Memorandumul de înțelegere (MoU) de 40 de miliarde de dolari semnat luna trecută între Gazprom și National Iranian Oil Company (NIOC) este o piatră de temelie pentru a permite Rusiei și Iranului să-și pună în aplicare planul de lungă durată de a fi principalii participanți la un cartel global pentru furnizorii de gaze, în aceeaşi manieră ca Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) pentru furnizorii de petrol, scrie Oil Price.
Având o fundație în actualul Forum al țărilor exportatoare din Golf (GECF), această „OPEC pentru gaze” ar permite coordonarea unei proporții extraordinare din rezervele de gaze ale lumii și controlul asupra prețurilor gazelor în următorii ani.
Ocupând pozițiile numărul unu, respectiv numărul doi în cel mai mare tabel al rezervelor de gaze din lume – Rusia cu puțin sub 48 de trilioane de metri cubi (tcm) și Iran cu aproape 34 tcm – cele două țări sunt într-o poziție ideală pentru a face acest lucru, potrivit Oil Price.
Alianța Rusia-Iran, așa cum este evidențiată în cel mai recent memorandum de înțelegere cu mai multe fațete între Gazprom și NIOC, dorește să controleze cât mai mult din cele două elemente cheie din matricea globală de aprovizionare – gazul furnizat pe uscat prin conducte și gazul natural lichefiat (GNL), prin nave – pe cât posibil.
Hamid Hosseini, președintele Uniunii Exportatorilor de Petrol, Gaze și Produse Petrochimice din Iran, la Teheran, a declarat recent, după ce a fost semnat MoU Gazprom-NIOC: „Acum rușii au ajuns la concluzia că consumul de gaze din lume va crește și tendința spre consumul de GNL creşte, iar ei singuri nu sunt capabili să satisfacă cererea mondială, așa că nu mai este loc pentru competiția de gaze [între Rusia și Iran]”. El a adăugat: „Câștigătorul războiului Rusia-Ucraina este SUA, care va captura piața europeană, așa că, dacă Iranul și Rusia pot reduce influența Statelor Unite pe piețele petrolului, gazelor și produselor lucrând împreună, acest lucru va fi în beneficiul ambelor țări.”
Memorandumul de înțelegere Gazprom-NIOC conține patru elemente cheie care sunt orientate spre construirea unei „OPEC pentru gaz”.
Un element este că gigantul gazier susținut de statul rus a promis asistență deplină NIOC în dezvoltarea zăcămintelor de gaze Kish și North Pars în valoare de 10 miliarde de dolari, pentru ca cele două zăcăminte să producă mai mult de 10 milioane de metri cubi de gaz în fiecare zi.
Un al doilea element este că Gazprom va participa cu un proiect de 15 miliarde de dolari pentru a crește presiunea în zăcământul supergigant de gaze South Pars, de la granița maritimă dintre Iran și Qatar.
Un al treilea element este că Gazprom va oferi asistență completă pentru finalizarea diferitelor proiecte de gaz natural lichefiat (GNL) și construcția de conducte de export de gaze.
Al patrulea element este că Rusia va examina toate oportunitățile pentru a încuraja alte mari puteri gaziere din Orientul Mijlociu să se alăture la lansarea treptată a cartelului „Gas OPEC”, potrivit unor surse apropiate de Ministerul Petrol al Iranului.
„Gazul este văzut pe scară largă ca fiind produsul optim în tranziția de la combustibilii fosili la energia regenerabilă, așa că controlul cât mai mult din fluxul global al acestuia va fi cheia pentru energie în următorii zece până la douăzeci de ani, așa cum a fost deja văzut la o scară mai mică în controlul Rusiei asupra Europei prin aprovizionarea cu gaze”, a adăugat el.
Alianța Rusia-Iran se concentrează pe atragerea de sprijin pentru construcția OPEC pentru gaze de la alți producători majori din Orientul Mijlociu considerați ca nehotărâți în angajarea față de axa Rusia-Iran-China sau pentru axa SUA-Europa-Japonia. Qatarul (cu a treia mare rezervă de gaze din lume, cu puțin sub 24 tcm și cel mai mare furnizor de GNL) a fost mult timp văzut de Rusia și Iran ca un candidat principal pentru un astfel de cartel de gaze, având în vedere că împărtășește principala sursă a prosperității sale continue cu Iranul sub forma rezervorului de 9.700 de kilometri pătrați (km pătrați) care deține cel puțin 51 tcm de gaz și 50 de miliarde de barili de GNL. Iranul are drepturi exclusive pe 3.700 km2 din acest rezervor în celebrul său zăcământ South Pars (conținând aproximativ 14 tcm de gaz), iar câmpul de nord al Qatarului cuprinde restul de 6.000 km2 (și 37 tcm de gaz).
| Știri BVB