Interviu Dana Dărăban: De la 1 iulie 2025, prețurile la energie electrică vor reflecta realitatea din piață, nu vorbim despre „scumpiri artificiale”

• “Reducerea cotei de TVA la energie este una dintre cele mai eficiente măsuri fiscale cu un impact direct, imediat asupra facturii consumatorului”.

• “După 1 iulie, facturile consumatorilor vor reflecta costul real al energiei pe piață. Compensațiile nu vor mai fi universale, ci țintite, în funcție de venitul net: 2.574 lei/lună pentru persoane singure și 1.784 lei/lună/membru pentru familii”.

• “Este important să evităm acuzațiile nefondate la adresa furnizorilor de energie, care nu controlează prețurile de pe piața angro și au fost nevoiți să suporte presiuni financiare semnificative în perioada de plafonare”.

• “Schema de plafonare nu mai putea fi susținută a generat dezechilibre semnificative și datorii care pun presiune pe lichiditatea furnizorilor, cu efecte negative pentru întregul sector energetic”.

• “Este puțin probabil să mai vedem facturi cu sume „astronomice” ca în perioada crizei din 2022, însă consumatorii vor simți diferența”.

• Interviu cu doamna Daniela Dărăban, directorul executiv al Federaţiei Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE) 

Cum vedeți piața de energie după re-liberalizare?

Daniela Dărăban: Revenim la un model de piață sustenabil, cu ajutor direcționat și reguli transparente. Pentru a înțelege această tranziție, este esențial să explicăm ce s-a întâmplat cu piața energiei electrice începând cu anii 2021-2022, odată cu declanșarea crizei globale a prețurilor la energie.

Pentru a evalua impactul real al liberalizării, trebuie să analizăm structura unei facturi de energie electrică, nu doar prețul pe kilowatt-oră. Potrivit analizei noastre pentru anul 2024 – energia activă — componenta influențată de piața concurențială — reprezintă în medie aproximativ 50% din factura finală; restul de circa 45% constă în costuri reglementate: tarife de transport și distribuție, servicii de sistem, taxa de cogenerare, certificate verzi, accize și TVA. Costul serviciului de furnizare reprezintă în medie aproximativ 5%. Așadar, doar puțin peste jumătate din valoarea unei facturi este influențată de piața liberă, restul fiind determinat prin reglementări administrative.

Ponderile de mai sus sunt orientative și reflectă cadrul legal din 2024 (ex. limita prețului mediu de achiziție, media tarifului de distribuție pe JT, cost de furnizare reglementat), dar pot varia în funcție de strategia comercială a furnizorului, profilul de consum al clientului și zona de distribuție.

Retrospectiv, criza energetică a reprezentat un veritabil test de stres pentru arhitectura pieței din România, scoțând la iveală o serie de disfuncționalități sistemice: intervenții impredictibile care au slăbit capacitatea de reacție a companiilor, reglementări reactive determinate de lipsa anticipării și a planificării pe termen mediu și lung, precum și o profundă incapacitate administrativă de a lucra cu realitățile pieței.

Ce s-a întâmplat în perioada 2021–2024? Odată cu creșterea abruptă și impredictibilă a prețurilor pe piața angro, guvernele europene au fost nevoite să intervină pentru a proteja cetățenii și economia. Majoritatea statelor UE au optat pentru compensații directe pentru gospodării, IMM-uri și reducerea TVA.

România a aplicat o schemă de plafonare a prețurilor, în funcție de consum, adresată tuturor categoriilor de consumatori (cu excepția marilor consumatori, care au beneficiat de alte forme de sprijin). Această măsură a redus artificial prețul din factură, în timp ce costul real a rămas ridicat. Diferența a fost prefinanțată de furnizori și trebuie decontată de stat, dar e de notorietate faptul că se înregistrează întârzieri semnificative.

În recomandările Comisiei Europene, ale ACER și ale altor organisme internaționale, modelele de plafonare generalizată a prețurilor sunt criticate tocmai pentru că: distorsionează semnalele de preț; descurajează investițiile în eficiență energetică; transferă povara financiară pe lanțul de furnizare și sunt greu de eliminat politic și odată ce au fost implementate creează o dependență structurală și așteptări nerealiste în rândul consumatorilor.

