Este deficitul de energie de astăzi mai grav decât criza petrolului din anii 1970? (analiză oilprice.com)

• Când producătorii de petrol din Orientul Mijlociu au declarat un embargo de petrol asupra exporturilor către SUA în 1973, prețurile petrolului au crescut și SUA s-au confruntat cu o penurie semnificativă de combustibil.

• Criza energetică de astăzi, care include nu numai petrol, ci și gaze naturale și cărbune, ar putea fi chiar mai gravă decât criza petrolului din anii 1970.

• Actuala criză energetică s-ar putea agrava în curând pe măsură ce UE interzice cărbunele rusesc și SUA se luptă pentru a-și îndeplini angajamentele GNL.

În 1973, după războiul de la Yom Kippur dintre Israel și o coaliție de țări arabe, producătorii de petrol din Orientul Mijlociu au declarat un embargo asupra exporturilor de petrol către Statele Unite ca pedeapsă pentru sprijinul acordat Israelului. Ceea ce a urmat a fost o criză energetică de proporții epice. Potrivit lui Daniel Yergin, actuala criză energetică ar putea fi mai gravă, scrie oilprice.com.

La criza petrolului din anii 1970, prețul petrolului a crescut de patru ori în trei luni după embargo. La acea vreme, Statele Unite au crezut că cota de piață pierdută va afecta financiar statele producătoare. Dar, în schimb, acei producători au compensat acea pierdere a cotei de piață cu prețuri considerabil mai mari.

Consumatorii din Statele Unite, însă, au suferit o lovitură gravă sub forma penuriei de combustibil și a măsurilor urgente de conservare a energiei, deoarece consumul de petrol al țării creștea neîncetat de decenii datorită petrolului ieftin din Orientul Mijlociu.

Interesant, deși embargoul nu a implicat Europa, continentul a suferit o lovitură și mai severă din cauza modului în care prețurile au crescut în urma mișcării producătorilor arabi. A fost instituită raționalizarea combustibilului și au fost introduse limite naționale de viteză pentru a economisi combustibilul.

Ultima măsură, referitoare la limitele de viteză, poate părea familiară celor care urmează recomandările Agenției Internaționale pentru Energie pentru conservarea energiei: este unul dintre cei zece pași pe care AIE i-a enumerat ca fiind necesari pentru a reduce dependența UE de combustibilii fosili ruși.

Faptul că deficitul de astăzi implică toți combustibilii fosili și nu doar petrolul este unul dintre motivele pentru care această criză ar putea fi mai gravă decât cea din anii 1970, potrivit lui Yergin, care și-a făcut comentariile într-un interviu pentru Bloomberg săptămâna aceasta.

„Cred că acest lucru este potențial mai rău”, a spus expertul pentru Bloomberg. „Implică petrol, gaze naturale și cărbune și implică două țări care se întâmplă să fie superputeri nucleare.”

Lăsând deoparte neliniștea de înțeles pe care ultima parte a declarației ar stârni-o oricui din Europa sau America de Nord, prima este grăitoare. Europa depinde de Rusia pentru aproape jumătate din importurile sale de cărbune și gaze naturale și pentru aproximativ un sfert din importurile de țiței. Și UE tocmai a decis să interzică importurile de cărbune rusesc în încercarea de a afecta economia rusă ca pedeapsă pentru acțiunile Rusiei în Ucraina.

Iată ce s-a întâmplat după anunțul interzicerii. Indonezia și-a majorat prețurile cărbunelui cu 42%, minerii de cărbune australieni au raportat că au capacitatea limitată de a înlocui cărbunele rusesc, iar prețurile cărbunelui din Asia au crescut pe fondul informaţiilor  că europenii caută  să cumpere cărbune de înlocuire.

Ceea ce se întâmplă în cărbune este similar cu ceea ce se va întâmpla în petrol și gaze. După cum a remarcat Yergin în interviul său cu Bloomberg, piața globală a gazelor naturale este deja destul de strânsă și nu există acum un înlocuitor pentru gazul rusesc în cazul în care acesta încetează să curgă. Asta în ciuda eforturilor producătorilor de GNL din SUA de a stimula exporturile.

Un alt expert în energie, David Blackmon, a făcut un pas mai departe săptămâna aceasta în podcastul Tranziția energetică, spunând că SUA nu au mijloacele fizice pentru a-și îndeplini promisiunea pe care președintele Biden a făcut-o UE de a furniza încă 15 miliarde de metri cubi de gaz în forma GNL. Blackmon a remarcat timpul necesar pentru a stimula producția de gaz și a extinde capacitatea de lichefiere, precum și flota limitată de tancuri GNL și angajamentele deja existente de export de GNL către alți cumpărători.