- Multe companii își supralicitează capacitatea de recuperare sau evită discuțiile dificile;
- Construcțiile, agricultura, energia și o parte din servicii vor intra într-un an complicat;
Cum ați descrie evoluția insolvențelor în 2025 comparativ cu anii precedenți? Ce direcții sau trenduri majore observați în dinamica lor, în special în raport cu anul 2024? Există anumite sectoare economice unde schimbările sunt mai vizibile?
Paul Dieter Cîrlănaru: În 2025, cifrele arată o evoluție relativ apropiată de anul precedent, însă este important să înțelegem că insolvențele nu reflectă în timp real starea economiei. Există un decalaj natural între momentul apariției dificultăților și deschiderea procedurii, iar întârzierile din instanțe au influențat această dinamica. De aceea, o aparentă „stabilitate” nu trebuie confundată cu o stabilitate economică reală. Creșterea vizibilă o vedem în zona concordatelor preventive, unde tot mai multe companii caută soluții timpurii. În privința sectoarelor, nu se identifică încă un sector afectat în mod disproporționat, incidența cazurilor fiind corelată cu ponderea din economie.
În ce măsură credeți că factori precum inflația, costurile cu finanțarea sau modificările fiscale au influențat creșterea sau scăderea insolvențelor în 2025? Ce elemente macroeconomice considerați că au avut cel mai mare impact?
Paul Dieter Cîrlănaru: Costurile ridicate de finanțare sunt, fără îndoială, principalul factor care apasă pe companii. După ani întregi în care finanțarea a fost ieftină și accesibilă, trecerea la o economie cu cost al capitalului ridicat schimbă fundamental modul în care companiile pot crește și își pot susține activitatea curentă. Inflația și presiunea pe marje au contribuit la comprimarea profitabilității, iar modificările fiscale au creat un plus de incertitudine.
Observați diferențe semnificative între companiile mari și IMM-uri în ceea ce privește intrarea în insolvență? Dacă da, care sunt principalele vulnerabilități specifice fiecărui segment?
Paul Dieter Cîrlănaru: IMM-urile resimt mult mai rapid și mai acut dificultățile din economie, pentru că nu au o marjă de eroare atât de mare. Companiile mari pot rezista mai mult, dar atunci când intră în dificultate, impactul este sistemic — lanțurile întregi de furnizori pot fi afectate. Vulnerabilitățile IMM-urilor țin de resurse limitate; în cazul companiilor mari, vulnerabilitatea reală este legată de gradul ridicat de îndatorare.
Există o schimbare în profilul companiilor care intră în insolvență? De exemplu, vedeți mai multe companii din industrii care anterior erau considerate stabile?
Paul Dieter Cîrlănaru: Da. În ultimii ani observăm companii din domenii considerate stabile — energie, servicii, chiar anumite zone ale IT-ului — ajungând în dificultate. Nu mai putem vorbi despre industrii „sigure”. Într-un context economic în recalibrare, diferența nu o mai face sectorul, ci disciplina financiară și capacitatea de adaptare.
Cum s-a schimbat comportamentul antreprenorilor în privința solicitării de sprijin timpuriu? Apelează aceștia mai repede la mecanisme de restructurare sau continuă să vină într-o fază avansată a dificultăților financiare?
Paul Dieter Cîrlănaru: Vedem un progres, dar nu suficient. Mulți antreprenori încă vin prea târziu — în momentul în care opțiunile sunt limitate. Restructurarea trebuie înțeleasă ca o strategie, nu ca un stigmat. În acordul de restructurare și în concordatul preventiv există exact instrumentele care permit intervenția timpurie.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le observați în rândul companiilor care ajung în situații de distress? Ce ar trebui schimbat în modul lor de gestionare a riscului?
Paul Dieter Cîrlănaru: Cele mai frecvente greșeli sunt amânarea deciziilor, lipsa unei analize de cashflow realistă și absența dialogului cu creditorii. Multe companii își supralicitează capacitatea de recuperare sau evită discuțiile dificile. Gestionarea riscului în 2025 și în anii următori înseamnă să te uiți sincer la marje, la costul capitalului și la modul în care te finanțezi.
În ce măsură digitalizarea și utilizarea instrumentelor tehnologice pot îmbunătăți procesul de reorganizare? Există tendințe notabile în acest sens în 2025?
Paul Dieter Cîrlănaru: Digitalizarea poate face diferența dintre un plan credibil și unul fragil. Companiile care au raportare modernă pot anticipa probleme, pot demonstra creditorilor realism și pot construi un plan solid de revenire. Tendința există, dar ritmul rămâne lent. Este un domeniu în care încă avem mult loc de creștere.
Considerați că instrumentele de restructurare preventivă sunt suficient de cunoscute și folosite în România? Ce bariere vedeți în adoptarea lor la scară mai largă?
Paul Dieter Cîrlănaru: Nu sunt încă suficient de cunoscute. În Europa aceste instrumente sunt mecanisme strategice, folosite pentru a proteja businessuri viabile de evenimente ieșite din comun sau perioade dificile. În România observăm un interes în creștere din partea companiilor pentru astfel de soluții, deși există încă o anumită reținere influențată de contextul istoric.
Ce tip de companii sunt cele mai interesate de concordatul preventiv? Observați o anumită tipologie sau industrie care îl adoptă mai des?
Paul Dieter Cîrlănaru: În principal companii din industrii în care capitalul circulant are o pondere mare: transporturi, energie, industrie, real estate. Sunt companii care au nevoie de protecție temporară pentru a renegocia corect cu creditorii. Concordatul este util tocmai pentru că oprește presiunea executărilor și creează un cadru de discuție.
Ce sectoare economice considerați că vor fi cele mai expuse riscurilor în 2026? În ce măsură credeți că aceste riscuri pot fi gestionate sau mitigate?
Paul Dieter Cîrlănaru: Construcțiile, agricultura, energia și o parte din servicii vor intra într-un an complicat. Riscurile pot fi gestionate, dar cu disciplină financiară, cu investiții bine calibrate și cu acces la capital. Cu alte cuvinte, nu doar reacție, ci anticipare.
Cum anticipați că va evolua comportamentul băncilor și altor creditori față de companiile aflate în dificultate?
Paul Dieter Cîrlănaru: Vedem deja o abordare mai pragmatică. Băncile și creditorii sunt mai atenți la risc, dar sunt deschiși către planuri de restructurare bine fundamentate. Dacă o companie vine cu o propunere realistă, bine calculată, creditorii preferă de multe ori soluția de continuitate, nu varianta distructivă.
Dacă ar fi să oferiți un singur sfat strategic companiilor românești pentru a-și crește reziliența în 2026, care ar fi acela și de ce?
Paul Dieter Cîrlănaru: Să se uite cu sinceritate în interiorul businessului. La marje, la modul de finanțare, la structura datoriilor și la capacitatea de a genera profit operațional. Reziliența nu înseamnă să reziști crizei, ci să ai flexibilitatea de a te adapta înainte ca problema să devină critică. Iar timpul — momentul în care alegi să acționezi — este factorul decisiv.
| Știri BVB