Această dificultate în eliminare este una dintre cele mai serioase capcane ale schemei de plafonare generalizată a prețurilor. Totuși, măsurile au fost excepționale și temporare, menite să atenueze un șoc global fără precedent, nu să înlocuiască principiile unei piețe funcționale și competitive.

Ce urmează după 1 iulie 2025? De la această dată, facturile consumatorilor vor reflecta costul real al energiei pe piață. Compensațiile nu vor mai fi universale, ci țintite, în funcție de venitul net: 2.574 lei/lună pentru persoane singure și 1.784 lei/lună/membru pentru familii.

Această tranziție este una esențială, dar nu lipsită de provocări. Comunicarea trebuie să fie clară și coerentă, iar procesul de identificare și sprijinire a consumatorilor vulnerabili trebuie să fie simplu și eficient. Ajutorul trebuie să ajungă la timp.

De asemenea, este important să evităm acuzațiile nefondate la adresa furnizorilor de energie, care nu controlează prețurile de pe piața angro și au fost nevoiți să suporte presiuni financiare semnificative în perioada de plafonare. Furnizorii nu stabilesc unilateral prețurile, ci cumpără energia dintr-o piață concurențială, unde prețul este determinat de mecanismele cererii și ofertei. Totodată, furnizorii nu controlează nivelul taxelor, al TVA-ului sau al tarifelor de rețea. Aceștia le aplică în conformitate cu legislația în vigoare, le colectează și le virează către stat sau operatorii relevanți.

Nu în ultimul rând, trebuie evitate decizii administrative care pot distorsiona concurența, afectarea formării libere a prețului în piață, reducerea opțiunilor reale ale consumatorilor pe termen lung.

Care este opinia dvs. cu privire la evoluția prețului după acest pas? Vom mai vedea la TV facturi cu sume astronomice?

Daniela Dărăban: Începând cu 1 iulie 2025, odată cu încheierea schemei de plafonare, prețurile la energie electrică vor reflecta realitatea din piață. Nu vorbim despre „scumpiri artificiale”, ci despre o aliniere la costurile reale de achiziție din piața angro, corelate cu evoluția tarifelor de rețea, taxelor și contribuțiilor legale. Este firesc ca aceste schimbări să stârnească întrebări sau chiar îngrijorări. Tocmai de aceea, este esențial să explicăm contextul.

În perioada 2022–2025, cea mai mare parte a consumatorilor de energie electrică a beneficiat de un sistem de protecție prin care statul a plafonat prețurile finale. Valoarea facturii era stabilită în funcție de tranșa de consum lunar: 0,68 lei/kWh pentru consumuri de până la 100 kWh și 0,80 lei/kWh pentru cei cu consum între 100 și 255 kWh. Aceste tarife includeau nu doar energia activă, ci și toate costurile asociate – transport, distribuție, contribuții obligatorii și TVA.

Conform datelor agregate de platforma EnergyinEU, în martie 2022, când s-a introdus schema de plafonare, prețul mediu al energiei electrice tranzacționate pe piața spot (day-ahead, administrată de OPCOM) a fost de aproximativ 0,274 €/kWh, echivalentul a 1,36 lei/kWh. Iar în august 2022, în plin vârf de criză energetică europeană, prețul a urcat la 0,490 €/kWh – adică 2,40 lei/kWh. Prin comparație, consumatorii români plăteau, în aceeași perioadă, un preț final de doar 0,68 sau 0,80 lei/kWh, de peste două ori mai puțin decât costul energiei active, fără a lua în calcul tarifele, taxele și contribuțiile reglementate.

Însă aceste prețuri, aparent stabile, nu reflectau realitatea din piață. Dimpotrivă, ele au fost posibile doar datorită intervenției directe a statului, care a subvenționat diferența dintre costul real al energiei și valoarea plafonată. Iar diferențele au fost considerabile și au generat sume semnificative acoperite, inițial, de către furnizorii de energie electrică.

