Autor: Florentina Anițoaie, psiholog
Văd în media și aud tot mai des sintagma „tinerii nu mai vor să muncească”, dar cred că asta e o simplificare dureroasă a unei realități mult mai profunde și umane. Da, poate există cazuri izolate care alimentează această idee, dar majoritatea tinerilor pe care i-am întâlnit sunt motivați, pregătiți să învețe și dornici să aducă un plus de valoare în comunitatea lor. Problema nu e lipsa lor de voință, ci o piață a muncii care s-a transformat atât de brusc încât le pune la încercare abilitățile cognitive și gândirea critică, creativitatea și reziliența emoțională, empatia și capacitatea de a lucra în echipă, flexibilitatea de a schimba direcția peste noapte, curiozitatea de a învăța continuu și, mai ales, speranța că munca lor va conta cu adevărat pentru cineva, undeva.
Eurostat și OECD pun pe masă cifre îngrijorătoare. Unul din patru tineri români cu vârste între 15 și 29 de ani e șomer, aproape unul din cinci e NEET (nici nu învață, nici nu muncește). Numărul celor care aleg facultatea scade de la an la an pentru că diploma nu mai garantează nimic. În schimb, cresc înscrierile la învățământul dual, la cursurile de coding, la orice promite o cale mai rapidă spre un loc de muncă care să nu îi dezamăgească.
În momentul în care parcurgeți acest articol, mii de tineri stau în fața laptopurilor deschise pe site-uri de joburi, plini de speranță, cautând un loc de muncă cu un salariu care să le acopere chiria și traiul de zi cu zi, un loc unde să nu li se ceară să fie disponibili la 10 seara pentru că „e o urgență”, un loc în care IA să nu le frângă aripile. Pentru mulți dintre tinerii României, costul vieții a devenit un personaj constant, o umbră în viața lor, așa că mulți iau joburi în plus, de multe ori fără contract, alții amână să se mute împreună cu persoana iubită, unii renunță la ideea de a avea copii pentru că „nu e momentul”. În fiecare seară, mii de tineri își pun căștile, trag aer în piept și aleg, din nou, să încerce. Un podcast, un curs gratuit, își conturează un plan. În lumea asta plină promisiuni că vor deveni milionari peste noapte, mulți aleg educația, chiar dacă nimeni nu le poate spune ce să învețe ca să fie competitivi mâine.
Nu, tinerii nu sunt leneși. Sunt obosiți, da. Uneori descurajați.
Automatizarea, digitalizarea și trecerea spre o economie verde schimbă aproape jumătate dintre competențele esențiale pentru joburile de mâine (World Economic Forum, 2023), lăsând în urmă un peisaj unde stabilitatea și sensul sunt tot mai greu de găsit. Asta nu înseamnă refuzul muncii, ci o luptă zilnică cu un sistem care nu oferă suficientă siguranță, recunoaștere sau direcție. Mulți tineri au visuri în care investesc ani în educație, doar pentru a se confrunta cu o lume care pare să le spună că nu sunt niciodată suficient de pregătiți.
Gândiți-vă la un tânăr pe care îl cunoașteți, poate fi copilul, nepotul sau prietenul vostru, aflat la capătul studiilor liceale, universitare, plin de entuziasm și visuri despre cum să-și construiască o viață împlinită, să-și susțină familia și să contribuie la bunăstarea familiei, comunității. Mulți dintre ei acceptă joburi temporare, unii încă din timpul facultății, sub nivelul lor de pregătire, cu sarcini repetitive și cu o presiune constantă de a ține pasul cu tehnologiile noi (Blustein, 2017; Di Fabio & Blustein, 2016). Adăugați la asta grijile pentru viitor, costurile vieții care cresc amețitor și incertitudinea care planează peste tot. Șomajul sau nesiguranța nu sunt semne de lene, ci semnele invizibile ale unei lumi într-o mișcare rapidă, unde resursele emoționale și oportunitățile par adesea insuficiente. Din punct de vedere psihologic, această incertitudine cronică poate declanșa stres prelungit, un sentiment de pierdere a controlului asupra propriei vieți și dificultăți în a-ți forma o identitate profesională solidă care duc la epuizare emoțională, la o luptă interioară pentru a găsi un echilibru între aspirații și supraviețuire.
Schimbările Accelerate din Piața Muncii
Piața muncii se schimbă cu o viteză care poate fi copleșitoare. Este greu e să te adaptezi când totul pare instabil. Potrivit World Economic Forum (2023), 44% dintre competențele angajaților vor fi afectate de automatizare, digitalizare și tranziția spre o economie verde. Nu vorbim doar de chestiuni tehnice, ci o redefinire a modului în care fiecare ne regăsim în organizațiile în care muncim, dar și în societate. În acest context, calități precum adaptabilitatea, gândirea critică și creativitatea nu sunt doar un plus, ci esențiale pentru a supraviețui profesional și pentru păstrarea sănătății mintale, ajutându-ne pe fiecare dintre noi să ne simțim competenți și relevanți într-o lume care pare să evolueze fără noi.
