Autor: Marian Năstase, președinte Alro (preluare de pe LinkedIn)
Industria europeană se află într-un moment de adevăr. Nu din motive ideologice, ci din motive economice foarte concrete. Lumea în care comerțul internațional era guvernat de reguli comune și concurență loială a dispărut. În locul ei a apărut o realitate dominată de putere, subvenții masive și politici industriale agresive.
Statele Unite își protejează producția prin programe explicite de tip „Buy American”. China își sprijină industria strategică prin „Made in China”, combinând subvenții, acces preferențial la energie și bariere comerciale. Europa, în schimb, continuă să creadă că deschiderea unilaterală este o virtute în sine, chiar și atunci când ceilalți jucători nu mai joacă după aceleași reguli.
Consecințele sunt deja vizibile. Uniunea Europeană înregistrează deficite comerciale record, iar industrii strategice – de la metalurgie și energie, până la tehnologie și materiale critice – sunt supuse unei presiuni fără precedent. Dacă nu acționăm rapid, Europa riscă să devină o simplă piață de consum și o platformă de asamblare pentru alții.
Aceasta nu este o discuție teoretică. Pentru companii industriale precum ALRO, care operează într-un sector extrem de energointensiv și expus concurenței globale, diferențele de cost generate de subvenții externe, prețuri distorsionate la energie și politici industriale asimetrice pot face diferența dintre investiție și retragere, dintre dezvoltare și declin. În această logică, ALRO, pe care o reprezint în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație, s-a alăturat inițiativei comisarului Stéphane Séjourné, semnând articolul său de opinie alături de peste 1.100 de lideri industriali europeni.
De aceea, consider că introducerea unei preferințe europene reale nu mai este o opțiune, ci o necesitate.
Principiul este simplu și legitim: atunci când sunt utilizate fonduri publice europene – fie prin investiții, ajutoare de stat, achiziții publice sau scheme de sprijin – acestea trebuie să susțină producția realizată în Europa și locurile de muncă europene. Nu vorbim despre protecționism, ci despre reciprocitate și responsabilitate față de contribuabilii europeni.
Majoritatea marilor economii ale lumii aplică deja astfel de mecanisme. Europa nu poate rămâne singura care refuză să își apere activele strategice, din teama de a nu încălca o ortodoxie economică care nu mai corespunde realității globale.
O preferință europeană bine concepută nu înseamnă închiderea piețelor sau creșterea birocrației. Din contră, înseamnă reguli clare, predictibile, aplicate inteligent, cu evaluarea impactului economic și cu respectarea dreptului internațional. Înseamnă protejarea lanțurilor valorice critice – energie, materii prime, industrie grea – și reducerea dependențelor strategice care vulnerabilizează economia europeană.
Pentru România, această dezbatere este crucială. Ca stat membru cu tradiție industrială, cu resurse, competențe și capacități de producție, România are de câștigat dintr-o Europă care își asumă o politică industrială solidă. Fără aceasta, riscăm să rămânem blocați în segmente cu valoare adăugată redusă, expuși șocurilor externe și deciziilor luate în afara continentului.
A susține industria europeană nu este un gest de izolare, ci un act de responsabilitate. Fără industrie, nu există tranziție energetică, nu există securitate economică și nu există prosperitate durabilă.
Europa trebuie să producă mai mult, mai strategic și mai inteligent. Iar dacă alegem Europa, Europa trebuie să aibă curajul să ne aleagă, la rândul ei.
| Știri BVB