Potrivit Wood Mackenzie, țările occidentale care doresc să se diversifice, renunțând la dominația Chinei în domeniul cuprului, ar putea întârzia tranziția energetică, pe lângă creșterea costurilor, în timp ce înlocuirea completă a acestuia ar fi „nefezabilă”, scrie CNBC.
China este lider mondial în segmentele-cheie ale lanțului de aprovizionare cu cupru, metalul critic fiind o componentă importantă în tehnologiile emergente precum energia regenerabilă, stocarea energiei și vehiculele electrice.
Pe măsură ce SUA, Canada, Australia și țările europene încearcă să înlăture controlul Chinei asupra cuprului prin subvenții și investiții, Wood Mackenzie avertizează că obiectivele duble de decarbonizare și dependență redusă de Beijing sunt în contradicție.
„Sute de miliarde de dolari în noi capacități de prelucrare și fabricare a cuprului ar fi necesare pentru a înlocui China”, a declarat firma de analiză a datelor privind resursele naturale într-un raport publicat joi, adăugând că cererea pentru acest metal ar putea crește cu 75%, până la 56 de milioane de tone până în 2050.
„Acest lucru ar crea ineficiențe care ar duce la produse finite la prețuri semnificativ mai mari și ar crește costul și oportunitatea tranziției energetice”, a adăugat acesta.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, minele existente și proiectele în construcție vor acoperi doar 80% din necesarul de cupru până în 2030, ceea ce indică o potențială penurie de metal.
Conform Wood Mackenzie, cea mai mare parte a extracției inițiale de materii prime la nivel mondial are loc în principal în America și Africa, producția minieră internă a Chinei reprezentând doar 8% din producția globală.
Deși această cotă se apropie de 20% după luarea în considerare a activelor miniere de peste hotare ale Chinei, țara va trebui în continuare să asigure rezerve suplimentare pentru a-și satisface nevoile. Potrivit raportului, restul lumii dispune de suficiente rezerve miniere primare pentru a satisface cerințele actuale.
Cu toate acestea, lanțul de aprovizionare cu cupru cuprinde mai multe faze-cheie, inclusiv mineritul, topirea și rafinarea, fabricarea și producția de produse finite. Și ceea ce restul lumii are în minele de cupru, îi lipsește în dominanța Chinei în procesarea și fabricarea în aval, potrivit raportului.
„Pe măsură ce guvernele și producătorii își propun să se diversifice în detrimentul Chinei, este esențial să ia în considerare întregul lanț de aprovizionare, nu doar operațiunile miniere”, a declarat Nick Pickens, director de cercetare pentru minerit global la Wood Mackenzie.
Începând cu anul 2000, China a fost responsabilă pentru 75% din creșterea capacității mondiale de topire, conform datelor Wood Mackenzie.
„Un scenariu fără China pentru lanțul de aprovizionare cu cupru ar necesita o creștere substanțială a capacității de prelucrare pentru a îndeplini obiectivele de tranziție energetică”, a declarat Pickens.
| Știri BVB