Cristian Ghinea, la cuţite cu activistul Valeriu Nicolae
Sursa foto: Facebook
Cristian Ghinea, vicepreşedinte USR, se ceartă pe Facebook cu Valeriu Nicolae, jurnalist, scriitor și activist pentru drepturile omului. Valeriu Nicolae a ajuns celebru investigând CV-urile politicienilor şi devoalând neregulile din aceste documente.
Valeriu Nicolae a fost timp de cateva luni secretar de stat in Ministerul Muncii in Guvernul Dacian Ciolos. Considerat un apropiat al liderului PLUS, el a demisionat din partid în aprilie 2019, desi candida la alegerile europarlamentare pe locul 6 pe listele Aliantei 2020 USR PLUS. În final, a candidat independent.
Valeriu Nicolae spune că Ghinea îl acuză că a pus la cale un kompromat împotriva USR.
Citiţi, mai jos, poziţiile celor doi.
Cristian Ghinea a scris: “Cara e faza cu Valeriu Nicolae?
Valeriu Nicolae crede că am scris o postare despre el. Așa că îmi trage un perdaf cu epitete: sociopat, mârlan, mincinos, tupeist, atotștiutor, toxic. Se înțelege totuși că a fost nevoit să îmi facă asta, el nu voia, dar pur și simplu am întrecut măsura și nu i-am răspuns la telefon ieri.
Relația lui Valeriu cu faptele este șubredă, ca de obicei: aceasta este prima și ultima postare despre el. Până acum am răspuns diverselor comentarii ale unor susținători ai săi. Care au acel comportament naiv-agresiv de oameni care au găsit un guru.
A fost o vreme când aș fi sărit în foc pentru Valeriu. Așa că îi înțeleg, empatizez cu oameni care îl tratează ca pe o legendă în viață.
Adevărul e că am fost o gașcă haioasă la guvernare în 2016. Aș fi putut rămâne cu multele amintiri nostime.
Țin minte ceva absolut de povestit cum Valeriu ne-a făcut cumva rost de niște costume șmechere la prețuri foarte mici. Eram doi miniștri și doi secretari de stat care nu ne pregătisem și nu ne așteptam să devenim demnitari. Nu aveam costume, nu avusesem nevoie. Apare într-o zi Valeriu cu un șifonier pe roți cu costume șmechere, probabil de la un outlet pe care-l știa: hai, mă, alegeți-vă! Sunt și până azi singurele costume pe care le am.
Îl aud recent pe Valeriu într-un interviu cum spune că USR este condus de niște tipi în costume scumpe care nu cunosc România. Noi, toți cei patru cărora ne-a adus costume. Am avut o acută senzație de greață.
Valeriu este ca unchiul care vine câteodată în vizită și sparge monotonia vieții de familie. Abia aștepți vizitele, părinții te plictisesc, unchiul te fascinează. La un moment dat, se mută la voi și după o vreme începe să dea ordine, vrea să îi declari dragostea, tot timpul, să nu ieși din casă dacă nu știe unde, îți alege prietenii. E ca un soi de iubire din partea cuiva care te-ar omorî dacă nu faci ce spune.
Așa e și povestea lui Valeriu cu USR.
Valeriu era ce vroia el în USR: strateg, trainer de comunicare, organizator de acțiuni misterioase. Venea, dispărea, reapărea și, invariabil, striga cât de proști sînt toți din cameră și de cele mai multe ori ieșea trântind ușa. Ceilalți se uitau la mine că ne știau apropiați: ei, lasă, așa e Valeriu.
Soluția minune a lui Valeriu? Să facem un Red Team. Adică? Adică unii care să facă Strategia? Avem consilier pe strategie. Să facă Comunicarea. Avem departament de comunicare. Da, mă, dar Red Team e peste toți ăștia și peste conducere și zice ce trebuie să facă. Adică tu zici să angajăm pe unii care să conducă partidul în locul celor aleși să îl conducă? Nu, nu angajați, așa unii… Red Team. Nu relatez o conversație anume, ci o linie de dialog, care se repeta.
Repetat, ne părăsea cu scandal, în privat sau în public, reproșându-ne cât de răi suntem noi cu el care ne iubește. De fapt, nici nu era membru, era pe acolo. Valeriu, care era ce voia el să fie. Cu cât organizația creștea, devenea ditamai mașinăria cu filiale în 1500 de localități, lumea nu mai avea timp sau chef de vizitele cu năbădăi.
După care se mută la PLUS. După care decide să-și dea demisia, cu scandal, dar doar după ce tipărim câteva sute de mii de flyere cu fotografia lui pentru europarlamentare. Pe care a trebuit să le dăm la topit.