Conform datelor publice disponibile la luna aprilie 2025, valoarea totală a sumelor de decontat de către stat era de 5,1 miliarde lei, doar pentru compensații acordate în 2023 și, parțial, în 2024. La 1 aprilie 2025, din informațiile noastre, furnizorii nu aveau încărcate datele complete pentru 2024 și 2025.

Este important să recunoaștem că schema de plafonare nu mai putea fi susținută. A generat dezechilibre semnificative și datorii care pun presiune pe lichiditatea furnizorilor, cu efecte negative pentru întregul sector energetic. Menținerea acestei intervenții ar fi însemnat amânarea unei ajustări inevitabile.

Începând cu 1 iulie 2025, factura fiecărui consumator va reflecta prețul prevăzut în contractul încheiat cu furnizorul. Consumatorii vor avea posibilitatea să aleagă dintre mai multe oferte și să selecteze pachetul cel mai potrivit pentru propriile nevoi de consum.

Este puțin probabil să mai vedem facturi cu sume „astronomice” ca în perioada crizei din 2022, însă consumatorii vor simți diferența. Nu pentru că prețurile cresc artificial, ci pentru că reflectă realitatea din piață. Furnizorii cumpără energia din piață, aplică tarifele stabilite de autorități și colectează taxele conform legislației. Fiecare element din factură are o justificare.

Datele statistice ale OPCOM, pentru energia electrică tranzacționată pe piețele cu livrare pe termen lung, pentru anul 2025, indică un preț mediu de circa 523 de lei/MWh, adică 0,52 lei/kWh, (fără taxe). Media simplă a prețurilor PZU din primele cinci luni ale anului este de aproximativ 570 lei/MWh, adică 0,57 lei/kWh (fără taxe).

Furnizorii trebuie să acopere suplimentar costurile de profilare și dezechilibru, valori semnificative în special în cazul prosumatorilor sau al consumatorilor cu un profil de consum imprevizibil. Aceste costuri pot crește semnificativ prețul final de achiziție pentru furnizori. După includerea acestor costuri, ofertele comerciale actuale din piață variază între 0,62 și 0,89 lei/kWh, fără taxe. Adăugând tarifele de rețea, contribuțiile obligatorii, acciza și TVA-ul, prețul final plătit de consumator poate ajunge la un interval de 1,3 – 1,6 lei/kWh, în funcție de zona de distribuție și oferta furnizorului.

Controlul rămâne în mâinile consumatorului. Fiecare client își va putea alege oferta potrivită și va avea acces la un comparator de prețuri. Avem un număr important de furnizori activi pe piață, iar concurența dintre aceștia va aduce, în timp, beneficii reale pentru consumatori, oferte mai bune, servicii diversificate și prețuri mai competitive.

Ajutorul social nu dispare. Din contră, devine mai bine direcționat. Sprijinul va ajunge exact acolo unde este nevoie la consumatorii vulnerabili, identificați pe baza unor criterii clare de venit și situație familială. Astfel, evităm risipa de fonduri publice și ne asigurăm că resursele disponibile susțin cu adevărat familiile care se confruntă cu dificultăți.

Considerați că, prin măsurile luate de autorități, vor fi protejați cu adevărat consumatorii vulnerabili?

Daniela Dărăban: România face un pas important în direcția corectă prin tranziția de la o schemă universală de sprijin la una direcționată, bazată pe venit. Acest tip de măsură poate oferi o protecție mai eficientă pentru consumatorii vulnerabili.

Cu toate acestea, eficiența reală a acestor măsuri depinde în mare măsură de modul în care sunt implementate. În prezent, schema de sprijin propusă de autorități se află în stadiul de dezbatere publică, iar platforma digitală pentru înregistrarea beneficiarilor nu este încă funcțională. Astfel, există un risc ca sprijinul să nu ajungă la timp la cei care au cea mai mare nevoie, mai ales dacă nu sunt informați corect sau dacă întâmpină dificultăți birocratice în procesul de aplicare.

