Roberto Musneci: Avem nevoie de un proces de re-industrializare

Mai mulți lideri de opinie, nu din România, dar cu siguranță din alte țări, vorbesc despre necesitatea unui proces de dez-industrializare. Eu, personal, și nu numai eu, ci și majoritatea oamenilor cu care am vorbit, avem o opinie exact opusă. Avem nevoie de un proces de re-industrializare, a declarat Excelenţa Sa, domnul Roberto Musneci, Ambasadorul Ordinului Suveran de Malta în România, la Conferinţa Standarde nZEB Revizuirea EPBD şi noi perspective asupra eficienţei energetice în sectorul clădirilor, ediţia a VI-a.

Potrivit domniei sale, avem nevoie de un pragmatism politic, mai mult decât corectitudinea politică. Avem nevoie de competență tehnică mai degrabă decât de abordări ideologice și sloganuri.

Domnia sa a explicat: “Activitatea de bază a Ordinului Suveran de Malta este împărțită, în esență, în două elemente principale – incluziunea socială și educația. În acest context ne confruntăm – acum mai puțin – dar, în trecut, ne-am confruntat cu probleme majore legate de sărăcia energetică. Comunitățile vulnerabile s-au confruntat cu criza pe care am avut-o în urma invaziei Rusiei în Ucraina mult mai mult decât alte comunități și apoi cu educația.

Acum aș vrea să vă împărtășesc din experiența mea ca președinte al Camerei de Comerț Italiană- Română, pentru că acolo vorbim aproape zilnic cu producători de energie, distribuitori de energie, oameni implicați în eficientizarea clădirilor atât publice, cât și rezidențiale.

În acest context,  avem practic o dihotomie a discuțiilor – pe de o parte o serie de discuții practice, tehnice, destul de asemănătoare cu cele pe care le-am văzut aici, legate de probleme de legislație, uniformitatea interpretării legislației. Pe de altă parte, avem un tip de discuție mai macro. Declarația făcută la COP 28 din Dubai anul trecut a fost răspândită  pe scară largă în întreaga lume ca o piatră de hotar cheie ca intenție, dar realitatea este că emisiile de CO2 au crescut, suntem clar pe un drum greșit. Va fi foarte interesant ce se va întâmpla la COP 29, având în vedere că, după decembrie anul trecut, practic, tendința merge în direcția opusă. De ce se întâmplă asta?

Mai mulți lideri de opinie, nu din România, dar cu siguranță din alte țări, inclusiv din țara de unde vin eu, vorbesc despre necesitatea unui proces de dez- industrializare. Eu, personal, și nu numai eu, ci și majoritatea oamenilor cu care am vorbit, avem o opinie exact opusă. Avem nevoie de un proces de re-industrializare. Acum câteva săptămâni am vorbit cu președintele unui Institut de cercetare nucleară din Belgia, care este un lider la nivel global, și îmi spunea că, practic, între anii ’70 și 2000, am construit, anual, între 20 și 30-35 gigawaţi de energie nucleară. Din 2000 și până astăzi am  produs zero. Aşadar a existat acest blocaj complet al unui amestec de energie care este vital pentru a atinge sau cel puțin pentru a aproxima ținta stabilită la COP în Dubai.

Asta ar însemna că de acum și până în 2050 ar trebui să producem aproximativ 30 până la 35 de gigawați pe an timp de 25 de ani. În climatul actual, acest lucru nu pare a fi realist, ceea ce face ca o serie de initiative, inclusiv eficiența energetică, să fie și mai importante, deoarece în microschemă avem provocări majore și, prin urmare, trebuie să ne ocupăm de acest lucru cu alte măsuri. Consider că avem nevoie de un dialog pe scară largă între părțile interesate cu privire la optimizarea și punerea în aplicare a micro-măsurilor. Probabil că avem nevoie, la nivel european,  de o dezbatere despre cât de pragmatice și realiste sunt țintele pe care ni le stabilim și care sunt măsurile macro pe care trebuie să le luăm împreună pentru a atinge aceste ținte.

Avem nevoie de un pragmatism politic, care a fost menționat de mai multe ori şi în cadrul acestei conferinţe, mai mult decât corectitudinea politică. Avem nevoie de competență tehnică mai degrabă decât de abordări ideologice și sloganuri.

În mai multe țări, există acum tradiția “Friday Strike” pentru a proteja mediul. Personal, aș găsi mult mai util să dedic vinerea pentru a studia despre protejarea climei, din punct de vedere multidisciplinar. Acesta include impactul tehnic, financiar, social. Este clar că avem nevoie de abordări micro pe care să le încadrăm într-o perspectivă macro, mai mare.

În ceea ce privește România, aș dori să mai spun ceva. Există un element pe care, în general, comunitatea de afaceri, nu neapărat cea italiană, l-a considerat deosebit de important, și anume o uniformitate de interpretare a legilor. Și aici aş vrea să vă dau un exemplu despre ceea ce spun. Dacă te uiți la dubla utilizare a terenurilor agricole, care acum este din ce în ce mai mult un obiectiv al dezvoltatorilor, vei vedea că reglementarea există, dar implementarea și interpretarea normelor în diferite părți ale țării sunt foarte diferite. Acest lucru creează o incertitudine şi impredictibilitate pentru investitori.

Aşadar trebuie să implicăm toate părţile interesate, abordând problemele micro, în special pentru legislația care există deja și poate fi implementată, sectorul public devenind un  exemplul dezvoltare.

Dar în același timp, chiar și în România, trebuie să avem dezbateri privind viitorul continentului”.

Conferința “Standarde nZEB: revizuirea EPBD și noi perspective asupra eficienței energetice în sectorul clădirilor” – ediția a VI-a, a fost organizată de Comisia pentru Mediu și Echilibru Ecologic, în colaborare cu Comisia pentru Industrii și Servicii şi Comisia pentru  Politică Externă și Subcomisia Dezvoltare Durabilă a Camerei Deputaților. Evenimentul s-a desfășurat la inițiativa și sub coordonarea doamnei  Oana-Marciana Özmen, Secretar al Comisiei pentru Industrii și Servicii.