Apoi decide că echipa Barna e formată din sociopați (e vorba sa preferată), dictatorială și trebuie eliminată. Îi ia la rând în tantrumuri publice în timp ce pretinde că este simpatizant al USR. Și i se acordă credit că ar face “dezvăluiri din interior”. Democrație se cheamă când niște oameni candidează și iese pe cine place Valeriu. Dacă nu e așa, atunci e dictatură și USR se duce în cap. Nimic factual, doar opinii, judecăți și chiar diagnostice.
Adevărul e că, la nivel personal, trăiesc un soi de serial. Am mai văzut asta. Am fost acolo la pregătirea proiectului România Curată în 2004: liste negre, societatea civilă găsește corupții de la partide și îi dă în gât. M-am aruncat în asta cu toată naivitatea. Am plecat înainte de lansare. Era acolo o coaliție de oameni buni, nume sonore, oneste, dar erau doar pentru peisaj. Buba era că Alina Mungiu decidea singură la final, în debara, cine e corupt. Am zis că plec, fără scandal. Poate că așa era bine, o fi fost o problemă cu mine. Mungiu a decis că sunt securist și pac, perdaf public. Am dat-o în judecată. A zis la tribunal că e un pamflet protejat de libertatea de exprimare, nu trebuie să demonstreze nimic. L-a adus pe Cornel Nistorescu să explice judecătorului tradiția pamfletului românesc. Judecătorul, emoționat de așa onoare în sala sa de judecată, a decis că da, e pamflet. Mungiu a scris că justiția a decis că Ghinea e securist. Cu acea stare de lehamite, ca atunci când am auzit de costumele lui Valeriu, am decis să nu fac recurs. România Curată s-a prăbușit în irelevanță, așa cum se întâmplă cu țăcănelile pe persoană fizică.
Văd ca într-o reluare la fotbal aceeași fază acum: o personalitate fascinantă, dar țăcănită, colectează nume serioase, creează așteptări, se urcă pe soclu, proclamă că există o metodologie obiectivă, matematică, de identificare a impostorilor și corupților. Apoi indică mesianic: ăla, ăla, ăla.
Invariabil, la USR, impostori sunt cei care au început să îl ignore pe Valeriu, contrariați de țăcănelile sale. Deci trebuie dați jos. Trebuie puși șefi, adică aleși, votați, nu contează cum, doar să fie dintre cei pe care îi place el.
Pleacă Dacian, rămâne Drulă președinte. Imediat Valeriu dezvăluie că Drulă ”este un om foarte bogat dintr-o familie extrem de bogată și cu legături foarte solide cu sistemul”. Citat.
Tatăl lui Drulă a fost inginer IT, era o chestie cool pe vremea comunismului. A fost toată viața angajat, iar la una din firmele la care a fost angajat, patronii au vândut afacerea și a cumpărat-o un fost securist.
Drulă a fost premiant la Olimpiada națională de informatică patru ani la rând, toți anii de liceu. Așa a câștigat o bursă de la statul canadian, unde a făcut facultatea. Apoi s-a angajat la un startup în Silicon Valley, unde a primit acțiuni ca unul dintre primii angajați. Paralel a făcut un ONG dedicat infrastructurii. O să povestesc altădată cum a ajuns consilier în guvernul Cioloș, cam în același timp cu Valeriu. A vândut, recent, o parte din acțiunile de la startupul ajuns unicorn, toate aceste venituri fiind în declarațiile de avere. E o poveste decentă, chiar mișto, de țară normală.
Cum arată istoria, în versiunea lui Valeriu? Drulă este dintr-o familie extrem de bogată cu legături cu securiștii. Citesc și îmi pică fața. Îl știe pe Drulă bine, zero șanse să nu știe că minte. Este întrebat: dar de ce ai mințit că vine dintr-o familie bogată? Nu am zis asta, răspunde Valeriu, am zis că e bogat. Ba nu, ai zis că familia e bogată, uite aici printscreen. Ah, da, așa este, dar o familie care lasă o casă copilului și îl trimite în Canada e una bogată. Zbang!
Am citit siderat acest dialog al lui Valeriu cu comentatorii săi, ieri, sub postarea în care mă insulta.
Drulă senior s-a mutat la țară, Drulă junior stă în apartamentul în care a copilărit, dintr-un bloc comunist. Dacă sunteți în situația asta vreunul de aici, cu părinții mutați la țară și locuit în locul lor, Valeriu Nicolae vă consideră extrem de bogați.
Faptele trebuie schimbate până se suprapun cu ceea ce vrea Valeriu.
