Pentru a avea o restructurare sănătoasă, avem nevoie de mecanisme de avertizare timpurie, a declarat Nicoleta MIHAI, Președinte Turnaround Management Association – Asociația Practicienilor în Restructurare, la Dezbaterea Restructurarea – Măsură de prevenire a insolvenței, organizată de Financial Intelligence.
Domnia sa a explicat: “Trebuie să avem măsuri de prevenție și aici cred ar trebui să existe în indicatoarele de performanță din managementul companiilor mecanisme pentru a aduce claritate și viziune în cadrul businessului, dar și pentru a putea stabili în ce stadiu de performanță sau dificultate se află companiile în orice moment.
Referitor la Acordul de Restructurare, avem cadrele stabilite prin Directiva 1023 din 2019, care a fost implementată. Sunt binevenite aceste cadre de restructurare, mă refer la acordul de restructurare și la concordatul preventiv, acesta din urmă fiind deja existent în lege.
Acordul de restructurare presupune o procedură minim judiciară, asta înseamnă foarte multă deschidere, foarte multă încredere sau o recăpătare a încrederii atunci când există o recunoaștere a evenimentului care a dus la acea situație, acea cauză de împrejurare determinată, acea afectare temporară a activității.
Nu trebuie ascuns evenimentul care a produs sau este pe cale de a produce o dificultate fianciară, prin neînregistrarea lui în bilanț sau prin alte situații în care sunt ascunse litigiile și importanța litigiilor deja existente cu un furnizor. Nu trebuie ascunsă o captivitate față de un furnizor și nici un management neadecvat.
De multe ori antreprenorul consideră firma ca pe copilul său şi merge pe principiul “eu te-am făcut, eu te omor”. În realitate, problema principală este despre posibilitatea de a te gândi din timp util dacă succesiunea în cadrul afacerii va veni la un anumit moment.
Îmi aduc aminte de o creatoare de modă din România care, la un anumit moment, ajungând la o anumită vârstă, a dorit să predea business-ul copilului. Acesta s-a arătat neinteresat de preluarea afacerii, iar mama a încercat să găsească o parteneră de discuții. După mai multe interviuri, a apelat la noi, consultanții, întrebându-ne la momentul respectiv dacă îi recomandăm pe cineva. Antreprenoarea și-a făcut interviurile necesare în piață, și-a întrebat clienții tradiționali cum ar fi privită dacă ar continua sau nu ar continua acest business. Văzând zbaterea mamei, dar și cererea clienților tradiționali de a continua businessul, copilul a decis, după doi ani în care a căpătat maturitatea necesară, în care a fost invitat să stea alături în discuțiile cu clienții respectivi, să preia businessul, văzând de fapt valoarea companiei și conștientizând că acea valoare ar fi murit odată cu momentul în care mama ar fi încetat să mai viseze, să mai creeze și să-și respecte clienții.
Acest lucru se întâmplă în economia noastră, în condițiile în care peste 90% din companii sunt IMM-uri, vorbim despre antreprenoriat curat și românesc, dar trebuie să ne uităm și la partea de succesiune”.
- Avem nevoie de educație financiară antreprenorială
Nicoleta Mihai spune că Directiva Europeană nu și-a atins obiectivul, în sensul în care IMM-urile nu au în prezent un mecanism pe care să-l acceseze, ușor, predictibil, astfel încât fiecare antreprenor să înceapă să își gândească modalitatea în care își găsește partenerii, modalitatea în care intră în contact și cum se protejează: “Nu avem aceste mecanisme, ele sunt firești în discuțiile noastre atunci când există o educație financiară antreprenorială. Și există un studiu OECD care menționează că, dacă vrei să dezvolți o generație în direcția aceasta, educația financiară trebuie să înceapă în zona de școală.
Personal, urmăresc situația din România și am observat că avem licee în care abia anul acesta a fost introdusă educația financiară. Am văzut că instituțiile bancare fac această educație financiară de cel puțin patru-cinci ani, dar cred că în anul acesta am văzut mai multă diseminare a informațiilor pe acest subiect, există mai multă informație care este adusă antreprenorului, cu mult mai multă deschidere. Dacă deschidem ziarele, constatăm în fiecare zi că apar informații legate de afaceri mici care se dezvoltă și care au plecat dintr-o discuție cu o bancă în care i-a fixat cadrul în care acest antreprenor să se prezinte, cu ce informație și de ce tip trebuie să fie informația respectivă”.
- Semnale și cauze pentru debitorii aflați în dificultate
Diminuarea veniturilor și profitabilității, insuficiența capitalului de lucru, depășirea bugetului alocat investiției, plecarea personalului din funcții cheie, opinia auditorilor privind continuitatea afacerii și conflictele de muncă sunt semnale clare pentru o firmă care are nevoie de ajutor, spune doamna Mihai.
