Reporter: Stimată doamnă Corina Popescu, cum apreciați evolutia pieței europene de energie din ultimii ani, după pandemie și în perioada războiului din Ucraina?
Corina Popescu: Opinia mea este că, în momentul de față, nu mai avem o piaţă funcţională de energie la nivel european.
Din păcate, pe lângă pandemie, care a pus piața pe o anumită poziție, și criza declanșată de războiul din Ucraina, au mai fost și alți doi factori importanți, care au dus la situația actuală de pe piața energiei – este vorba de anul anterior acestor evenimente, când am avut așa-zisa acalmie eoliană și atacul asupra gazoductului Nord Stream.
Ulterior ne-am confruntat doar cu o acutizare a situaţiei. Uniunea Europeană a stabilit niște măsuri prin care a încercat să contracareze lucrurile, dar apariția războiului, mai ales prelungirea lui, nu a facut nimic altceva decât să crească efectul bulgărelui de zăpadă.
Ceea ce am observat este că, în această criză, nu a existat o abordare unitară la nivel european. Mulţi factori de decizie, inclusiv ACER (Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare în Domeniul Energiei), au spus că trebuie să menținem regulile pieței. Aici cred că a fost o greșeală, pentru că țările nu aveau aceeași dezvoltare și nu aveau aceeași dependență față de energie și resurse energetice.
Cum abordarea statelor membre nu a fost unitară, Comisia Europeană a lăsat la latitudinea autorităților naționale să ia măsurile pe care le-au crezut necesare, cu condiția ca Bruxellesul să fie notificat cu privire la acţiuni. Dar, această abordare nu a făcut decât să accentueze şi mai mult criza!
Au fost unele țări, printre care și noi, care au spus: “Noi vrem piaţă”.
Părerea mea personală este că a fost o greșeală! Important într-o piață este ca toți actorii să funcționeze corect. La noi a început ”aruncarea responsabilității”: ba că sunt furnizorii, ba că sunt traderii, distribuitorii sau producătorii. Practic, s-a creat un dezechilibru major în piață. Iar cuvântul care, cumva, guvernează piața de energie trebuie să fie ”ECHILIBRU”. Nu se poate ca, într-un an, cu concursul autorităților, să aibă profit producătorii, iar ceilalți actori din piață ”să gâfâie”, în anul următor furnizorii, apoi distribuitorii etc. Lucrurile acestea trebuie să înceteze. Dacă există suspiciuni, trebuie să intervină autoritățile de reglementare naționale și europene. De aceea există și monitorizare la nivel european, prin regulamentul REMIT.
Fiecare ţară şi-a văzut propriul interes. În vară, Ungaria a făcut mentenanța la anumite linii de transport și interconectare, care au blocat, practic, tranzitul energiei ieftine dinspre vest către est. Acțiuni similare au făcut austriecii și, mai nou, francezii. Din păcate, România a avut cea mai mare expunere din cauza războiului din Ucraina. În plus, ne-am asumat, așa cum e și normal, susținerea necondiționată a Republicii. Moldova.
Reporter: Plus că exportăm energie şi în Ucraina.
Corina Popescu: În ceea ce priveşte Ucraina am avut mai mult un rol de ”securitate în alimentarea cu energie”. Ucrainenii au folosit rețeaua noastră ca rețea de tranzit, pentru că ei au întreaga producție în zona de vest, nord-vest și foarte puțină producție în zona Odesa. Și atunci aveau nevoie de rețeaua noastră de transport ca să transporte energia de la locul de producție, la cel de consum. În concluzie, aș putea spune că echilibrăm și Ucraina.
Reporter: Ce îi lipsește pieței din România?
Corina Popescu: Nu avem lichiditate în piață. Ca să ai o piață liberă în adevăratul sens al cuvântului, la consumatorii finali, trebuie să ai lichiditate pe piața angro. Noi am tot arătat cu degetul către unii sau alții și ”am omorât” traderii, pe motiv că au făcut extra-profit. Dar traderul este cel ce aduce lichiditate în piață.
În momentul în care ai lichiditate, nu vorbim neapărat de o creștere a prețului, pentru că nu acolo se fac profiturile cele mai mari. De fapt, atunci apare cu adevărat competiția și preţul nu se duce în sus, ci se duce în jos. Este ca la o bursă. Dar noi nu avem un astfel de mecanism şi nu mai avem pregătiți toți actorii din piață.