Este esențial ca oamenii să știe că, odată cu noua schemă, ajutorul nu va mai fi acordat automat, ci doar în baza unei cereri. Așadar, informarea și sprijinul pentru înscriere vor fi la fel de importante ca schema în sine. În plus, este esențial ca statul să sprijine procesul de înscriere, mai ales în mediile vulnerabile, unde gradul de alfabetizare digitală este redus.

România are la dispoziție fonduri europene semnificative care pot finanța inclusiv sprijinul financiar pentru consumatorii vulnerabili. Prin REPowerEU, s-au alocat în jur de 1,4 miliarde euro, dar accesarea subvențiilor pentru eficiență energetică la nivel de gospodării este condiționată de implementarea protecției consumatorilor vulnerabili. Mai mult, începând cu anul 2026, România poate beneficia de o alocare între 5,05 și maxim 6,01 miliarde EUR, dacă finalizează Planul Social pentru Climă, inclusiv stabilirea numărului de gospodării și microîntreprinderi vulnerabile, până cel târziu la 30 iunie 2025.

Pe termen scurt, aprobarea rapidă a OUG aflată în consultare publică și operaționalizarea platformei digitale pot oferi o formă de protecție reală. Este însă crucial ca potențialii beneficiari să fie informați, sprijiniți și încurajați să se înscrie.
Pe termen mediu și lung, fără o arhitectură instituțională modernă și criterii de eligibilitate aliniate la standardele europene, România riscă să continue finanțarea vulnerabilității exclusiv din bugetul propriu – în timp ce miliarde de euro din fonduri europene rămân neaccesate. Protecția reală presupune o colaborare instituțională mult mai eficientă.

Intenționează ACUE să facă o campanie de informare pentru consumatori după data de 1 iulie?

Daniela Dărăban: Considerăm esențială o comunicare coerentă și bine structurată, care să ajute consumatorii să înțeleagă noile reguli ale pieței de energie, să își compare ofertele disponibile și să ia decizii în cunoștință de cauză.

Factura de energie reflectă nu doar un preț pe kilowatt-oră, ci este rezultatul unui sistem complex, în care energia trece prin mai multe etape, fiecare segment având un rol clar și contribuind la costul final. O mai bună înțelegere a acestui sistem aduce mai multă transparență, încredere și capacitate de alegere pentru consumatori.

În perioada următoare, ACUE va intensifica eforturile de comunicare, prin materiale educative și informări accesibile publicului larg. Totodată, subliniem importanța unei decizii rapide în ceea ce privește tipul de ajutor social care va fi acordat, astfel încât să putem contribui activ la informarea clienților și mobilizarea acestora pentru înscrierea în platforma dedicată.

Care este opinia ACUE cu privire la reducerea TVA în energie? Dar despre posibile taxe impuse furnizorilor/distribuitorilor de energie?

Daniela Dărăban: Reducerea cotei de TVA la energie este una dintre cele mai eficiente măsuri fiscale cu un impact direct, imediat asupra facturii consumatorului. Este o soluţie simplă, neutră din punct de vedere concurenţial, deja implementată în numeroase ţări europene, care asigură protecţie rapidă şi echitabilă.

În schimb, introducerea unor taxe suplimentare asupra furnizorilor sau distribuitorilor — fie impozite pe cifra de afaceri, fie contribuţii sectoriale ad hoc — agravează problemele de lichiditate şi descurajează investiţiile. Marjele din furnizare sunt deja reduse, iar distribuţia funcţionează pe venituri reglementate. O povară fiscală suplimentară va fi transferată consumatorului şi va bloca modernizarea infrastructurii atât de necesară și urgentă. Taxa pe stâlp, introdusă recent, este o taxă pe investiții.

Pe scurt spus, reducerea TVA oferă un sprijin rapid şi neutru consumatorilor, în timp ce noi taxe pe lanţul energetic cresc riscurile sistemice şi costurile finale. Politica fiscală trebuie să susţină această primă opţiune.

Ce ne puteți spune despre plățile către furnizori privind cererile de decontare? Se vor termina acestea până la data de 1 iulie, așa cum sperați dvs?

