Un finanțist vede piața gazelor din trei unghiuri principale, a spus Ionuț LIANU, CFA, Ofițer Șef Management Active și Pasive, CEC Bank, la FORUMUL GAZELOR NATURALE 2025, organizat de Financial Intelligence, pe 19 noiembrie.
El a declarat: “În primul rând, ne uităm la piața de petrol și gaze ca factor macroeconomic, fiind un factor de producție pentru companiile din alte domenii, și ne uităm la această piață ca la un business în sine, la fel ca la orice alt producător. Avem în vedere și partea de tehnologie, pentru că una e să ai resursa, și alta este să știi cum să o folosești.
Îmi amintesc că, în 2016 – 2017, contractele futures pe petrol erau negative, era și o problemă de stocare, erau foarte multe tancuri pline prin toate porturile lumii. Îmi amintesc că atunci a apărut o discuție printre finanțiști legată de tehnologie, despre ce înseamnă tehnologia și despre faptul că toată piața de energie se îndreaptă către un punct în care tehnologia devine cheia. Discuția era pornită de la tehnologia de cracare, de la gazele de șist din Statele Unite.
După foarte puțini ani, a început războiul în Ucraina, și am văzut că au ajuns să conteze și factorii instituționali de structură a pieței. De exemplu, revenind la aspectul macro, prețurile la energie în 2022 au crescut, nu pentru că au crescut costurile, ci pentru că așa era structura pieței de energie din Europa: ultima resursă balansează sistemul și închide prețul. Și ultima resursă a fost gazul.
Evident, din punct de vedere macroeconomic, vorbim de inflație, vorbim de ratele de dobândă”.
Potrivit domnului Lianu, trebuie să te uiți și la factorii de reglementare, la structura de conexiuni din Europa: „Degeaba ai piață liberă, dacă nu ai suficiente conexiune între țări”.
Din perspectiva faptului că piața de gaze reprezintă un factor de producție pentru agenții economici, domnul Lianu a spus: „Vedem un trend la care nu ne-am fi gândit acum câțiva ani, când vorbeam de energie verde și de tranziția către energii mai puțin poluante. Emisiile nu s-au redus, nu am reușit deocamdată mare lucru, ca planetă. Acum, uitându-ne la prețurile acțiunilor companiilor green, mai ales solar în Statele Unite și-n toată lumea, vedem o migrare către productia la locul de consum de energie, la mari consumatori. De exemplu, toată industria de centre de date este oarecum incompatibilă cu mantra pe care o aveam acum câțiva ani, în care toată lumea se alimenta din rețea. Aici, consumurile ar fi atât de mari, încât ce au ei nevoie nu se poate asigura sustenabil. Și atunci, se reorientează și au foarte mulți bani pentru investiții, ca să își asigure energia în mod autonom, din solar plus vânt plus gaz sau plus hidrogen. Când ai o capacitate foarte mare și nu poți să descarci energia în sistem, practic costul tău de a face orice cu acea energie este 0 și, atunci, poți să te apuci să separi hidrogenul de oxigen și să-ți produci combustibil. Nu știu dacă va avea sau nu succes, dar ce voiam să subliniez este faptul că ne îndreptăm către o economie în care din ce în ce mai mulți agenți economici își pun problema de a fi într-un fel sau altul producători, de a-și asigura într-un fel sau altul energia, altfel decât prin rețea și asta creează bineînțeles un altfel de joc.”
Economistul a spus că, al treilea unghi de abordare este cel al energiei ca business: “Dacă ne referim la petrol și gaze, sigur că este important ce se întâmplă efectiv upstream, dar ce încercăm noi să înțelegem este ce se întâmplă mai ales downstream. Dacă vorbim de Neptun Deep, de exemplu, este important să se consume cât mai mult din gazul respectiv în țară, dar depinde foarte mult și de cum reușim să creștem niște industrii în downstream. Doar gazul ieftin în sine nu este o garanție a succesului și poate avea chiar efecte contrare. În literatura economică există conceptul de dutch desease, boala olandeză. Când olandezii au dat de gaz ieftin, în Marea Nordului, le-a afectat competitivitatea, pentru că lucrurile păreau foarte simple. Norvegia, de exemplu, investește o mare parte din resursele de gaze pe care le au în acest fond suveran imens, tocmai pentru a nu le lăsa libere în economie, ca să nu creeze niște dependențe. Care este marele pericol? Dacă ai gaz ieftin, dar nu investești în tehnologia downstream, pentru oricare industrie ar fi, la un moment dat, poți să ajungi în situația în care totuși nu ești competitiv, pentru că te-ai bazat pe o resursă ieftină și pentru că nu ții pasul cu tehnologia. Dacă ne uităm în istoria marilor descoperiri și a marilor cuceriri din ultimele sute de ani, succesul l-au avut cei care au avut tehnologiile, mai degrabă decât cei care au avut resursele. Anglia a cucerit lumea pornind de la o tehnologii, de la mașina cu aburi, nu de la resurse. Ne uităm că sunt atâtea țări care au resurse și, de fapt, nu sunt ei cei care extrag majoritatea beneficiilor.”
Domnul Lianu apreciază că există un potențial fantastic și pentru gaz drept combustibil de tranziție, ca input pentru industria petrochimică, și în continuare, există apetit de finanțare și pentru gaze și petrol: „Când producătorul nostru de gaz a ieșit pe piețe internaționale pentru emisiuni de obligațiuni (n.n. Romgaz), am participat și noi, emisiunea a fost suprasubscrisă de 11 ori și era prima emisiune de obligațiuni. Este un succes extraordinar și asta arată totul vizavi de interes.”
| Știri BVB