După 20 de ani – decalajul între Est și Vest s-a ajustat, dar distanța economică continuă să fie mare (Andrei Rădulescu)

de Andrei RĂDULESCU, Membru al Comitetului Bretton Woods (singurul economist din România și țările Europei Centrale și de Est), Cercetător Senior, Institutul de Economie Mondială din cadrul Academiei Române

La 1 mai 2004 10 țări din fostul bloc comunist au aderat la Uniunea Europeană, fenomen cunoscut sub denumirea informală de Big Bang.

A fost primul val de extindere al Uniunii Europene spre Europa Centrală și de Est, în cadrul unui proces care a avut la bază și trei motive economice:

1. concurența între marile blocuri economice ale lumii după căderea Zidului Berlinului, inclusiv din perspectiva accesului la piețele din fostele țări comuniste, mai ales în contextul potențialului ridicat de creștere și dezvoltare al acestora, după tranziția la economia de piață;
2. provocările structurale cu care se confruntau companiile din Europa de Vest, inclusiv presiunea din perspectiva marjelor;
3. îmbătrânirea populației în țările din Europa de Vest.

Extinderea Uniunii Europene a permis companiilor din Vestul Europei să investească masiv pentru dezvoltarea de afaceri cu marje ridicate în țările Europei Centrale și de Est și să atragă populație activă cu costuri reduse din aceste țări.

Investițiile derulate de companiile din Vestul Europei în statele Europei Centrale și de Est coroborate cu implementarea de către aceste țări a programelor Uniunii Europene (cadrele financiare multianuale) au determinat creșterea puternică a stocului net de capital în fostele țări comuniste.

Astfel, în perioada 2003 – 2023 stocul net de capital s-a majorat cu ritmuri medii anuale ridicate în țările din Europa Centrală și de Est, cu mult peste cele înregistrate la nivelul Zonei Euro și Uniunii Europene (1,2%, respectiv 1,4%).

Conform datelor publicate de AMECO stocul net de capital a crescut în intervalul 2003-2023 cu dinamici medii anuale de 4,1% în Polonia, 2,2% în Cehia, 3,0% în Ungaria, 2,7% în Slovacia, 1,3% în Slovenia, 4,7% în Lituania, 2,1% în Letonia, 5,2% în Estonia, 3,5% în Cipru și 4,0% în Malta.

În acceași perioadă stocul net de capital s-a majorat cu rate medii anuale de 4,6% în România și 3,4% în Bulgaria.

Creșterea puternică a investițiilor productive în aceste țări, în contextul integrării în mecanismele Pieței Unice, a avut impact pozitiv pentru productivitea multifactorială a factorilor de producție, contribuind la ameliorarea ritmului potențial de evoluție a activității economice.

Conform estimărilor elaborate de AMECO între 2004 și 2023 productivitatea marginală a capitalului a crescut cu 4,1 puncte procentuale în Polonia, 1,7 puncte procentuale în Cehia, 1,9 puncte procentuale în Ungaria, 2,6 puncte procentuale în Slovacia, 1,9 puncte procentuale în Slovenia, 2,9 puncte procentuale în Lituania, 2,0 puncte procentuale în Letonia, 1,7 puncte procentuale în Estonia, 2,4 puncte procentuale în Cipru și 4,3 puncte procentuale în Malta.

În Zona Euro și la nivelul Uniunii Europene productivitatea marginală a capitalului a urcat cu doar 1,2 puncte procentuale, respectiv 1,3 puncte procentuale, în timp ce în România și Bulgaria (țările din al doilea val de extindere a Uniunii Europene către Est) indicatorul s-a majorat cu 3,2 puncte procentuale, respectiv 2,7 puncte procentuale în perioada 2004-2023.

Per ansamblu, aderarea la Uniunea Europeană a susținut convergența economică a țărilor din Europa Centrală și de Est spre nivelul de dezvoltare din statele Europei de Vest în ultimele decenii.

Astfel, între 2003 și 2023 indicatorul PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare (exprimat ca procent din media Uniunii Europene) s-a majorat cu 30,4 puncte procentuale la 80,0% în Polonia, 12,1 puncte procentuale la 90,9% în Cehia, 13,9 puncte procentuale la 76,4% în Ungaria, 15,7 puncte procentuale la 72,9% în Slovacia, 6,2 puncte procentuale la 91,4% în Slovenia, 37,9 puncte procentuale la 86,6% în Lituania, 26,1 puncte procentuale la 70,8% în Letonia, 28,6 puncte procentuale la 81,5% în Estonia și 20,4 puncte procentuale la 104,9% în Malta, după cum arată datele Eurostat.

Pe de altă parte, în Cipru acest indicator s-a ajustat cu 3,0 puncte procentuale între 2003 și 2023, la 95,1%.

În România și Bulgaria indicatorul a crescut cu 47,5 puncte procentuale la 78,0%, respectiv cu 30,1 puncte procentuale la 63,9% între 2003 și 2023, aspect evidențiat în graficul de mai jos.

            Atrag atenția cu privire la faptul că procesul de convergență economică europeană nu este o autostradă cu sens unic, aspect evidențiat de dinamica indicatorului PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare (exprimat ca procent din media Uniunii Europene) în mai multe țări din Europa Centrală și de Est (inclusiv Cehia, Slovacia și Slovenia) după incidența crizelor la nivel mondial.

Marea Criză Financiară, pandemia COVID-19 și intensificarea tensiunilor geo-politice au reprezentat șocuri mondiale cu caracter simetric, dar cu consecințe asimetrice pentru țările lumii și pentru statele europene.

Totodată, subliniez faptul că viteza convergenței economice europene a încetinit în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est în perioada post-pandemie, după cum se poate evidenția în graficul de mai sus.

Nu în ultimul rând, distanța economică între țările din Europa Centrală și de Est și țările din Europa de Vest se menține mare, aspect reflectat de o serie de variabile, inclusiv nivelul salariilor și indicatorii de digitalizare.

Astfel, în 2023 salariul mediu orar se situa la un nivel inferior mediei Uniunii Europene în toate țările membre din Europa Centrală și de Est.

Totodată, în Polonia, România, Ungaria și Letonia salariul mediu orar a înregistrat un nivel inferior pragului de 50% din salariul mediu al Uniunii Europene anul trecut.

De asemenea, țările din Europa Centrală și de Est se poziționează în a doua jumătate a clasamentului Uniunii Europene din perspectiva indicelui societății și economiei digitale, conform datelor Eurostat.

Concluzionând, se poate spune că aderarea la Uniunea Europeană a determinat o convergență economică cu ritmuri ridicate a țărilor din Europa Centrală și de Est, cu diferențe importante între state.

Pe de altă parte, viteza convergenței a încetinit în ultimii ani, iar distanța economică dintre Est și Vest va continua să fie mare pe termen mediu, cu perspective de adâncire a decalajelor, dacă nu se vor lua măsuri pentru accelerarea reformelor structurale, implementarea cu ritmuri susținute a roadelor Revoluției Digitale și Revoluției Inteligenței Artificiale și intensificarea relațiilor economice și a convergenței economice în plan regional.