Gafele mortale ale pandemiei din Europa Centrală (Cehia, Ungaria, Slovacia şi Polonia)

Al treilea val a fost deosebit de mortal în țările din Grupul Visegrad.

Cele patru ţări din Grupul de la Visegrad au ceva tragic în comun: au printre cele mai grave rate cumulate de deces din cauza COVID-19 în Europa, mult peste media UE și peste majoritatea țărilor din Europa de Vest, potrivit Politico.

În timp ce infecțiile și decesele au scăzut în ultimele săptămâni, aceste națiuni din Europa Centrală nu pot masca realitatea sumbră că al treilea val al pandemiei a fost excepțional de mortal, mai ales din ianuarie, când Europa a înregistrat o creștere a cazurilor de după vacanţa de Crăciun și varianta coronavirusului din Marea Britanie a străbătut tot continentul.

Moștenirea acestei creșteri înseamnă că rata mortalității pe cap de locuitor în Republica Cehă și Ungaria este aproape de două ori media UE, ținând seama de toate decesele de la începutul pandemiei. Slovacia este cu aproximativ 40%, iar cea a Poloniei este cu aproape 20% peste media UE.

În ceea ce privește costul uman, aceste statistici înseamnă că cele patru țări au pierdut aproximativ 140.000 de vieți în urma pandemiei.

Un factor poate fi faptul că sistemele de sănătate tind să fie mai  subfinanțate în Europa Centrală și de Est. Toate cele patru țări cheltuiesc o parte mai mică din PIB-ul lor pentru îngrijirea sănătății decât media UE.

Dar principalul motiv este politic: răspunsul lor recent la pandemie a fost modelat de o puternică preferință printre factorii de decizie politică pentru remedieri populiste rapide, mai degrabă decât pentru apeluri dure bazate pe știință. În multe cazuri, liderii s-au luptat cu experți în sănătate publică pentru câștigul politic, adoptând reglementări pandemice mai laxe – toate acestea făcându-i pe cetățenii acestor ţări să fie mai puțin dispuși să respecte regulile.

Situaţia de acum e diferită de cea de la primul val, când aceste țări s-au blocat rapid, închizând granițele și impunând măsuri draconice, de teamă că ar putea deveni o altă Italia. La acea vreme, astfel de măsuri au ajutat la menținerea infecțiilor sub control.

Pe măsură ce pandemia s-a înrăutățit în toamnă și iarnă, un răspuns obișnuit a fost acela de a lăsa deoparte oamenii de știință și experții în sănătate publică, politicienii dictând în schimb răspunsul la coronavirus.

Primul ministru slovac Igor Matovič a fost unul dintre aceste cazuri. El a rezistat apelurilor experților din toamnă pentru un blocaj dur, susținând în schimb testele antigen pe scară largă ca răspuns pentru a permite redeschiderea vieții publice. A  rămas cu această viziune chiar și în timp ce țările UE au început vaccinarea în ianuarie. Când oficialii din sănătate publică s-au plâns, i-a denunțat ca „proști”.

Matovič a făcut un pas și mai controversat în martie, când a cumpărat unilateral 2 milioane de doze din vaccinul rusesc Sputnik V fără a consulta partenerii săi guvernamentali sau autoritatea de reglementare a medicamentelor din țară, ŠUKL. Acest lucru a făcut din Slovacia una dintre cele două țări din UE, împreună cu Ungaria, care a comandat vaccinul, pe care Agenția Europeană a Medicamentului nu l-a aprobat încă.

Dar când ŠUKL a publicat o evaluare negativă, subliniind că probele trimise în Slovacia diferă de cele trimise în alte țări, producătorul rus a anulat comanda. Matovič  a scris imediat pe Facebook, acuzând-o pe șefa ŠUKL, Zuzana Baťová, de comiterea „celei mai mari rușini pe care știința slovacă ar putea să o comită în lume”.

Revolta politică rezultată l-a forțat să renunțe la sfârșitul lunii martie și să se mulțumească cu rolul de ministru al finanțelor. (Vinerea trecută, ministrul sănătății din țară a declarat că vaccinul a fost aprobat definitiv, potrivit presei locale.)