În România nu s-a liberalizat piața mai rapid și pentru că o mare parte din cantitățile produse erau blocate doar la anumiți furnizori. În plus, la noi s-a renunțat să se tranzacționeze pe o singură bursă. Mai mult, investițiile în regenerabile – deși se vorbește despre proiecte de zeci de mii de megawați – aceștia nu au apărut. Anul acesta, s-au pus în funcțiune, până acum, 250 MW. Este foarte puţin.
Dacă punem în balanță ce s-a scos din producție sau ce e nefuncțional la Complexul Energetic Oltenia sau Complexul Energetic Hunedoara versus ce capacități noi de producție au apărut o să vedem o situație dramatică. Avem proiecte pe hârtie, dar nu avem investiții în realitate!
În ceea ce privește liberalizarea pieței, aceasta a venit după anul pandemiei, când prețurile în piață s-au prăbușit, în special prețul din piața spot (n.r. – Piața pentru Ziua Următoare – PZU). Îmi aduc aminte că erau prețuri de 30-50 lei/MWh, ceea ce, practic, permitea o lichiditate foarte mare. Au fost foarte mulți furnizori cu un apetit la risc foarte ridicat. Aceștia au crescut foarte mult la acea vreme, dar au rămas expuși în PZU. În momentul în care a apărut aşa-zisa liberalizare, s-au blocat financiar.
Pe fondul creșterii prețurilor în piața de energie, în anul acela s-au mai luat și alte măsuri cu impact. De exemplu, s-a renunțat la limitele de preț din Piața de Echilibrare, s-a renunțat la modul de calcul al prețurilor de dezechilibru. Toate aceste măsuri s-au făcut pe un fond instabil, ceea ce n-a făcut nimic altceva decât să accentueze instabilitatea și mai mult.
Reporter: Mai avem băieți deștepți în piața de energie?
Corina Popescu: Da. Peste tot. Dar nu mai avem acei ”băieți deștepți” pe care i-a făcut celebri președintele Băsescu! Acum, fiecare modificare care a fost făcută în legislație, în piață a dat posibilitatea celor care înțeleg foarte bine mecanismele să profite de ele. O abordare corectă într-o economie de piață!
Reporter: Cum vedeți situaţia de pe Piaţa de Echilibrare de anul acesta, când am avut prețuri foarte mari?
Corina Popescu: Piaţa de Echilibrare este așa, pentru că noi am construit-o așa. Este o piaţă despre care știam cu toții că este doar a anumitor companii. N-am crescut deloc concurența acolo. Ne-am propus să modificăm anumite reglementări, de exemplu, stabilirea prețului nu a mai fost “pay-as-bid”, adică să plătești cât ai ofertat, ci s-a pus “marginal price”, care, în trecut, era doar pentru serviciul de sistem-reglaj secundar şi era foarte puțin. În contextul acesta, preţurile au explodat.
Reporter: Ce e de făcut? ANRE şi Consiliul Concurenţei au anunţat măsuri pentru a calma situaţia. Credeţi că se va întâmpla acest lucru?
Corina Popescu: Nu. S-a mai întâmplat ceva similar în anul 2017. A fost o iarnă dură, am trecut și printr-o criză energetică, declanșată în principal de Franța, care, după dezastrul de la Fukushima, a oprit centralele nucleare pentru a reface testele de stress. A fost un an geros şi îmi aduc aminte că toată lumea era șocată de prețurile mari din PZU, care au ajuns la 300 de euro/MWh. Până la urmă, lucrurile s-au calmat. Dar nu pentru că ar fi luat cineva niște măsuri; s-au calmat pentru că s-au calmat în întreaga Europă.
În momentul în care noi ne-am cuplat cu Europa, trebuie să fim conștienţi că toate analizele și măsurile pe care le luăm trebuie să țină cont și de vecini.
Acum mi se pare foarte bună atitudinea țărilor din zona noastră, respectiv România cu Bulgaria și Grecia, care s-au aliat pentru a se plânge la Bruxelles de presiunea din piața de energie. Până la urmă, presiunea din Europa a rămas doar pe colţul acesta de ţări.
Reporter: Credeţi că îi va asculta Comisia Europeană?
