Băncile privesc ca pe un ajutor noua reglementare, Directiva CSRD, pentru că promite o standardizare și (implicit) simplificare a aspectelor de sustenabilitate pe care băncile trebuie deja să le evalueze și să le raporteze pentru portofoliul finanțat- a spus Corina MINCULESCU, Head of Sustainability Department OTP Bank Romania.
Ea a precizat că, in ultimii ani, băncile se confruntă cu cerințe în premieră, pe care încearcă să le traducă pragmatic: “Este foarte greu să le explicăm colegilor nivelul de detaliu de care este nevoie (n.n. și pentru raportări dar mai ales pentru evaluarea sustenabilității finanțărilor).
Nu mai judecăm succesul doar după profit, ci trebuie să-l judecăm și după sustenabilitate, după impactul asupra mediului, asupra societății, asupra eticii. Scopul este nobil- însă presupune efortul de a măsura noi numitori comuni. Directiva de sustenabilitate aduce elemente în plus față de cea privind raportarea nonfinanciară, care era susținută de niște standarde voluntare, pe care lumea le interpreta cum voia, mai ales în ariile sensibile. Era mai mult o poveste de PR.
Acum, se mută sustenabilitatea, din zona de PR, în zonă de contabilitate. Nu este o contabilitate clasică, dar vor fi elemente cuantificabile și comparabile.
Sunt niște ani de pionierat, dar, la un moment dat, eu sper că vom avea niște standarde pe care să le integrăm în viața noastră și să nu mai luăm în considerare doar banii pe care îi dăm pe un produs, ci și impactul lui pe sănătate, pe mediu.”
Ea a menționat ce aduce directiva CSRD în plus față de NFRD:
-„În primul rând, dubla materialitate, adică ne forțează să ne gândim la relația dintre o companie și mediu: care e impactul companiei asupra mediului, dar și invers, trebuie evidențiat foarte explicit care este impactul factorilor de mediu, sociali și de guvernanță asupra companiei și asupra performanței financiare, asupra activelor, asupra cashflow-ului. Aspectele acestea trebuie făcute publice. Da, este greu la început să traducem aceste lucruri , dar la un moment dat, sigur or să apară forme simplificate, vom ajunge la un numitor comun ca să înțelegem cu toții ce facem în aceste direcții.”
-Pachetul de standarde obligatorii transpune datele subiective în tabele cu niște indicatori clari, a mai spus doamna Minculescu: „De asemenea, presupun validare externă, adică nu mai spunem ce vrem, nu mai măsurăm anul acesta într-un fel, anul viitor altfel. Trebuie să începem să fim consecvenți și auditabili.
-Apoi trebuie stabilite ținte măsurabile. Efectiv vorbim de valori: de exemplu, în anul x o să avem y emisii de carbon și în fiecare an trebuie să cuantificăm progresul.
-Sunt cerințe foarte clare referitor la modalitatea de raportare a impactului și cum anume este considerată schimbarea climatică în strategia de afaceri: poluare, consum de apă și impactul pe resursele marine, biodiversitate, economie circulară. Pe zona socială, ne gândim la impactul cu forța de muncă proprie, dar și în lanțul valoric, deci care este situația furnizorilor și clienților, cum sunt afectate comunitățile și consumatorii. Pe zona de guvernanță, vor fi niște întrebări foarte specifice despre etică, politică de mită și de plăți, incidente din zona respectivă pe care nu mai putem să le trecem cu vederea. Fiecare standard are în spate o suită de întrebări foarte punctuale sau chiar metrice.
-Nu toate trebuie raportate, mai întâi trebuie judecată materialitatea, adică pentru fiecare companie trebuie făcută o analiză: ce contează pentru mine? Eu poluez apă? Nu! Dacă nu, nu intru în detaliu pe zonele acelea. Am impact pe emisiile de carbon? Dacă da, trebuie neapărat să măsor și să raportez. Eu sper ca, la un moment dat, judecata aceasta de materialitate să ajute foarte mult la simplificare și la a face pragmatic modul în care traducem cerințele. E greu, de acord!”