Prim-ministrul ceh Andrej Babiš a dus o bătălie similară cu experții – trecând prin cel puțin patru miniștri ai sănătății în ultimul an. A ajuns la punctul în care foarte puțini au vrut să facă parte din echipa guvernamentală de gestionare a crizelor, potrivit lui  Rastislav Maďar, șeful Institutului de Epidemiologie și Sănătate Publică de la Facultatea de Medicină, Universitatea din Ostrava.

Maďar ştie. Anul trecut, el a condus un grup de experți care sfătuia guvernul, dar a demisionat în august, după ce Babiš a respins sfatul grupului – și cel al propriului său ministru al sănătății – de a impune purtarea măștilor în interior. Chiar dacă ratele de infecție începuseră să crească la acea vreme, Babiš a insistat că oamenii s-au săturat de măști – doar pentru a retrage acest ordin mai târziu, negând orice implicare în decizie și dând vina pe Maďar pentru confuzie.

Un alt om de știință care a căzut în dizgraţia lui Babiš a fost fostul coordonator național de vaccinare Zdeněk Blahuta. La sfârșitul lunii ianuarie, Blahuta a renunțat în semn de protest împotriva a ceea ce el a descris ca fiind microgestionarea de către Babiš a lansării vaccinului. “A decis cine va primi cât de mult vaccin … și chiar a justificat totul spunând că totul este politică”, a spus Blahuta la acea vreme.

Polonia a avut tensiuni similare între politicieni și oameni de știință. Dar, în acest caz, ele se învârteau adesea în jurul sărbătorilor – și anume, pentru a slăbi restricțiile pandemice în ceea ce priveşte adunările de familie, cumpărăturile, călătoriile și  serviciile religioase.

Chiar înainte de Crăciun, împotriva sfaturilor oamenilor de știință, guvernul a flexibilizat regulile de blocare și a emis doar îndrumări pentru a descuraja călătoriile și întrunirile sociale – pe care multe familii le-au ignorat. Înainte de Paști, guvernul a avut o abordare similară, refuzând să se confrunte cu Biserica Catolică și, în schimb, a permis serviciilor de sărbători să continue cu puține restricții.

Polonia și-a agravat răspunsul la pandemie prin calitatea datelor sale de sănătate. Când un adolescent a dovedit că sistemul de raportare al țării, bazat pe rețeaua de  stații epidemiologice subfinanțate, a „pierdut” aproximativ 22.000 de cazuri în noiembrie, autoritățile au răspuns pur și simplu interzicând regiunilor să raporteze.

Această mișcare a afectat credibilitatea cifrelor guvernamentale, care a fost influenţată în continuare de numărul scăzut de teste zilnice și de ratele pozitive foarte ridicate. Spre deosebire de recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății privind o rată de pozitivare a testelor de 3%, Polonia este mult mai mare, ceea ce înseamnă că guvernul nu are date exacte, în timp real, privind infecția pentru a controla pandemia.

Între timp, în Ungaria, relația guvernului cu experții a fost asemănătoare. Camera medicală maghiară, un organism nepartizan care reprezintă medicii din țară, și-a exprimat îngrijorarea la începutul lunii aprilie cu privire la decizia guvernului de a începe relaxarea unor restricții. Într-un interviu recent, unul dintre liderii organizației a avertizat despre un posibil al patrulea val ca urmare a unei redeschideri premature.

Camera medicală a acuzat, de asemenea, încercările guvernului de a împiedica mass-media independente să intre în spitale. Dacă maghiarii ar putea vedea amploarea problemei, a argumentat corpul medical, ar fi mai dispuși să respecte regulile de distanțare socială și să se vaccineze. „Este responsabilitatea noastră comună să învingem epidemia, dar numai prin recunoașterea dificultăților, recunoașterea și corectarea oricăror greșeli, învățarea de la ele, colaborarea poate fi realizată”, a declarat camera într-un comunicat.

În unele cazuri, guvernele au încercat să promoveze măsuri pandemice fără a urma procesul obișnuit legal sau legislativ. Problema: Uneori, aceste ordine au fost anulate ulterior de judecători, subminând implementarea consecventă a politicii, sau au fost mustrate de parlamentarii furioși.

În Polonia, guvernul naționalist condus de PiS a evitat obținerea sprijinului parlamentar pentru măsuri de pandemie, folosind în schimb conferințe de presă și decrete executive noaptea târziu pentru a impune restricții. De asemenea, țara a evitat impunerea unei stări de urgență, îngrijorată de nevoia de a plăti compensații întreprinderilor închise.

