Autor: Ana Cătănescu
Mi s-au agățat pe linia destinului
câteva frici cenușii,
spinoase,
vâscoase…
Stau acolo ca lipitoarele,
hrănite de zvonuri care zboară
într-un du-te-vino haotic.
Nu le-aș lua în seamă,
dar ele mă împung în coaste,
în viscere,
în tâmple.
Mă străduiesc să îndepărtez durerea
negând-o.
E insistentă ca un cerșetor cu ochi tulburi.
Încerc să mă obișnuiesc cu ea,
ca și cum ar fi un rău necesar.
Nu se lasă, sfredelește ca o măsea stricată.
Ung din belșug locurile unde înțeapă
cu un strat de nepăsare.
Nici ei nu-i pasă,
se ascute ca o lamă de cuțit.
Toate procedeele par ineficiente.
Dar dacă….
Dacă mi-aș extrage brusc fricile
cu un clește bine sterilizat
într-o licoare miraculoasă….
Am făcut-o amestecând
câteva picături din visul unui copil,
multe gânduri curate,
vreo trei lingurițe din mierea cuvintelor calde
și o cană întreagă de iubire.
Chiar nu doare.
Eu, una, sunt în perioada post operatorie.
Mă refac relativ bine…
A C 17 noiembrie 2021
***
Sunt Ana Cătănescu, am 65 de ani, m-am născut, am crescut și locuiesc dintotdeauna la țară, Dărmănești, de Dâmbovița.
Grație unor profesori excepționali la limba și literatura română, am avut mereu o neobosită aplecare pentru citit și scris. Numai că abia pe la cinzeci și ceva de ani am început să scriu spontan și tot pe atât de sporadic. Este modul meu de a-mi exprima emoțiile.
| Știri BVB