Daniela Dărăban:  Intrăm într-o nouă etapă, o piață concurențială în care actorii trebuie să opereze pe baze solide, transparente și previzibile. Nu putem vorbi despre eficiență într-un sistem în care persistă restante de miliarde de lei.

Din păcate, procesul de încărcare a datelor, analiza cererilor de decontare și efectuarea plăților s-a dovedit greoi, excesiv de birocratic și adesea imprevizibil, din cauza modificărilor frecvente sau arbitrare operate de partea statului.

Mai grav este că nici în prezent nu avem o situație clară privind valoarea totală de decontat pentru anul 2024, iar pentru anul 2025 nu s-a încărcat nicio cerere, din informațiile disponibile la 1 aprilie.

Această întârziere nu este doar o chestiune contabilă. Ea generează o problemă majoră de încredere, atât în funcționarea pieței, cât și în capacitatea statului de a-și onora angajamentele asumate prin lege. Pentru furnizori, aceste restanțe creează blocaje de lichiditate și riscuri operaționale. Pentru întreaga piață, ele adâncesc percepția de incertitudine și fragilitate.

Am atras atenția, în repetate rânduri, că România este singurul stat membru al Uniunii Europene care a finanțat schema de sprijin prin capitalul furnizorilor, ceea ce a pus o presiune semnificativă pe lichiditatea companiilor din sector.

Dacă doar anumiți furnizori rămân blocați în a-și recupera creanțe semnificative de la stat, apare un risc real de distorsiune a concurenței. Trebuie să admitem ca unii furnizori sunt constrânși de lipsa lichidităților ceea ce poate crea un dezechilibru care afectează întreaga piață și încrederea în funcționarea corectă a acesteia.

Cum credeți că pot fi corectate disfuncționalitățile semnalate la începutul crizei, pentru a nu perpetua ineficiențe și costuri suplimentare într-o piață care ar trebui să fie pregătită pentru concurență autentică?

Daniela Dărăban:  Retrospectiv, criza energetică a reprezentat un veritabil test de stres pentru arhitectura pieței din România, scoțând la iveală o serie de disfuncționalități sistemice: intervenții impredictibile care au slăbit capacitatea de reacție a companiilor, reglementări reactive determinate de lipsa anticipării și a planificării pe termen mediu și lung, precum și o profundă incapacitate administrativă de a lucra cu realitățile pieței. Deciziile au fost, în multe cazuri, insuficient fundamentate din punct de vedere tehnic, economic și social. Ne aflăm, încă, într-un model de guvernanță dominat de reacții la crize, în locul unei abordări strategice și proactive.

Iluzia că statul poate și trebuie să controleze prețurile a erodat semnificativ încrederea în funcționarea pieței, iar consumatorii, pe bună dreptate, sunt dezorientați de volatilitatea legislativă și de lipsa de coerență în comunicare.

Promisiunile de „cele mai mici prețuri” au fost folosite ca instrumente de comunicare politică în contexte de criză. Eu nu cred în statul care promite oamenilor cele mai mici prețuri, făra date economice reale, confirmate de piață. Aceste mesaje sunt folosite de unii decidenți ca strategii de comunicare pentru situații de criză, dar nu aduc absolut niciun beneficiu clienților sau economiei. Mai mult, împiedică o decizie corectă, prelungesc și acutizează criza.

Protecția socială trebuie să fie țintită, adresându-se exclusiv categoriilor vulnerabile, și nu diluată în scheme generalizate de subvenționare care distorsionează piața. Nu lipsa banilor este principalul obstacol, ci deficitul de disciplină instituțională, coerență strategică și încredere în mecanismele pieței.

Este imperativă recâștigarea încrederii în piață, iar acest lucru nu se poate realiza decât prin investiții în producție, modernizarea rețelelor de transport și distribuție, implicarea expertizei tehnice a operatorilor din sector, profesionalizarea instituțiilor publice, stabilitate legislativă și o comunicare publică onestă, bazată pe date și educație economică.

Vă mulțumesc!