Mulți m-au îndemnat să-l ignor în continuare. Chestia este că în meciul ăsta, care e unul politic, regulile sunt necinstite. Îmi scriu oameni care cred despre mine doar ce aud de la Valeriu. ”Analizele” lui sunt doar păreri și enunțuri generale, nimic faptic. X a făcut Y e un fapt. USR este Z nu e un fapt, e o opinie exprimată de persoana VN. În lipsa altor informații, asta trece drept realitate. Alte informații nu există – nu se face ca politician să te cerți cu societatea civilă. Capcana perfectă.
Totuși Valeriu Nicolae e politician. Și formal și aspirațional și practic. A candidat ca să fie parlamentar. E politician în practica de zi cu zi – și destul de neonest în modul în care cooperează cu oameni din USR ca să influențeze politica internă din singurul partid democratic (paradoxul democrației). Valeriu Nicolae este politician, ba chiar politician în mod obsesiv – el e obsesiv în tot ce face.
Și totuși e vexat că i-am zis ¨competitor politic¨. De unde o criză de nervi.
Ideea cu partidul care nu e partid ci o rețea de independenți ține de registrul soluțiilor miraculoase, unice și epocale ale lui Valeriu. Niște independenți pe care nu-i leagă nimic, dar care vor fi coerenți (Valeriu cere musai coerență, toată lumea să fie coerentă), buni comunicatori, să fie disciplinați, cum altfel, dar fiecare să facă ce vrea. Valeriu moșește la un partid al lui de luni bune, ceea ce este OK. Tot aștept să-l lanseze ca să-și canalizeze tipul lui de iubire pe altcineva și altceva. E cu totul legitim să-l consider competitor, nu e deloc legitim să tot arunce cu mizerii în USR, ca să-și facă loc pe piață.
Nu m-am certat niciodată cu Valeriu Nicolae, pur și simplu am încetat să ne mai vorbim. Ca momentul acela când unchiul pe care îl adorai, nu-ți mai inspiră nimic. Ține de un moment trecut. Gen Scorpions.
E o vorbă că nu e bine să întâlnești persoanele pe care le admiri.
Valeriu Nicolae a scris: “Faptul că Ghinea mă acuză de kompromat împotriva lui Drulă și Botoș pentru că l-am “acuzat” pe primul că vine dintr-o familie bogată și pe al doilea că nu și-a publicat CV-ul este stupefiant și împinge în derizoriu kompromatul împotriva Emiliei Sercan. Am ignorat în trecut mârlăniile domnului Ghinea nu de alta, dar cât am lucrat cu el a dovedit că e un om inteligent și harnic deși coleric și un bully (dacă i se permite). Am sperat că e bine intenționat. Am mai fost bou în trecut și sigur o să mai fiu.
Ghinea își imaginează cu un tupeu demn de un premiu pentru sociopatie o grămadă de lucruri pe care nu le-am scris că doar așa se poartă la cel mai “democratic și european partid”. Mă face “megaloman” (Ghinea cel deloc obsedat de funcții, privilegii și glorie, omul care a dovedit repetat că ar face orice să iasă în față cel care l-a scos afară din partid pe Nicușor Dan și a ajutat enorm la demisia lui Dacian Cioloș), mincinos (într-o postare în care el minte repetat), că aș avea obsesii (într-o postare în care atacă repetat pe cei care îl întreabă de CV-ul nepublicat al lui Botoș că ar fi “martorii lui Nicolae”). Asta după ce pe grupul intern al USR controlat de Ghinea au fost publicate două chestii super slinoase, chipurile “preluate”, incredibil de stupide și pline de minciuni (inclusiv că as fi negociat cu PSD pentru o poziție la Europarlamentare) urmate de comentarii rasiste nesancționate. Ei cu tupeul lui de atotștiutor, părintele autobuzelor din partid, Ghinea îmi cere mie să prezint scuze USR-ului pentru “acuzații”. Scuză toate prostiile astea scriind că aș fi un competitor. Nu sunt și nici nu mă interesează să fiu. Cred în multe din valorile pe care a fost construit USR-ul dar conducerea actuală a USR-ului și în special domnul Ghinea dovedesc că sunt toxici pentru partidul în care am crezut. Și e super ironic că același Ghinea se poziționează ca adversarul AUR-ului. Nu am vrut să scriu cele de mai sus pentru că sunt o mulțime de oameni de toată cinstea în USR care vor fi indirect afectați de postarea asta. Lor îmi cer sincer scuze dar am încercat să-l sun pe domnul Ghinea pentru a evita acest lucru. Nu mi-a răspuns și nici nu m-a sunat înapoi ca orice politician european și deschis la dialog”.