Update articol:
Banking Forum 2025

Cristina IENCIU, FAIR REVIVE: Creditul furnizor are o rată de neperformanță estimată la aproximativ 12%; asta ar trebui să ne îngrijoreze mai mult decât rata NPL

Cristina IENCIU, FAIR REVIVE: Creditul furnizor are o rată de neperformanță estimată la aproximativ 12%; asta ar trebui să ne îngrijoreze mai mult decât rata NPL
 - poza 1

În rândul antreprenorilor, în specialîn ultimele luni, se resimte tot mai acut o lipsă de încredere în stat și în politicile fiscale, a declarat Cristina IENCIU, Managing Partner FAIR REVIVE, la Banking Forum, organizat de Financial Intelligence, pe 15 octombrie.

Aceasta a spus: “Climatul economic general este de incertitudine, cu politici fiscale instabile. Potrivit președintelui Consiliului Fiscal, 2026 va fi un an cu numeroase corecții care vor avea un impact  mare asupra mediului de afaceri și a antreprenorilor.

În rândul antreprenorilor, în special în ultimele luni, se resimte tot mai acut o lipsă de încredere în stat și în politicile fiscale. Antreprenorii sunt mai reticenți în luarea deciziilor, în special în prioritizarea plăților – între ratele bancare, salarii sau alte obligații curente, ceea ce reflectă o presiune crescută asupra lichidității companiilor.

Se observă o încetinire semnificativă a reacției financiare a antreprenorilor în ambele sensuri. Termenul mediu de încasare a creanțelor a crescut la aproximativ 82 de zile – cu aproape o lună peste media europeană -, iar  termenele de plată s-au extins, de asemenea. Această situație generează un efect de domino: companiile încasează mai greu și, la rândul lor, amână plățile către furnizori, ceea ce conduce la un blocaj financiar tot mai accentuat în economie.

Creditul furnizor, utilizat pe scară largă de companiile din România, înregistrează o rată de neperformanță estimată la aproximativ 12%. Acest nivel ar trebui să ne îngrijoreze chiar mai mult decât rata creditelor bancare neperformante, întrucât reflectă tensiuni directe în relațiile comerciale dintre companii și un risc crescut de blocaj în lanțul economic.”.

Totodată, se remarcă o lipsă sau o diminuare semnificativă  a accesului la finanțare, iar rata restructurărilor a scăzut la 1,3%, potrivit celui mai recent raport al BNR.
Procesul de restructurare a creditelor este dificil — multe împrumuturi nu pot fi restructurate, în special cele garantate de stat. Cu toate acestea, companiile au nevoie de soluții flexibile, precum restructurări sau eșalonări ale obligațiilor financiare. Din păcate, mediul bancar manifestă, în această perioadă o reticență față de astfel de inițiative, ceea ce limitează opțiunile companiilor aflate în dificultate.

Sunt câteva sectoare în care absența unor măsuri se resimte mult mai puternic, ne referim la agricultură, servicii, construcții, comerț. În agricultură și sectorul imobiliar, gradul de îndatorare a crescut cu 27%, respectiv 20%, comparativ cu iunie 2023. În aceste condiții, antreprenorii încearcă să navigheze printre crizele de lichiditate și lipsa de încredere privind evoluțiile viitoare, preferând adesea să amâne deciziile importante.”

Întrebată care sunt riscurile pe care le au antreprenorii în cadrul unei proceduri de insolvență, Cristina IENCIU a spus: “În România mediul antreprenorial este compus, semnificativ, din companii cu asociat unic și unic administrator, ceea ce înseamnă că, în cazul unei proceduri de insolvență, aceștia riscă să piardă totul. În insolvență se discută, de regulă, despre active și planuri financiare, însă dincolo de aspectele bilanțiere ar trebui analizate și pierderile de altă natură — timpul investit și, mai ales, reputația antreprenorului, care este extrem de dificil de reconstruit, chiar și în cadrul unui nou business.

Iar timpul pierdut în faza preventivă, prin amânarea sau neluarea unor măsuri sau decizii la momentul potrivit, se transformă inevitabil în pierdere de valoare în etapa procedurală.

Un exemplu actual și relevant îl reprezintă protestul magistraților. Chiar și în situațiile în care antreprenorii au decis să acceseze o procedură de protecție — fie concordat preventiv, acord de restructurare sau procedură de insolvență —, aceste demersuri nu au putut fi finalizate din cauza suspendării activității instanțelor. Această blocare instituțională riscă să conducă, în perioada următoare, la o creștere a numărului de insolvențe, fie ca urmare a amânărilor repetate,  a imposibilității de a accesa la timp procedurile legale de protecție, oferind astfel organelor fiscale posibilitatea de a declanșa executări silite.

Am avut chiar recent o situație concretă în care, din cauza amânării deschiderii procedurii de insolvență, organul fiscal a inițiat executarea silită și a acționat inclusiv asupra bunurilor aflate în garanția băncii. Principalele active ale companiei pentru desfășurarea activității au fost scoase la licitație și vândute, ceea ce a redus considerabil șansele ulterioare de reorganizare ale companiei.

Într-un asemenea context, compania nu pierde doar activele, ci și reputația — un element esențial pentru continuitatea în afaceri. Odată afectată încrederea creditorilor și a clienților, recuperarea acesteia devine extrem de dificilă.

Consider că este esențial să existe un parteneriat sustenabil între companii și instituțiile financiare. În prezent, companiile sunt puternic expuse prin creditele contractate, iar o colaborare mai strânsă cu instituțiile de finanțare ar putea contribui la menținerea stabilității lor. În acest context de incertitudine economică, ar fi utilă dezvoltarea unui instrument dedicat de sprijin — chiar un produs financiar adaptat companiilor aflate în dificultate.”