Interviu Constantin Pintilie, BlueSpace Technology: “Industria privată de apărare are nevoie de mai multă predictibilitate din partea statului, atât în ceea ce privește politicile publice, cât și în alocarea resurselor” (Partea a II-a)

• “Industria de apărare este stagnată, prinsă parcă într-o capsulă a timpului, cu echipamente și specialiști care, deși erau considerați de top în anii ’80, sunt depășiți de cerințele și realitățile actuale”.

• “Sectorul privat de apărare din România nu există nici măcar la nivel conceptual, nu mai vorbim de o recunoaștere adecvată în strategiile naționale de dezvoltare a industriei de apărare”.

• “Industria privată de apărare din România este aproape inexistentă, ceea ce împiedică inovarea și creșterea competitivității în acest sector vital”.

• “România nu reușește să aibă o producție locală competitivă, în ciuda existenței unor specialiști de calibru, din cauza lipsei sprijinului din partea statului și a colaborării eficiente între public și privat”.

• “Cele mai mari amenințări cibernetice la adresa României vizează infrastructura critică, administrația publică dar și mediul privat”.

Industria privată de apărare are nevoie de mai multă predictibilitate din partea statului, atât în ceea ce privește politicile publice, cât și în alocarea resurselor, consideră domnul Constantin Pintilie, CEO BlueSpace Technology. Citiţi, mai jos, opinia domniei sale despre industria de apărare din România.    

Într-o primă parte a interviului care a fost deja publciată, domnul Pintilie ne-a povestit despre activitatea  BlueSpace Technology. 

• Interviu cu domnul Constantin Pintilie, CEO BlueSpace Technology

Cum apreciaţi piața de apărare din România? Cum se descurcă un privat în această piaţă?

Constantin Pintilie:  În mod tradițional, industria de apărare a fost dominată până acum de componenta de stat, însă aceasta se află într-un evident decalaj, atât în ceea ce privește productivitatea, cât și adaptarea la cerințele tehnologice moderne. Dacă astăzi intri într-o fabrică de stat, te cuprinde imediat o atmosferă care te trimite pe loc cu 60 de ani în urmă. Este o industrie stagnată, prinsă parcă într-o capsulă a timpului, cu echipamente și specialiști care, deși erau considerați de top în anii ’80, sunt depășiți de cerințele și realitățile actuale.

Pe de altă parte, sectorul privat de apărare din România nu există nici măcar la nivel conceptual, nu mai vorbim de o recunoaștere adecvată în strategiile naționale de dezvoltare a industriei de apărare. Suntem doar câteva companii care activăm în acest domeniu, și nu suntem implicate de către autorități în consultări publice privind actele normative sau alte inițiative esențiale.

Practic, industria privată de apărare din România este aproape inexistentă, ceea ce împiedică inovarea și creșterea competitivității în acest sector vital. De ce? Pentru că din partea autorităților, nu există încredere în produsele românești drept urmare nu există o cultură de producție locală pentru că ne-am obișnuit că e mai ușor să faci comerț decât producție în România. Nu putem vorbi despre predictibilitate în achizițiile publice, iar companiile private au un risc real de ne-performanță dat de componenta de cercetare pentru că cercetarea aplicată impune costuri semnificativ mari.

Care este opinia dvs cu privire la infrastructura critică a României? Cum o caracterizaţi?

Constantin Pintilie: Infrastructura critică a României este un element strategic pentru securitatea națională și dezvoltarea economică. Din păcate, aceasta se confruntă cu numeroase provocări, atât din perspectiva stării fizice a echipamentelor și rețelelor, cât și din cauza vulnerabilităților în fața amenințările moderne, cum ar fi atacurile cibernetice. Astăzi, în fabricile de stat din România, găsim utilaje de producție fabricate după al doilea război mondial, cu personal indirect/TESA de peste 65% cu rol probabil de a ajuta specialiștii în creșterea productivității muncii, fără norme, fără indicatori de performanță sau fluxuri tehnologice implementate, fără un sistem funcțional de promovare și vânzare.

Închipuiți-vă niște stupi de albine…acele uzine ale capacității de apărare dezvoltate până în revoluție s-au transformat astăzi, încet, încet, în stupi de “albinoi”, pe care armata ar trebui să se bazeze că le livrează arme, mașini, cartușe sau că le repară tehnica defectă. Adevărul este că nu are pe cine și pe ce se baza, iar atunci când vom termina ce avem prin depozite, vom valora cât un cartuș gol.

Cum apreciaţi relaţia au autorităţile, având în vedere că o mare parte din clienţii dvs sunt agenţii guvernamentale? Participaţi des la licitaţiile guvernamentale. Care sunt problemele pe care le întâmpinaţi?