Potrivit doamnei Miculescu, băncile sunt reglementate de ceva ani cu cerințe de a integra factorii de mediu și de social în prudențialitate, în criteriile de alocare a banilor: „În cerințele de prudențialitate, nici băncile nu trebuie să mai judece succesul doar după profit. Trebuie să judece succesul și după modul în care compania e pregătită să facă față riscurilor de schimbare climatică, riscurilor de tranziție, pentru că legile vor veni și vor scoate din uz niște active sau un mod de a face profit. Companiile trebuie să fie adaptate cu noi tehnologii și cu noi moduri de a-și continua afacerea mai puțin poluant, mai puțin dăunător. Toate aspectele de prudențialitate sunt, încet, încet, integrate de bănci, sunt deja niște liste de excluderi, restricții și monitorizări.
Anul acesta, de exemplu, toate băncile trebuie să facă strategii de decarbonizare a portofoliilor finanțate:Trebuie sa avem în vedere cum ajungem să finanțăm zero emisii în 2050. Pentru asta, trebuie să judecăm fiecare sector important, să gândim tranziția pe sectoarele respective și ajungem să negociem cu clienții relevanți niște traiectorii. Este foarte complex, suntem la început, se lucrează foarte intens la lucrurile acestea în bănci.
În zona de raportare, băncile trebuie să raporteze doi indicatori noi: emisiile de gaze ale portofoliului finanțat, pentru că portofoliu finanțat pentru bănci reprezintă și 99% din amprenta de carbon a băncii și al doilea este rata de active verzi.
Ce înseamnă activ verde? Este cel aliniat la taxonomia europeană. Adica un business trebuie să fie judecat dacă are impact pozitiv semnificativ pe unul din cele șase scopuri ale taxonomiei.
(…) Al doilea criteriu pentru taxonomie este să demonstrezi că nu ai impact negativ semnificativ în nici unul din celelalte cinci scopuri. Dacă și aceasta cerință este îndeplinită, ajungi să judeci factorii sociali, dacă finanțarea respectivă acoperă toate standardele de muncă, de drepturile omului și desigur partea de etică. Cumva cerințele din Taxonomia EU si CSRD se împletesc. Nu știu câte bănci au ajuns, într-adevăr, în România să aibă cel puțin o expunere cu adevărat aliniată la taxonomie. Pentru asta, clientul trebuie să fie dispus să investească foarte mult în niște diligențe tehnice complexe și costisitoare, pentru care nu prea există expertiză în piață deocamdată.”
Ca să ajungi să decizi ce e verde și ce nu dar și pentru raportarea emisiilor de carbon ale potofoliullui, vorbim de un exercițiu uriaș de colectare de date și de procesare de date, a mai spus doamna Minculescu: „Băncile sunt impactate pentru că trebuie să culeagă mult mai multă informație, trebuie să gândim cum o cerem de la clienți.
Anul trecut, am avut un prim exercițiu, am cerut clienților pe care noi am estimat emisiile de carbon cele mai mari, top 50 de clienți, să ne spună ce au măsurat pe emisiile de carbon. Din 50 de clienți, 14 ne-au răspuns ceva și, dintre dintre cei 14, au măsurat cu adevărat 2.
Adică, fără lege n-o să putem face demersurile acestea.”
Altă direcție prin care băncile vor sprijini tranziția către sustenabilitate sunt sustainability linked loans, adică unui client i se acorda o dobândă, la început, care se modifică în funcția de niște parametri sustenabili: „Dacă are un plan de decarbonizare și s-a ținut de plan, atunci i se poate reduce dobânda. Nu, atunci se penalizează, putând chiar să închizi finanțarea”.
Ea a mai spus ca speră, ca pentru companiile mici, raportările să fie foarte simplificate: “Băncile gândesc niște chestionare mult mai simplificate pentru companiile mici, dar care și ele trebuie să se gândească, într-adevăr, dacă au tot ce trebuie pentru protecția muncii, dacă respectă drepturile omului și dacă își măsoară amprenta de carbon. Cred că sunt niște cerințe minimale, dar care trebuie respectate. Multe dintre ele sunt deja în standardele legale”.
| Știri BVB