-
Cometa este al treilea obiect interstelar din spațiul îndepărtat înregistrat vreodată care traversează sistemul solar al Pământului.
Astrofizicienii se grăbesc să studieze o cometă străveche dintr-un alt sistem stelar care a intrat în sistemul solar în acest an și care a trecut deja pe lângă Marte, potrivitr Al Jazeera.
Denumită 3I/ATLAS, cometa nu reprezintă o amenințare pentru Pământ sau planetele vecine, dar a stârnit un interes imens, deoarece agențiile spațiale își îndreaptă atenția asupra unuia dintre cele trei obiecte interstelare detectate de oamenii de știință.
Noi observații dezvăluie că 3I/ATLAS ar dezvolta o nuanță albăstruie, după ce a trecut printr-un episod neașteptat de strălucire neobișnuită, în timp ce era ascunsă în spatele soarelui. Aceasta este a treia oară când experții au observat o potențială schimbare a culorii cometei, relatează Live Science.
În următoarele săptămâni, cometa va deveni din ce în ce mai vizibilă pentru observatorii cerului din emisfera nordică, pe măsură ce se deplasează spre nord pe cerul nopții. Cu toate acestea, nu va fi vizibilă cu ochiul liber, ceea ce înseamnă că veți avea nevoie de un telescop sau de un binoclu puternic pentru a o vedea.
3I/ATLAS va ajunge în punctul cel mai apropiat de Pământ pe 19 decembrie, ajungând la o distanță minimă de 270 de milioane de km – aproximativ 1,8 ori distanța Pământ-Soare. Până atunci, cercetătorii vor putea vedea mult mai bine cometa, permițându-le să o studieze și mai detaliat. Două nave spațiale ESA ar putea, de asemenea, să zboare prin coada lungă a cometei înainte ca aceasta să iasă din sistemul nostru solar.
Ce este 3I/ATLAS?
Cometa este doar al treilea obiect interstelar înregistrat vreodată care traversează sistemul solar al Pământului provenind de la o altă stea. Cometele sunt corpuri cerești formate din gheață, praf și gaz care orbitează în jurul Soarelui. Ele sunt considerate rămășițe din perioada în care s-a format sistemul solar, acum aproximativ 4,6 miliarde de ani.
3I/ATLAS a fost descoperită pentru prima dată în iulie de către omul de știință Larry Dennau, membru al echipei telescopului Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System (ATLAS), situat în Rio Hurtado, Chile. Proiectul este finanțat de NASA și este gestionat de cercetătorii de la Institutul de Astronomie al Universității din Hawaii.
Înainte de aceasta, 1I/’Oumuamua, un obiect stâncos, în formă de trabuc, a fost descoperit de canadianul Robert Weryk folosind telescopul Pan-STARRS de la Observatorul Haleakala, Hawaii, în octombrie 2017.
În august 2019, 2I/Borisov, o „cometă rătăcitoare” – care nu este legată gravitațional de niciun sistem stelar anume, ci călătorește liber prin spațiu – a fost descoperită de astronomul și constructorul de telescoape din Crimeea, Gennadiy Borisov, la Observatorul MARGO din Crimeea.
Cometele sunt denumite de obicei după numele fondatorilor lor umani sau ale stațiilor. Litera „I” din numele lor înseamnă „interstelar”, ceea ce înseamnă că provine dintr-un alt sistem solar.
Unde se îndreaptă 3I/ATLAS?
A trecut pe lângă Marte la începutul lunii octombrie, ajungând la o distanță de 29 de milioane de km (18 milioane de mile) de planeta roșie, cu o viteză vertiginoasă de 310.000 km/h (193.000 mph).
Cometa s-a apropiat cel mai mult de Soare la sfârșitul lunii octombrie și se așteaptă să treacă cel mai aproape de Pământ în decembrie, când va fi la aproximativ 270 de milioane de km (170 de milioane de mile) distanță, potrivit NASA. Va fi totuși mai departe de Pământ decât Soarele, care se află la 150 de milioane de km (93 de milioane de mile) distanță.
Cine studiază cometa?
O serie de nave spațiale și alte echipamente au pus deja ochii pe vizitatorul celest, mai ales că traiectoria sa actuală l-a ascuns în spatele soarelui, făcându-l deocamdată imposibil de urmărit de pe Pământ. NASA notează că acesta va reapărea de cealaltă parte a soarelui la începutul lunii decembrie 2025.
Oamenii de știință sunt dornici să afle mai multe despre dimensiunea reală și proprietățile fizice ale cometei.
În afară de telescopul Hubble, alte echipamente spațiale deținute de NASA vor urmări sau urmăresc deja cometa și transmit informații despre aceasta, printre care:
- Roverele Perseverance și Curiosity, care explorează Marte din 2021.
- Mars Reconnaissance Orbiter, conceput pentru a căuta apă pe Marte.
- Misiunea Europa Clipper, o sondă spațială cu destinația Europa, luna înghețată a lui Jupiter, lansată pe 14 octombrie 2024.
- Misiunile Lucy și Psyche, două nave spațiale robotizate lansate în 2017 pentru a vizita opt asteroizi diferiți care împărtășesc orbita lui Jupiter în jurul Soarelui.
- Sonda Parker Solar Probe, lansată în 2018 pentru a observa coroana exterioară a Soarelui.
- Misiunea Polarimeter to Unify the Corona and Heliosphere (PUNCH), lansată în martie 2025, care studiază atmosfera exterioară a Soarelui. NASA descrie misiunea ca fiind „patru nave spațiale de dimensiunea unei valize” care „sunt acum răspândite de-a lungul graniței dintre zi și noapte a planetei, oferind misiunii o vedere continuă și neobstrucționată” a Soarelui.
- Observatorul Solar și Heliosferic (SOHO), condus de NASA și Agenția Spațială Europeană (ESA). A fost lansat în 1995 și, conform proiectului, orbitează acum în jurul punctului Lagrange L1 dintre Soare și Pământ, la aproximativ 1,5 milioane de km de Pământ, de unde are o vedere continuă.
Separat, nava spațială Juice a ESA, lansată în 2023 și îndreptată spre Jupiter și lunile sale înghețate, va urmări, de asemenea, intrusul zburător pe tot parcursul lunii noiembrie.
Ce s-a descoperit până acum?
Folosind aceste multiple resurse, cercetătorii au reușit să capteze imagini suficient de clare ale obiectului pentru a determina că acesta este într-adevăr o cometă, după cum indică forma hiperbolică a traiectoriei sale orbitale, adică faptul că obiectul nu urmează o traiectorie orbitală închisă în jurul Soarelui, potrivit NASA.
Telescopul spațial Hubble al NASA a capturat pentru prima dată imagini în iulie, arătând că cometa are un cocon de praf în formă de lacrimă care se desprinde din nucleul său solid și înghețat, potrivit agenției.
Observațiile telescopului spațial Hubble indică faptul că nucleul cometei nu are mai mult de 5,6 km (3,5 mile) în diametru. Ar putea avea o dimensiune de doar 440 de metri (1.444 de picioare), potrivit NASA.
Coma lui 3I/Atlas – haloul difuz care apare în jurul cometelor – este plină de dioxid de carbon, ceea ce înseamnă că trebuie să se fi format undeva unde este foarte frig și, prin urmare, destul de departe de steaua sa, a declarat Darryl Seligman, om de știință planetar la Universitatea de Stat din Michigan, pentru revista americană Scientific American.
| Știri BVB