Există o disponibilitate din ce în ce mai mare de a lua în considerare investițiile în noi proiecte nucleare, dar, cu toate acestea, rămân problemele legate de termenele lungi de investiții și riscurile de reglementare percepute, potrivit discuțiilor de la Simpozionul Nuclear Mondial, scrie World Nuclear News.
Vicki Kalb, Global Head of ESG and Sustainability Research la UBS, a spus că, până de curând, „nu am fi putut avea o conversație cu investitorii despre nuclear”: “Literalmente, am fi fost dați afară, în râs, iar acest lucru ar fi fost valabil în special pentru comunitatea de investitori ESG. Dar lucrurile s-au schimbat radical acum câțiva ani.
Ea a spus că preocupările pe care oamenii le aveau în legătură cu investițiile nucleare – probleme precum deșeurile sau pericolul investițiilor pe termen lung – care i-au împiedicat să se implice în investiții nucleare s-au schimbat în 2022, odată cu evenimentele din Ucraina și cu includerea de către Uniunea Europeană a nuclearului în taxonomia verde, cu punerea accentului tot mai mult pe securitatea energetică, precum și realizarea dimensiunii cererii de energie electrică necesară – „pe steroizi” anul acesta – pentru centre de date și inteligență artificială „care au focusat cu adevărat investitorii asupra acestei probleme.”
„În trecut, era foarte obișnuit ca investitorii instituționali să aibă o politică de excludere cu privire la energia nucleară – lucrul acesta s-a schimbat cu siguranță”, a adăugat ea.
Seb Henbest, Group Head of Climate Transition, HSBC, a declarat că toate băncile internaționale au avut obiective net zero și sunt poziționate să sprijine tranziția energetică și, deși au existat diferențe de opinie, „există o recunoaștere clară a rolului lor”. El a spus că există preocupări tradiționale cu privire la problemele de siguranță, mediu și proliferare, dar, ca și în cazul finanțării oricărei alte infrastructuri energetice la scară largă, echipele bancare doresc să vadă „parteneri cu adevărat puternici, publici sau privați, ratinguri de credit solide”.
El a spus că depășirile de costuri și de timp se adaugă la costurile de capital, așa că „apetitul ar putea fi acolo, dar pentru a atrage capitalul”, a fost important să avem încrederea „că acestea sunt proiecte bune, nu ne vor arde, vom putam gestiona și distribui acea datorie în timp”.
El a spus că recunoașterea rolului nuclearului în atingerea net zero înseamnă că riscul reputațional al proiectelor nucleare este mult mai mic decât a fost în trecut, dar riscurile de reglementare au rămas – „proiecte lungi, durate lungi de viață, angajamente lungi, astăzi arată grozav, dar mâine?”
Cosmin Ghiță, CEO al operatorului nuclear românesc Nuclearelectrica, a spus că există o mare oportunitate pentru un parteneriat public-privat mai semnificativ, mai ales în domeniul reglementării, pentru a decide „ce grad de reglementare aduci, pentru a putea gestiona riscurile nucleare în funcție de ceea ce sunt cu adevărat și pentru a permite construcția”. El a adăugat că recunoașterea rolului nuclearului pe plan internațional a schimbat conversația, inclusiv în Europa, unde „putem vorbi cu voce tare despre „nuclear” în comisie și să nu ne fie frică de asta”.
El a spus că operatorii centralelor nucleare colaborează bine în materie de siguranță, invocând munca Asociației Mondiale a Operatorilor Nucleari și a sugerat „poate că există o modalitate de a extinde asta la construcții?”
Henbest a spus că, în timp ce nuclearul se afla acum în taxonomia verde, această realizare pălește în comparație cu alte provocări financiare care trebuie depășite, spunând că noile capacități regenerabile sunt mai ieftine și generează profituri mai rapid decât nuclearul. El a sugerat că accentul ar putea fi pus pe utilizări specifice ale energiei nucleare – „nuclear pentru tehnologie… nuclear pentru decarbonizarea industriei grele”.
Kim Lauritsen, Senior Vice President Enterprise Strategy & Energy Markets, Ontario Power Generation, a subliniat rolul nuclearului în Canada și a spus că au folosit o varietate de surse de investiții, inclusiv obligațiuni verzi. Ea a subliniat, de asemenea, importanța finanțării publice înainte de dezvoltare – și a avertizat împotriva comparației directe a costurilor pe MWh între energia regenerabilă și energia nucleară, deoarece trebuia să se țină seama de necesitatea unei sarcini de bază fiabile.
Kalb a adăugat că, din punctul de vedere al investitorului, sursele regenerabile se pot scala, „sunt o tehnologie fantastică, ieftină și rapidă”, dar ea a adăugat că a existat o „problemă de intermitență”.