Astăzi, succesul nu mai ține doar de expertiza tehnică. Companiile investesc serios în programe de reskilling și upskilling (World Economic Forum, 2023), punând accent pe abilități cognitive, socio-emoționale și tehnologice. Gândirea analitică și creativă sunt prioritare pentru 43% dintre companii și vizate în programele de formare pentru 41–47% dintre angajați (Cattell, 1963). Competențele socio-emoționale, reziliența, flexibilitatea, empatia și leadershipul devin cruciale pentru a naviga prin incertitudine și stres (Lazarus & Folkman, 1984), iar alfabetizarea tehnologică și gândirea sistemică ajută adaptarea la schimbările digitale. Dezvoltarea acestor abilități nu țin doar despre carieră, ci sprijină autoreglarea emoțională, strategiile sănătoase de coping și un sentiment de autonomie.
Provocările Psihologice ale Tinerilor
Începutul carierei e o perioadă delicată, plină de emoții intense. Este momentul în care se construiesc identitatea, independența și relațiile importante (Erikson, 1968). Dar pentru tinerii de azi, provocările profesionale se împletesc strâns cu cele psihologice, creând un vârtej de emoții care poate fi epuizant. Presiunea de a fi mereu disponibil pentru companie, cerințele neașteptate și stresul performanței erodează sănătatea mintală și echilibrul emoțional (Clark, 2000; Schieman & Glavin, 2008; Sonnentag & Fritz, 2007). Primele joburi ar trebui să fie o rampă de lansare, dar adesea ele aduc stres prelungit, care poate duce la burnout, anxietate și o scădere a încrederii în propriile forțe (LePine și colab., 2005; Andreassi, 2013; OECD, 2011). Lipsa unui loc de muncă decent nu e doar o problemă economică. Ea generează un sentiment profund de alienare, izolare socială și o ruptură de comunitate (Blustein, 2011; Bhawuk și colab., 2014; Stiglitz, 2015). Această alienare poate amplifica anxietatea, frustrarea și o pierdere a stimei de sine, făcând ca fiecare zi să pară o luptă solitară. Totuși, sprijinul din partea prietenilor, familiei poate fi un colac de salvare (Goh și colab., 2010). Dar contextul instabil al pieței muncii rămâne un inamic invizibil, care alimentează aceste răni interioare.
Stresul la tinerii adulți este alarmant de ridicat, cu un nivel mediu de 6 din 10 pentru cei între 18–34 de ani, față de doar 3,4 din 10 la cei peste 65 (APA, 2023). Un procent de 67% spun că stresul le afectează concentrarea, iar 58% se simt copleșiți zilnic. Izolarea socială este un alt factor îngrijorător, cu 74% dintre tineri care nu reușesc să se conecteze cu alții, iar 66% simt că nimeni nu le înțelege suferința. Adăugând stresul financiar, care preocupă 67% dintre ei, cu costuri ale vieții care îi obligă să caute joburi extra și să amâne visuri precum o familie (APA, 2023), toate acestea erodează încrederea în sine și capacitatea de a gestiona emoțiile. Această presiune cronică poate duce la simptome de depresie, insomnii sau chiar retragere socială.
Noile Semnificații ale Muncii
Pentru Generația Z și Millennials, munca nu e doar un salariu, ci o parte din cine sunt ei, un loc unde își doresc autonomie, echilibru și un impact real asupra lumii (Deloitte Global, 2025). Ei investesc timp săptămânal în a-și dezvolta abilități, dar doar 13% dintre manageri îi susțin cu adevărat. Mulți aleg formări practice în loc de universități, pentru relevanță și costuri mai mici, și adoptă rapid tehnologii precum Inteligența Generativă (GenAI), peste jumătate folosind-o zilnic. Fericirea la job vine din acel echilibru delicat între independență financiară, sens și bunăstare personală. 21% dintre reprezentanții Gen Z și 28% dintre Millennials își schimbă domeniul pentru mai multă flexibilitate, iar satisfacția financiară e legată strâns de percepția că munca ta contează. Pentru 41% din Gen Z și 46% din Millennials, munca devine o extensie a identității. Din perspectivă psihologică, această căutare de sens indică o nevoie profundă de autorealizare, de aliniere între valorile personale și activitatea zilnică, ceea ce ajută la menținerea echilibrului între identitate și relații (Blustein, 2017; Di Fabio & Blustein, 2016). Când aceasta lipsește, apare anxietatea, stresul cronic și o scădere a satisfacției vieții, dar când există, crește motivația interioară, reziliența și bucuria de a trăi.
Tinerii noștri se află în mijlocul unei crize de incertitudine nu doar profesională, ci și psihologică, Stresul, anxietatea, izolarea și presiunile financiare rănesc nu doar individul, ci și țesătura socială. Soluțiile trebuie să fie blânde și integrate, cu accent pe politici economice care oferă joburi stabile, programe de reskilling și protecție socială, dar și pe acordarea de sprijin psihologic care să construiască reziliență, conexiunile autentice și un sens profund al muncii. Cu toții avem nevoie de validare, relaționare și creștere pentru o viață cu adevărat echilibrată.
Astăzi, o generație întreagă învață să navigheze prin furtună. Cu toții vor ajunge la o destinație doar a lor, unică. Nu sunt generația care „nu mai vrea să muncească”, ci generația care refuză să muncească fără suflet.
| Știri BVB