de Dan Pălăngean
România a înregistrat (și) în 2024 cea mai mare rată de privare materială severă dintre statele membre UE, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un nivel de 17,2% (ce-i drept, în scădere de la 19,8% în anul anterior și aproape la jumătate față de anul 2015) ne-am poziționat în acest nedorit clasament peste Bulgaria (16,6%), Grecia (14%), Ungaria (9,3%) și Spania (8,3%).
Pentru referință, menționăm că media înregistrată la nivelul întregii Uniuni la acest important indicator social a fost de numai 6,1% iar cele mai mici valori s-au consemnat în Slovenia (1,8%), Croația (2,0%), Polonia, Luxemburg (ambele cu 2,3%), Cipru (2,5%) și Cehia (2,6%). De reținut diferența de gen, cu femeile la cota 6,6% iar bărbații la 6,2%.
Din păcate, țara noastră a deținut în permanență prima poziție în UE la rata de privare materială severă din anul 2016 încoace (Bulgaria a fost ușor peste în 2015, cu 26,8%, dar apoi a evoluat mai bine). Scăderile exprimate în puncte procentuale au fost destul de consistente dar nu ne-au permis să ținem pasul cu evoluția PIB și nici cu consumul individual efectiv MEDIU, cu care am ajuns în 2023 pe o poziție apropiată de mijoc în UE (locul 16 din 27 de state membre, cu 88% din media Uniunii).
Iar asta deși am înregistrat, de departe, cel mai mare progres între 2023 și 2024, cu o scădere de -2,6 puncte procentuale, mai bine decât Irlanda (-1,5 pp) și Bulgaria (-1,4 pp). La polul opus, oarecum surprinzător, cele mai slabe evoluții le-au avut Finlanda (+0,9 pp), Estonia, Slovacia (ambele cu +0,6 pp), urmate de Suedia și Grecia (cu câte +0,5 pp).
De reținut din perspectiva crizei care se conturează tot mai clar la noi, cu corolarul scăderii nivelului de trai în special pentru categoriile cele mai defavorizate, deși a înregistrat progrese majore în refacerea echilibrelor macroeconomice, Grecia a înregistrat anul trecut cel mai slab rezultat din ultimii patru ani, ceea ce ar trebui să ne dea de gândit.
La fel și faptul că plasarea României pe locul 27 din 27 la privare materială, coroborată cu poziția 20 din 27 la PIB/locuitor și 16 din 27 la consumul individual efectiv exprimă inegalități majore. Din moment ce ne-am situat în 2024, tot potrivit datelor Eurostat, la 80% din media UE, la egalitate cu Polonia și mai sus decât Croația (76%), ambele menționate anterior ca fiind printre țările cu cei mai buni indicatori la eradicarea sărăciei, rămâne destul de bizar să avem cea mai ridicată rată de privare materială și socială din UE.
Notă metodologică
Privarea materială severă (abreviată SMSD în lb. engleză) este un indicator care arată neîndeplinirea a cel puțin 7 din 13 criterii stabilite de Comitetul de Protecție Socială European, șase la nivel individual și șapte la nivel de gospodărie și urmărite în cadrul țintelor UE pentru anul 2030 pentru reducerea sărăciei și excluziunii sociale.
La nivel nivel de gospodărie se referă la capacitatea de a face față unor cheltuieli neprevăzute, de a putea plăti anual o săptămână de vacanță în afara casei, de a fi confruntat cu plăți nefectuate, de a-și permite o masă cu carne sau echivalentul vegetarian o dată la două zile, de a încălzi adecvat locuința, de a avea acces la o mașină pentru uz personal și la posibilitatea de a înlocui mobila uzată.
La nivel individual, criteriile sunt accesul la internet, înlocuirea hainelor uzate cu unele noi, deținerea a două perechi de pantofi (una pentru vreme proastă), o mică sumă de bani pentru cheltuieli individuale, activitățile recreative regulate, întâlnirea cu familia/prietenii pentru masă/băutură cel puțin odată pe lună.