Drept urmare, instanțele poloneze au anulat amenzile aplicate oamenilor pentru participarea la activități „ilegale”, precum marșuri de protest, dar și întreprinderilor precum restaurante, săli de sport și hoteluri pentru a rămâne deschise în ciuda restricțiilor.

Între timp, în Republica Cehă a avut loc o revoltă în februarie, când Babiš a ocolit parlamentul pentru a impune o stare de urgență de două săptămâni, în ciuda măsurii votate de parlamentari. Măsura a dus la o confruntare constituțională, ridicând întrebări dacă Babiš avea o astfel de autoritate. De asemenea, a determinat parlamentarii să elaboreze o lege pandemică care să-i reducă influența asupra oricăror restricții de blocare viitoare.

Găsirea țapilor ispășitori

Unii politicieni au ales să joace cartea populistă, escaladând războaiele culturale, mai degrabă decât să se concentreze asupra detaliilor politicii.

La alegerile din vara trecută din Polonia, de exemplu, guvernul a petrecut mult mai mult timp vorbind de „ideologia LGBT” decât vorbind despre pandemie. Criticii care au pus la îndoială motivul pentru care bisericile erau deschise în timp ce mallurile și sălile de sport erau închise au fost denunțați drept stângişti anti-polonezi.

Mai recent, prim-ministrul maghiar Viktor Orbán, care se confruntă cu alegeri parlamentare dure anul viitor, s-a îndreptat spre adversarii săi politici – care sunt sceptici față de vaccinurile chineze și ruse care au fost distribuite pe scară largă în țară fără aprobarea EMA. Orbán i-a acuzat de trafic de scepticism asupra vaccinului.

“Stânga este anti-vaccinare”, a spus el recent la Kossuth Rádió. „Au campanii anti-vaccinare, [și] cei care le acordă atenție înțeleg ce li se spune și sunt mai puțin dispuși să se vaccineze.”

Căi de rezistență minimă

Cea mai frecventă greşeală a fost că liderii au refuzat adesea să ia decizii dure cu privire la blocări și alte măsuri contra pandemiei de teama unei reacții politice.

În Republica Cehă, de exemplu, Babiš a trecut de la susținerea măștilor în interior la opoziția lor înainte de alegerile din țară din octombrie. După alegeri, pe măsură ce cazurile au continuat să crească, el a presat ca magazinele să se redeschidă înainte de Crăciun, pe fondul creșterii presiunii din partea mediului de afaceri.

În cazul Poloniei, guvernul a încercat să deschidă școlile devreme și rapid în septembrie anul trecut, fără un plan de izolare complet format. Această decizie a fost un moment de cotitură în rău, potrivit lui Robert Flisiak, șeful departamentului de boli infecțioase și patologie de la Universitatea de Medicină din Białystok și președinte al Asociației Poloneze a Epidemiologilor și Infectiologilor.

Creșterea cazurilor s-a repetat după vacanţa de iarnă, la jumătatea lunii ianuarie, a remarcat el. „Din nou s-au deschis școlile”, a spus el. „Și a fost în momentul în care varianta britanică a devenit dominantă”.

Coaliția de guvernare s-a temut în mod similar de reacțiile anti-blocare în legătură cu problema adunărilor de sărbători. În special, a permis cetățenilor polonezi care locuiesc în Marea Britanie să zboare acasă de Crăciun, în condiţiile în care varianta Regatului Unit a coronavirusului își începea creșterea – fără cerințe de carantină sau testare.

“Ar fi fost … scandal dacă am fi testat polonezii care se întorceau în țară din Marea Britanie de Crăciun”, a declarat Stanisław Karczyński, un senator proeminent în partidul Legea și Justiția (PiS), la sfârșitul lunii martie.

Câteva săptămâni mai târziu, varianta Covid din Marea Britanie a fost predominantă în Polonia.

Pe măsură ce situația s-a agravat și în primăvară, guvernul a rămas precaut, încercând să facă o serie de reguli de blocare diferite, în funcție de condițiile regionale și locale. Când acest lucru nu a funcționat, a fost forțat să acţioneze, printr-un blocaj haotic la nivel național la sfârșitul lunii martie ale cărui efecte au fost atenuate de relaxarea regulilor de Paști.

În luna următoare, peste 14.000 de polonezi și-au pierdut viața din cauza pandemiei.