O eroare previzibilă

Propunerea de comasare a două instituții esențiale pentru democrația din România, Avocatului Poporului și Consiliul Național pentru Combatere a Discriminării, riscă să fie un cal troian, în loc să fie o soluție cu adevărat eficientă din perspectiva necesarelor reduceri de cheltuieli bugetare.

Recent, liderul UDMR, Kelemen Hunor, a prezentat câteva soluții ale actualei guvernări, respectiv comasarea celor două instituții importante pentru protecția drepturilor cetățenilor: Avocatul Poporului și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca măsură de reducere a costurilor în bugetul de stat. La prima vedere, pare o inițiativă rezonabilă în contextul actualei crize economice.

Însă o analiză atentă a cifrelor arată că această comasare nu ar aduce economii bugetare semnificative. Avocatul Poporului dispune de un aparat cu circa 165 de posturi aprobate, dintre care 100-140 sunt ocupate, iar CNCD are în jur de 50 de angajați. În total, peste 200 de posturi. Chiar și prin reducerea parțială a ambelor structuri, economiile ar fi limitate, iar riscul afectării calității activității mult prea mare.

Avocatul Poporului și CNCD au roluri distincte și complementare. În timp ce Avocatul Poporului acționează ca garant al drepturilor cetățeanului, mediat și prin recomandări, CNCD este specializat în prevenirea și sancționarea discriminării pe diverse criterii.

Modelul Ungariei – un exemplu problematic?

Kelemen Hunor a invocat modelul altor state europene, probabil cu referire la Ungaria pentru că alte state înseamnă două, Ungaria și Franța (în cazul Franței acest model funcționează din 2011 și există preocupări pentru adaptarea la Directivele europene) ca justificare pentru comasarea Avocatului Poporului cu CNCD. Într-adevăr, în Ungaria există o structură care include o autoritate unificată pentru drepturile cetățenești și combaterea discriminării.

Însă contextul maghiar ridică serios semne de întrebare. Ungaria este în prezent marcată de proteste masive, în special din partea comunității LGBT+, care denunță discriminarea sistematică și restricțiile severe impuse prin legislație și politici publice. Aceste mișcări de protest reflectă un climat politic tensionat, unde libertățile civice și drepturile omului sunt cel puțin supuse unei presiuni politice în sens restrictiv, dacă nu chiar ostracizate.

Mai mult, Ungaria este condusă de un regim considerat semiautoritar, în timp ce afinitatea manifestată de premierul Viktor Orbán față de Vladimir Putin este de notorietate internațională și asumată public de liderul maghiar, efectul ei major fiind o politică externă aflată adesea în contradicție cu valorile europene și democratice.

Prin urmare, întrebarea legitimă este: ce se urmărește, de fapt, prin dorința de a implementa un model similar în România? Invocarea modelului Ungariei nu poate fi privită separat de acest context politic și social complicat, iar o astfel de comasare ar putea pune în pericol independența și eficiența instituțiilor care apără drepturile cetățenilor în România.

Deși bugetul Avocatului Poporului este relativ mare, (5 milioane E în 2024 cu suplimentare), există critici privind impactul concret al activității sale. Instituția primește anual peste 12.000 de petiții, iar intervențiile sale sunt, în mare parte, recomandări fără putere sancționatorie directă. În acest context, o comasare riscă să diminueze și mai mult vizibilitatea și eficiența în apărarea drepturilor cetățenilor. O soluție ar fi reducerea bugetului și raportarea acestuia la rezultate și performanțe.

Pe de altă parte, CNCD are nevoie de resurse tehnice, umane și financiare suficiente pentru a răspunde eficient plângerilor, a efectua investigații și a face advocacy în beneficiul cetățenilor. Înglobarea consiliului într-o structură mai mare poate duce la alocări bugetare reduse și pierderea focusului instituțional.

Directiva UE și Consiliul Europei cer ca instituțiile pentru egalitate să fie:

• independente de influențe externe;
• dotate cu resurse dedicate;
• dotate cu competențe de investigare și soluționare a conflictelor.

CNCD funcționează ca “equality body” în România conform Legii 137/2000. Comasarea se poate solda cu nerespectarea unor standarde minime de eficiență în activitate, ținând cont de faptul că Avocatul Poporului are de îndeplinit un mandat diferit (ex. protecția drepturilor omului în ansamblu), astfel că mandatul anti-discriminare pe care consiliul îl are riscă să fie, inerent, neglijat .

Uniunea Europeană cere statelor membre să aibă cel puțin o instituție distinctă cu rol în combaterea discriminării, cu:

• independență legală și bugetară;
• acces la resurse pentru suport victimelor și anchete;
• competențe de reprezentare judiciară, recomandări, monitorizare  .

În statele unde mandatul anti-discriminare a fost integrat într-o instituție cu atribuții și competențe generale, așa cum e cazul Ungariei, efectele practice au fost subfinanțarea și diminuarea importanței acordate agendei anti-discriminare.

Din mai 2024, EU a adoptat directive care:

• impun independență, resurse ajustate, acces la instanță;
• cer consultări oficiale privind legislația relevantă.

Prin urmare, propunerea de comasare a Avocatului Poporului cu CNCD poate părea o soluție simplă pentru realizarea de economii, dar riscă să submineze independența și capacitatea de intervenție a unei instituții esențiale pentru democrație și drepturile omului. Mai degrabă decât restructurări bruște, ar fi necesare măsuri care să sporească transparența, eficiența și colaborarea între instituții.