Corina Popescu: Comisia Europeană te ascultă dacă te duci acolo cu ceva foarte articulat, argumentat. De fapt, este obligată să te asculte. Am auzit de foarte multe ori în perioada aceasta că nu putem să reglementăm piața. Ba da. Se putea foarte bine. Este prevăzut în Regulamentul și Directiva privind piața de energie, pentru că nici cei de la Bruxelles nu sunt obtuzi. În momentul în care tu te duci și justifici că ai o situație în care îți pui în pericol consumatorii din țara ta, pe o perioadă limitată de 6 luni, poți să aplici orice măsuri vrei, doar că trebuie să le declari.
Pentru că, existând această cuplare a sistemelor energetice europene, celelalte țări trebuie să își facă analize cum sunt impactate. Şi asta este foarte important. În opinia mea toate deciziile trebuiesc fundamentate și ar trebui să aibă in spate un studiu de impact.
Reporter: Cum credeţi că va fi iarna aceasta din punct de vedere al preţurilor la energie?
Corina Popescu: Ca să pot să fac o previziune de prețuri ar trebui să fac o previziune de inputuri. Dacă continuă războiul, dacă Ucraina va stopa orice fel de tranzit de gaze, va fi o iarnă grea și din perspectiva prețurilor, nu numai din perspectiva securității în aprovizionare. Și am dat doar două ipoteze. Pot fi mai multe ipoteze, inclusiv vremea. Trebuie să ne gândim ce facem dacă o să fie o iarnă geroasă, dacă nu vom avea deloc cărbune ca să completăm și să optimizăm nevoia, dacă nu o să avem vânt, dar nici prea mult vânt nu e bun pentru că avem nevoie de echilibrare…
Reporter: De ce nu creştem producţia de energie? Momentan, avem în plus prosumatorii, care uneori sunt criticaţi, alteori se spune că sunt o oportunitate pentru piaţa de energie. De ce rămân proiectele mari doar pe hârtie?
Corina Popescu: La prosumatori a fost mai simplu, pentru că ei au construit mai întâi şi după aceea au venit hârtiile.
Reporter: Deci prosumatorii nu sunt o amenințare, ci o binefacere pentru piaţa de energie.
Corina Popescu: Da. Mi se pare normal ca, într-o piață în care businessul tău este afectat foarte mult de prețul energiei, să te gândești ce ai putea să faci. Majoritatea prosumatorilor nu au investit pentru a creea o afacere nouă, ci pentru a-și acoperi riscurile legate de prețul energiei.
Și atunci, acești prosumatori au zis că își fac propria producție, rămân și cu racordarea la rețea, nu mai plătesc nici o mulțime de tarife, din ce în ce mai mari. A fost o decizie pur economică și nu trebuie să-i blamăm, pentru că situația a condus, de fapt, la lucrul acesta.
De blamat este doar modul în care s-a implementat. De exemplu, au fost ignorați și n-a făcut nimeni prognoza pentru ei, ca să avem o imagine corectă a pieței un consum corect, cu o prognoză de producție corectă, ca să comparăm cu trecutul. Acum nimeni nu mai poate să facă prognoze exacte, pentru că ei nu mai știu pe ce se bazează. A scăzut consumul sau de fapt este o scădere artificială datorită producției locale?
Toate mecanismele acestea și toate prognozele se făceau pe baza unor modele matematice. Dacă tu nu introduci datele corecte, evident că modelul matematic nu îţi va da rezultate corecte. Eu nu aș acuza prosumatorii, a fost o reacție corectă a celor care doreau să își protejeze propriul business. Și la consumatorii casnici a fost o reacție corectă, ca să îşi optimizeze factura. De ce să îi acuzi? Că au făcut investiţii?
Proiectele mari nu se întâmplă pentru că există tot felul de blocaje. Gândiţi-vă cât durează să scoţi un ATR, să primeşti un contract de racordare, cât durează să primeşti un aviz de la Aviaţia Civilă sau de la Ministerul Agriculturii, în condiţiile în care pentru toate aceste avize și acorduri se plătesc sume foarte mari de bani, pentru că tarifele pentru emiterea lor sunt foarte mari.
Investitorii îşi fac analize şi realizează câte bariere şi încetiniri sunt în promovarea proiectelor în România. De aceea preferă să aleagă alte ţări, cum ar fi Spania, Ungaria sau Bulgaria, unde lucrurile sunt mai clare şi mai facile şi nu sunt atâtea bariere în a promova proiectele. Pentru că, până la urmă, dacă piețele sunt cuplate, eu pot să duc oriunde energia ca să o vând.
Reporter: Vor creşte preţurile după eliminarea plafonării?
