OPEC şi statele aliate au convenit creşterea producţiei de petrol cu 500.000 de baril pe zi, din ianuarie

• Decizia a venit după zile de discuții

OPEC şi statele aliate au convenit ieri, după mai multe zile de discuţii tensionate, să crească producţia de petrol cu 500.000 de barili pe zi, de la începutul lunii ianuarie. Acest lucru va duce la reducerea totală a producției la începutul anului 2021 la 7,2 milioane bpd, potrivit CNBC.

Înaintea reuniunii, se aştepta ca OPEC și partenerii săi, cunoscuți în mod colectiv sub numele de OPEC +, să extindă reducerea actuală a producției de 7,7 milioane bpd cel puțin până în martie. Discuțiile au fost suspendate marți, după ce a devenit clar că nu reușesc să ajungă la un compromis.

Miniștrii petrolului din grupul de 23 de membri, format din unii dintre cei mai mari producători de țiței din lume, au început întâlnirea în jurul orei 10 dimineața, după o întârziere de câteva ore.

„500.000 barili pe zi din ianuarie nu este scenariul de coșmar de care se temea piața, dar nu este ceea ce se aștepta cu adevărat în urmă cu câteva săptămâni”, a declarat Paola Rodriguez Masiu, analistul principal al piețelor petroliere de la Rystad Energy.

„Piețele reacționează acum pozitiv, iar prețurile înregistrează o mică creștere”, a adăugat ea.

În urma acordului OPEC+,  contractele futures de referință pentru petrolul Brent s-au tranzacționat cu 1,4% mai mult, la 48,92 dolari pe baril, în timp ce contractele futures pentru petrolul West Texas Intermediate au crescut cu 0,8%, la 45,64 dolari pe baril. Dar prețurile petrolului rămân cu până la 25% mai mici, în prezent.

În aprilie, după zile de discuții prelungite, OPEC + a fost de acord cu cea mai mare reducere a producției din istorie. Reducerea record de 9,7 milioane de barili pe zi a început la 1 mai, dar a fost ulterior redusă la 7,7 milioane în august.

Ce a cauzat impasul?

Se pare că Arabia Saudită este principalul avocat al menținerii nivelului actual de reduceri până la sfârșitul primului trimestru. Cu toate acestea, unii producători au pus la îndoială această abordare în urma unei creșteri susținute a prețurilor petrolului luna trecută.

Analiștii consideră că unii aliați care nu sunt in OPEC, precum Rusia și Kazahstan, au cerut o creștere treptată a producției, în timp ce Emiratele Arabe Unite au militat evident pentru o strategie menită să îmbunătățească conformitatea in țările supraproducătoare.

Speculațiile despre o ruptură între Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite la începutul acestei săptămâni au fost o surpriză pentru unii din cauza poziţiei Emiratelor Arabe Unite în cadrul OPEC. Este al treilea cel mai mare producător al grupului și un apropiat aliat al Arabiei Saudite în Golf.

„În mod surprinzător, de data aceasta, nu discordia dintre Rusia și Arabia Saudită a împiedicat grupul să ajungă la un acord clar cu privire la întârzierea creșterii planificate a producției”, a declarat Ole Hansen, șeful strategiei de mărfuri a Saxo Bank, într-o notă de cercetare.

„În schimb, a apărut o divizare probabil mai periculoasă, din perspectiva stabilității OPEC, între Arabia Saudită și U.A.E., două țări din Golf care vorbesc în mod normal cu o singură voce”.

Înainte de ultima rundă de discuții, Hansen a declarat că eșecul în a ajunge joi la un acord ar putea duce la scăderea prețului petrolului „cu câțiva dolari”, adăugând că „fisurile vor fi reparate”, deoarece orice altceva decât un acord de amânare ar fi pentru OPEC + ca o împuşcătură în picior.

În ultimele luni, OPEC + a încercat să-și croiască drum printr-o perioadă istoric tumultuoasă, incluzând o prăbușire de neegalat a prețurilor petrolului, un șoc masiv al cererii de combustibil pe fondul crizei coronavirusului, un război al prețurilor din Arabia Saudită și plecarea Qatarului din OPEC.

“OPEC + controlează aproape 50% din producția globală”, a declarat joi Tamas Varga, analist senior la PVM Oil Associates. „Cu toate acestea, acest privilegiu vine cu o povară (și) a fost dezvăluită săptămâna aceasta”.

„Este mult mai dificil să se încheie un compromis cu 23 de participanți, ale căror obiective nu sunt neapărat aliniate, decât cu 13 țări”, a continuat el, adăugând: „În ciuda dezacordurilor și a punctelor de vedere diferite, un lucru pare sigur: este în interesul tuturor celor implicați să se ajungă la o soluție reciproc acceptabilă – uneori alegerea celei mai slabe opțiuni este singura scăpare”.