Domnia sa a explicat: “Noi vedem aceste semnale la prima interacțiune și managementul ar trebui să răspundă la anumite întrebări pe aceste subiecte. În momentul în care nu există răspunsuri, acolo sunt lucruri care în principal sunt ascunse.
Cauzele pentru care o firmă ajunge să aibă probleme și ar trebui să apeleze la restructurare sunt: lipsa transparenței, lipsa controalelor, direcții strategice necorespunzătoare, probleme/ ineficiențe operaționale, management necorespunzător, structura de finanțare -supraîndatorare, utilizarea finanțărilor pe termen scurt pentru investiții.
Unul din aspectele care a fost recomandat de Directivă a fost acela al constituirii unei guvernanțe corporative și la momentul acesta constatăm că este mai mult accent pus pe partea de guvernanță corporativă. Sunt foarte multe recomandări și directive are vin de la instituțiile internaționale, singura problemă a României este implementarea întârziată a acestora, considerând că factorul de timp este extrem de important.
Referitor la structura de finanțare ca fiind o cauză pentru problemele unei companii, am observat că finanțarea pe termen scurt pentru investiții este utilizată foarte mult. Pe scurt, luăm un credit pe care ulterior nu-l folosim pentru destinația lui, ci pur și simplu îl folosim în tot felul de plăți către acei furnizori care își cer banii mai cu ardoare.
Pentru companiile mari, când vorbim despre acordul de restructurare, de măsurile de prevenție, suntem în zona de sub-performanță și dificultate, pentru că în momentul când ajungem în zona de amenințări reale și grave la adresa capacității viitoare a debitorului de a plăti datoriile la scadență, deja acolo vorbim despre o insolvență care este instalată de mult timp”.
Potrivit unui studiu Coface, 13.000 de companii sunt în pragul de a suferi o afectare temporară a activității sau chiar închidere, fiind afectate 750.000 de locuri de muncă.
Obiectivul Directivei este salvarea companiilor viabile, salvarea valorii companiilor, salvarea locurilor de muncă, salvarea companiilor care și-au dezvoltat un know-how, a precizat Nicoleta Mihai.
Domnia sa a mai spus: “Spre deosebire de SUA, noi nu avem partea de revenire dintr-o procedură de faliment, adică dacă am reușit pe baza activelor pe care le am ca debitor să vând activele respective, să acopăr datoriile, să mă întorc într-o redresare, într-o reorganizare.
Ar fi bine să avem această procedură, dar cred că până la momentul în care să constituim un astfel de mecanism care ar fi bun, dar care are poate o anumită unicitate – pentru că tot istoria ne arată faptul că de fapt în realitate activul companiei nu a acoperit niciodată pasivul – poate este bine să mergem în amonte să vedem acolo unde există subperformanță, să vedem și să identificăm dificultatea, astfel încât să prevenim această situație. Acolo debitorul își permite să plătească un consultant fiscal, își permite să aibă un audit financiar, își permite să aibă un consiliu de administrație, cu o verificare reală a costurilor respective, dar acești experți pe această linie trebuie să fie plătiți pentru activitatea pe care o desfășoară. Când vorbim despre criză despre situația respectivă în criză, mai salvăm ceea ce mai putem salva.
În ceea ce privește drepturile creditorilor garantați și supra-garantați, este firesc și normal ca acești creditori care se află într-o astfel de situație să-și ceară primii drepturile. Constatăm că, de fapt, în realitate tocmai acești creditori au fost întotdeauna foarte înțelegători și au încercat să țină un echilibru. Lucrurile evoluează, avem totuși o Directivă Europeană care vorbește despre pre-pack, despre posibilitatea de valorificare a acelor active care formează o activitate și pe care pot să o vând pentru a salva valoarea respectivă, cu stabilirea unor mecanisme foarte clare în care creditorii, acești creditori supra-garantați, creditorii garantați cu ranguri diferite, să poată să constate prin mecanisme adecvate valoarea companiei și în același timp să aibă puterea de decizie asupra vânzării imediate pentru a salva locurile de muncă, pentru a salva know-how-ul societății, pentru a salva această valoare în economie, cu posibilitatea ca, după aceea, compania să intre direct în lichidare”.
***
Acordul de restructurare
– procedură minim judiciară
– situația premisă: dificultatea financiară a debitorului
– scop: redresarea activității și plata integrală/ parțială a creanțelor afectate potrivit acordului de restructurare
– instrument: acordul de restructurare negociat cu creditorii titulari ai creanțelor afectate, aprobat cnf. legii și confirmat de judecătorul-sindic
Concordatul preventiv
– procedură judiciară (hotărâre de deschidere a procedurii pronunțată de judecătorul-sindic, suspendarea temporară a executărilor silite)
– situația premisă: dificultatea financiară a debitorului
– scop: redresarea activității și plata integrală/ parțială a creanțelor afectate potrivit
planului de restructurare
– instrument: planul de restructurare negociat cu creditorii titulari ai creanțelor afectate, aprobat cnf. legii și omologat de judecătorul-sindic
| Știri BVB