Corina Popescu: Dacă industria o să-și închidă porțile și o să se mute din România în alte părți pot să spun că nu vor creşte, pentru că va trebui vândută energia și atunci o să apară o extra-producție și toți vor trebui să vândă, măcar să-și minimizeze pierderile, nicidecum să facă profit.
Reporter: Dacă vorbim de industrie, a apărut recent Raportul Draghi, care vorbeşte despre competitivitatea Europei, în raport cu China şi SUA. Cum vedeţi competitivitatea industriei româneşti în acest context?
Corina Popescu: Raportul Draghi atinge niște puncte fierbinți despre care se vorbea la nivelul Comisiei Europene și înainte de alegerile europarlamentare. Ce mi s-a părut foarte grav în raport este declinul demografic la nivel european și asta o să ne impacteze pe toți. Nu mai vine nimeni din spate să plătească pensiile. Asta spune ceva despre nivelul de trai. Ca să poți să faci inovare ai nevoie atât de sclipirea tinerilor, dar și de experiența maturilor.
Din perspectiva mea, Europa a cam pierdut războiul comercial pe panouri fotovoltaice cu China și pe gaze cu Statele Unite.
Când a început războiul, fostul cancelar Angela Merkel – pe care eu o respect foarte mult – a tras anumite semnale de alarmă, spunând autorităţilor europene să fie atente cu ce înlocuiesc dependenţa Rusiei. „Nu înlocuiţi dependenţa Rusiei cu o altă dependenţă”, a spus Merkel. A fost primul om politic care a atras atenția asupra acestui lucru. Şi ea cerea un echilibru.
Din perspectiva mea, raportul Mario Draghi pune degetul pe niște lucruri. Dar mă așteptam să îl pună și mai tare. Înainte de alegeri se vorbea, la nivelul Comisiei Europene, dacă avem nevoie de decarbonarea aceasta accelerată, de ce să nu o lăsăm să vină de la sine şi să o monitorizăm, adică să nu avem un declin brusc, tocmai ca să nu afectăm competitivitatea.
Raportul Mario Draghi spune toate aceste lucruri. Dar nu am văzut foarte clar care sunt măsurile prin care să începem să contrabalansăm lucrurile acestea. El spune că nu mai trebuiesc subvenționate decât proiectele de interes comun – adică să fim tratați toți unitar -, că trebuie să vedem cum sunt alocate sumele de bani, vorbește ceva despre rețelele care trebuiesc digitalizate. De fapt, Draghi spune că trebuie să ne uităm la toate ramurile industriale, să vedem cum creștem eficiența și cum venim cu inovare și cu producție suplimentară, ca să păstrăm oamenii acasă, ca să avem o creștere economica cu o profitabilitate mai bună.
Reporter: Cum facem asta în România?
Corina Popescu: O să citez dintr-un prim ministru pe care l-am ascultat anul acesta la o conferință Eurelectric. Este premierul unei ţări care a fost pe fundul prăpastiei – Grecia. Kyriakos Mitsotakis mi-a plăcut cum a explicat modul în care Grecia a ieșit din criza majoră din ultimii ani. A folosit profesioniști, le-a ascultând vocile, nu le-a ignorat, a fost o mai mare transparență, a fost un efort pentru toți cetățenii, pentru că nu le-a fost ușor grecilor, cel puțin la început. Au aplicat măsuri nepopulare, nu măsuri populiste. Doar așa au putut ieși din situația dificilă în care s-au aflat.
Reporter: Premierul Marcel Ciolacu s-a întâlnit săptămâna trecută cu şeful OMV, Alfred Stern, ocazie cu care s-a discutat, potrivit declaraţiilor domnului Ciolacu, despre revitalizarea industriei petrochimice…
Corina Popescu: Mai avem puțină industria petrochimică în România, în speță Chimcomplex, care nu a primit în perioada aceasta niciun fel de ajutor. A fost lăsat să se descurce singur.
Pe mine mă bucură dacă o parte din gazul care va fi extras din Neptun Deep va fi folosit într-o economie circulară în România.
Știu că Europa îşi propunea decarbonare, digitalizare și industrie circulară, dar s-a oprit la decarbonare, la o parte din digitalizare și nu a făcut nimic cu industria circulară. Nu a făcut nimic cu protejarea industriei europene. Sau a făcut prea puţin. Au blocat anumite companii să intre pe piaţa europeană. E adevărat că acestea nu au intrat pe ușa din față, ci au intrat pe ușa din spate. Şi aici aş da ca exemplu producătorii chinezi de panouri solare. Nu era mai normal ca Europa să-i lase să intre direct și să le ceară și ea, la rândul ei, ceva!? Era mult mai corect așa, era o abordare mult mai transparentă şi nici nu antagoniza.
