Restructurările la ASF, ANRE sau ANCOM nu doar că nu ajută bugetul, dar ne prind vulnerabili exact când apar cele mai mari provocări tehnologice, spune Ovidiu Wlassopol, membru în conducerea ASF.
Acesta explică “de ce „tăierile” populiste subminează siguranța piețelor de mâine”:
”În spațiul public se discută despre restructurările la ASF, ANRE sau ANCOM ca despre o mare victorie bugetară. Ca membru în Consiliul ASF, trebuie să spun lucrurilor pe nume: aceste măsuri nu doar că nu ajută bugetul, dar ne prind vulnerabili exact când apar cele mai mari provocări tehnologice.
Iată realitatea din spatele cifrelor:
1. Zero impact asupra Bugetului de Stat
Instituțiile de reglementare sunt autofinanțate. Eliminarea posturilor de specialiști nu aduce bani la bugetul național, ci doar slăbește capacitatea statului de a supraveghea piețe de miliarde de euro. Este o economie de imagine, nu una reală.
2. Noi responsabilități: Criptomonedele și Inteligența Artificială
Suntem într-un moment de cotitură. În perioada imediat următoare, ASF va primi competențe majore în două domenii extrem de complexe:
Reglementarea Criptomonedelor (MiCA): Trebuie să protejăm investitorii într-o piață volatilă și plină de riscuri.
Supravegherea Inteligenței Artificiale (AI Act): Algoritmii vor dicta deciziile financiare ale viitorului, iar noi trebuie să ne asigurăm că aceștia sunt etici și siguri.
Cum putem gestiona aceste noi domenii critice dacă tăiem exact expertiza necesară? Cine va supraveghea tranzacțiile crypto sau algoritmii de tranzacționare dacă forțăm plecarea specialiștilor? Mai mult apariția de domenii noi de supraveghere în competența ASF presupune angajări de personal suplimentar super specializat cu cunoștințe IT care este bine remunerat în piață.
3. De-profesionalizarea costă scump
Piețele financiare nu se reglementează cu lozinci. „Curățenia” făcută fără o analiză de impact riscă să elimine profesioniști greu de înlocuit. Într-o lume digitalizată, o instituție subdimensionată înseamnă o instituție care nu poate ține pasul cu provocările financiare.
4. Cine suferă? Tot consumatorul.
Când autoritatea de supraveghere este slăbită:
Crește riscul de fraudă.
Timpul de răspuns la petiții se lungește.
Consumatorul de produse financiare rămâne singur în fața unor riscuri tehnologice pe care nici măcar nu le înțelege pe deplin.
Concluzia: Nu poți cere unei instituții să protejeze viitorul digital al românilor în timp ce îi tai resursele de bază. Reformele trebuie făcute pentru eficiență, nu pentru aplauze electorale. Siguranța banilor românilor depinde de o supraveghere profesionistă, nu de una amputată”.
| Știri BVB