Constantin Pintilie: Industria privată de apărare nu poate performa fără cea publică și viceversa. Au nevoie una de cealaltă. Peste tot în lumea aceasta, industria privată de apărare depinde foarte mult de sprijinul guvernamental. Recunosc că atunci când am pornit pe acest drum, primul lucru pe care l-am remarcat din partea autorităților a fost teama și neîncrederea vizavi de tot ce înseamnă produs tehnologic românesc.

Am găsit o industrie de profil neproductivă, cu un concept de cercetare-dezvoltare bazat pe nuanțe mercantiliste, fără rezultate aplicate, un cadru legislativ descurajator, un proces de achiziții care favorizează fățiș companiile străine, proiectele neputând fi abordate direct de cei care doresc să le dezvolte în țară. Inclusiv la acest moment putem vorbi despre o programă școlară depășită ce nu reflectă dezvoltarea accelerată a tehnologiei actuale.

În ultimii ani, relația cu autoritățile s-a mai schimbat, remarcăm o mai mare deschidere din partea decidenților de a afla mai multe despre produsele românești. Industria privată de apărare are nevoie, în primul rând, de mai multă predictibilitate din partea statului, atât în ceea ce privește politicile publice, cât și în alocarea resurselor. Este esențial să existe un cadru legislativ clar, stabil și favorabil dezvoltării industriei private, care să încurajeze investițiile pe termen lung și să ofere siguranța unui mediu de afaceri competitiv.

De asemenea, este vital să se diversifice oportunitățile de finanțare pentru inovațiile tehnologice. Granturile, schemele de sprijin și parteneriatele public-private ar putea accelera dezvoltarea unor soluții moderne, atât de necesare pentru securitatea națională.

Un alt aspect extrem de important este ca statul să comunice din timp și în mod transparent ce tipuri de produse și soluții tehnologice sunt necesare. Doar astfel, companiile private pot planifica strategic fabricile, liniile de producție și activitățile de cercetare și dezvoltare. O mai bună sincronizare între cerințele statului și capacitățile industriei private ar duce la o utilizare mai eficientă a resurselor și la creșterea competitivității pe plan intern și internațional.

În plus, o colaborare mai strânsă între sectorul privat și cel public, prin implicarea companiilor private în elaborarea strategiilor naționale și în procesele decizionale, ar contribui la maximizarea potențialului pe care îl are industria românească de apărare. Este nevoie de un efort comun pentru a transforma această industrie într-un pilon puternic al economiei și al securității naționale.

De ce nu reușește România să aibă o producție locală competitivă, în condițiile în care există specialişti de calibru în țara noastră?

Constantin Pintilie:  România nu reușește să aibă o producție locală competitivă, în ciuda existenței unor specialiști de calibru, din cauza lipsei sprijinului din partea statului și a colaborării eficiente între public și privat. Așa cum spuneam, sectorul privat este aproape inexistent în viziunea autorităților, nefiind menționat în strategiile de dezvoltare sau în planurile de susținere a industriei. Mai mult, companiile private nu sunt invitate să participe la consultările publice sau la procesul decizional în ceea ce privește reglementările și politicile din domeniu. Această excludere sistematică face imposibilă valorificarea resurselor umane de înaltă calitate pe care România le are, blocând dezvoltarea unei producții locale competitive.

Care consideraţi că sunt cele mai mari ameninţări cibernetice la adresa României? Sunt autorităţile protejate pentru astfel de atacuri?

Constantin Pintilie: Cele mai mari amenințări cibernetice la adresa României vizează infrastructura critică, administrația publică dar și mediul privat. Printre acestea se numără atacurile de tip ransomware, furtul de date sensibile, atacurile asupra sistemelor de comunicații, și cele asupra rețelelor energetice sau financiare.

În ceea ce privește nivelul de protecție al autorităților, cred că România este încă vulnerabilă cu toate că s-au făcut progrese notabile în dezvoltarea unor structuri și mecanisme dedicate securității cibernetice. Totuși, capacitatea de reacție și prevenire este încă insuficientă în raport cu viteza cu care evoluează amenințările. Deși există o colaborare mai bună între instituții și sectorul privat, resursele, expertiza și implementarea tehnologiilor de ultimă generație rămân limitate.

Pentru a face față acestor provocări, este esențial ca România să investească mai mult în infrastructuri cibernetice robuste, în formarea continuă a specialiștilor și în creșterea conștientizării la nivel național cu privire la securitatea digitală. De asemenea, o colaborare mai strânsă între autorități, mediul privat și partenerii internaționali este crucială pentru consolidarea protecției.