Aş pune o întrebare: Din câte parcuri solare sunt în Europa, aș vrea să știu câte din ele sunt făcute cu panouri indigene, europene? Ca să nu mai spun că şi cele indigene, europene au celula fabricată tot în China. Materia prima tot de acolo vine.
Revenind la revitalizarea industriei petrochimice de la noi, dacă OMV Petrom are în intenţie să facă asta, e foarte bine. În trecut au avut Doljchim, Arpechim, dar le-a închis. Dacă vor să le redeschidă, ar fi un bun început. Dar să recreezi o industrie pe care ai închis-o nu se face peste noapte. Chinezii au început cercetările privind producția de energie fotovoltaică încă din anii 90. De aceea au fost pregătiți acum, când piaţa a cerut.
Ca să poți să recreezi ce ai închis, ai nevoie să inovezi, pentru că, între timp, tehnologiile au avansat. Ai nevoie să dezvolți asta și de-abia după aceea, când intri în producție, apare acea valoare adăugată pe care o aduci în economie.
Reporter: Ungurii şi-au exprimat disponibilitatea să ia cât mai mult gaz din Marea Neagră.
Corina Popescu: Da, pentru că gazul din Marea Neagră are o compoziție chimică pe care nu o oferă gazul rusesc pentru producțiile pe care le planifică în noul complex petrochimic. Compoziția gazului nu e uniformă și, în funcție de ce fracție are, îl foloseşti în anumite producții.
Reporter: Care este opinia dvs cu privire la rata de rentabilitate stabilită de ANRE pentru perioada a 5-a de reglementare?
Corina Popescu: Facem aceleaşi greşeli. În perioada a 5-a de reglementare trebuia pregătit tariful binomial. Nu se întâmplă nimic, deși avem foarte multă producție distribuită, renunţăm la plusul de valoare ca să luăm fonduri europene, ceea ce este o prostie. Autoritățile nu monitorizează și nu implementează nimic ca să vadă că se fac investițiile la timpul declarat, pentru că banii s-au luat prin tarife.
Planificarea este pe cinci ani. Dacă tu nu faci investiţiile când ai zis că le faci, dar ai luat banii înainte, bulversezi şi celelalte proiecte. De exemplu, Transelectrica amână tot felul de investiţii, la fiecare revizuire a Planului de investiții pe 10 ani.
Din perspectiva mea, trebuia o schimbare fundamentală a metodologiei. Aș face corecțiile rapid, nu aș lăsa să le fac la sfârșitul perioadei de reglementare.
Sunt niște lecții din care nu am învăţat nimic.
Reporter: Tot aud că distribuitorii au făcut puţine investiţii. Care este opinia dvs?
Corina Popescu: Nu este adevărat. Aici vreau să îi contrazic pe cei care spun asta. S-au făcut investiții la nivelul valorilor pe care ei le-au aprobat în planurile de investiții. Îmi aduc aminte de declarațiile unui coleg din Germania, care a venit în România la o companie de distribuție și care mi-a spus: “Corina, eşti tânără, învaţă de la mine o lecţie. Noi am venit și am cumpărat aceste companii cu diverse sume de bani. Noi nu mai aducem niciun ban de acasă, din Germania. Noi trebuie să facem ca aceste companii să fie funcționale economic”. Ei au investit după cum a fost reglementarea, după cum i-a lăsat Autoritatea de Reglementare și la nivelul respectiv. Eu știu că eram la Electrica și mi se spunea că nu investesc mai mult. Greşit. S-a investit în Electrica. Toți banii luaţi la privatizare au fost investiţi în distribuție. Dar nimeni nu analizează cât anume din planurile de investiții au fost recunoscute de autoritățile de reglementare. Erau anumite companii din grupul de distribuție care aveau un grad de recunoaștere de 70- 80%. Restul erau bani aruncați pe fereastră. Ar trebui să ne punem întrebarea cât de eficiente sunt lucrările care au fost promovate! Pentru că și asta trebuie monitorizat de către Autoritatea de Reglementare.
Pot să vă asigur că s-au investit miliarde în aceste reţele. Sunt eficiente acele miliarde? Arată mai bine rețelele de distribuție și transport? Eu aş da exemplul Transelectrica, unde prin tarifele aprobate s-au recunoscut sume mari. Acesta este în opinia mea o mare disfuncționalitate care poate să afecteaza și secutitatea energetica pana la urmă. Le-au recunoscut, la începutul unei perioade de reglementare 400 de milioane lei/an. Aceste investiții nu s-au realizat ci doar s-au amanat pe hîrtie pentru o perioadă cînd era imposibil să fie realizate, iar ei nu mai erau în companie. Dar banii prin tarife i-au primit sistematic, în fiecare an și astfel s-au realizat profituri false în anumiți ani pentru care s-au luat niște super-bonusuri după care compania a făcut un effort uriaș să se echilibreze economic. Sunt ”băieți deștepți” nu doar în vânzarea și cumpărarea de energie. Sunt multe paliere unde sunt băieți și fete deștepte în sectorul energetic.
Reporter: De ce nu facem mai multe proiecte cu stocare la energia regenerabilă pentru a avea energie în bandă?
Corina Popescu: Pentru că nu există o prognoză, pentru ca un proiect să fie bancabil trebuie să poti să construieși un business plan corect. Avem proiecte de stocare mii de megawați pe hârtie. Dar când te duci la bancă să iei banii, trebuie să te duci cu un proiect bancabil de stocare. Trebuie să spui cum operează proiectul să arați cum vei realiza veniturile astfel încât să poti rambursa creditele. Nu ai o prognoză pentru venturile din servicii de sistem, nu ai o prognoză pe veniturile încasate din energia de echilibrare, pentru că acum piața este atât de volatilă încât nu poți să construiești prognoza pe 5 ani sau 10 ani și cee ace s-a întâmplat anul acesta n se poate repeat pentru că se va distruge toată economia.
Reglementarea actuală nu încurajează aceste investiții, pentru că ai nevoie de proiecte construite “stand alone”, care să ofere servicii de sistem și, atunci când stochezi energia, bateria este consumatorul final, care plătește tot – toate tarifele, certificate verzi, bonusul de cogenerare, acciză, tot. Când vinzi, tu o vinzi doar cu prețul energie. Cum să faci un asemenea proiect bancabil? Nu poți.
Reporter: Şi care este soluţia?
Corina Popescu: Au început să apară tot felul de variante, îl pun behind-the-meter (BTM), îl încarc doar din parc. Dar asta înseamnă că-i limitez funcționalitatea. Înțeleg că se lucrează la o Ordonanță, care să reglementeze lucrul ăsta. Trebuia de multă vreme să se întâmple.
În perioada următoare va fi nevoie de soluții de flexibilitate, cât mai multe și mai ieftine. Asta se poate face cu baterii de stocare, cu motoare, cu pumped storage dacă se va promova faimoasa centrală de la Tarniţa. Cred că sunt vreo 7 studii de fezabilitate pentru centrala asta. Să speram că se va face, într-un final…
Reporter: Ce ne puteţi spune despre contractele pe diferenţă?
Corina Popescu: Contractele de diferență sunt scheme de ajutor de stat.
Acum depinde ce vrea statul – energie de echilibrare, vrea baterii…poate să facă o licitație pe contracte de diferență. Este o schemă de ajutor de stat care nu îți dă toți banii la început. Tu plătești investiția, iar contractul îți securizează investiția pe perioada de operare sau pe o perioadă mai scurtă. Așa poți să mergi la bancă pentru finanțare. Unitățile nucleare 3 și 4 nu se pot promova fără contracte de diferență, pentru că acolo sunt necesare sume foarte mari pentru investiții.
Dacă îmi aduc aminte bine, ideea cu contractele de diferență a apărut în România prima dată când eram la minister. În draftul de Strategie vorbeam despre aceste contracte de diferență. Evident că nu le inventasem noi și ne-am inspirat de la englezi, pentru că așa s- a finanțat centrala nucleară de la Hinkley Point.
Reporter: De ce nu avem o strategie energetică?
Corina Popescu: Pentru că nu vrem să avem o Strategie. O Strategie se poate construi foarte simplu: trebuie să arate care sunt direcțiile strategice, în ce direcție vrea să meargă România, dacă liberalizează sau nu anumite segmente şi pe urmă să se vină cu planul de implementare. Este vorba de Planul național integrat în care să se pună proiecte. Nu este greu să definești o Strategie atâta vreme cât trebuie să ne aliniem la o strategie europeană.
| Știri BVB