Secțiunea bulgară inactivă a conductei de gaze transbalcanice (TBG) – cu 17 miliarde de metri cubi/an de capacitate neutilizată – este cel mai mare activ de transport inactiv din Europa Centrală și de Est. Restaurarea acesteia ar putea remodela fundamental securitatea regională a aprovizionării și independența Ucrainei față de gazul rusesc, potrivit unei analize publicată de presa bulgară.
Acordurile recente dintre Grecia și Ucraina au reînnoit atenția asupra conductei de gaze transbalcanice (TBG) și a rolului său potențial în furnizarea de gaze non-rusești către Ucraina. DEPA din Grecia și Naftogaz din Ucraina au semnat un acord de furnizare de GNL pe timpul iernii care implică mărfuri de origine americană, direcționate de la FSRU Alexandroupolis spre nord, către Ucraina. Un memorandum paralel pe termen lung între Naftogaz și Atlantic-See LNG – o societate mixtă între DEPA și grupul de construcții grec Aktor – prevede aprovizionarea cu GNL prin terminalele grecești mult după anul 2050. Ambele se bazează pe coridorul transbalcanic prin Bulgaria, ceea ce face ca statutul actual al segmentului TBG din
Bulgaria să fie esențial pentru înțelegerea a ceea ce este fezabil – și a ceea ce nu este.
Afirmația că gazele circulă deja către Ucraina prin secțiunea bulgară a TBG este incorectă, potrivit analizei din presa bulgară.
Pe teritoriul bulgar, TBG este formată din două linii de tranzit care traversează Bulgaria spre Turcia și sunt conectate la România prin punctele Kardam–Negru Vodă 2 și 3. Astăzi, niciun metru cub nu curge prin aceste linii de tranzit, scriu analiștii bulgari.
Aceștia susțin că ar fi vorba de o “comunicare înșelătoare din partea Bulgartransgaz (BTG)”: “BTG a insinuat în repetate rânduri că TBG funcționează în flux invers.
În realitate, fluxul invers există doar pe fosta interconectare Kardam-Negru Vodă 1 – acum parte a rețelei interne a BTG – ale cărei puncte de intrare și ieșire se conectează exclusiv la rețeaua internă de transport a Bulgariei, nu la sistemul de tranzit. Prin
urmare, nu face parte din TBG”.
Potrivit presei bulgare, este esențială întrebarea dacă Bulgaria poate facilita aprovizionarea de urgență și susținută a Ucrainei pe timpul iernii: “De când a prioritizat TurkStream ca proiect emblematic, conducerea BTG a obstrucționat în mod constant opțiunile de transport al gazelor non-Gazprom prin cele două linii de tranzit ale TBG. Pentru a permite fluxul invers complet, Bulgaria a trebuit să restabilească capacitatea de tranzit pierdută atunci când un segment cheie dintre CS Lozenets și CS Provadia a fost reutilizat exclusiv pentru TurkStream.
Acest lucru a necesitat o secțiune compensatorie de 63 km între Rupcha și Vetrino.
În loc să abordeze acest punct de blocare strategic – esențial pentru orice diversificare semnificativă de la gazul rusesc – BTG și-a redirecționat concentrarea investițiilor către proiecte relativ marginale:
1. extinderea interconectorului Sidirokastro–Kulata, deja subutilizat;
2. construirea unei bucle suplimentare în cadrul rețelei interne pentru a
servi nevoile unui oligarh.
Între timp, capacitatea necesară Ucrainei către România rămâne indisponibilă. La patru ani de la punerea în funcțiune a TurkStream, bucla esențială Rupcha-Vetrino încă nu a fost construită și este acum programată, în mod optimist, pentru sfârșitul anului 2026″.
* Interconexiunile IGB și Sidirokastro–Kulata
Două puncte de intrare permit GNL-ului american care sosește la terminalele grecești să intre în Bulgaria:
• Interconectorul Grecia–Bulgaria (IGB), operat de ICGB;
• Interconectorul Sidirokastro–Kulata, operat de BTG.
Analiștii bulgarui spun: “Conceptul de tarife armonizate și grupate pentru flux invers pe Coridorul Vertical de Gaze a fost inițiat de IGB, a cărui utilizare sporită depinde de fluxuri mai puternice spre nord, în România. După ce IGB și-a redus tarifele de iarnă cu un procent extraordinar de 46% -comparativ cu aproximativ 25% în cazul BTG – a devenit clar că adevăratul blocaj nu se află la graniță, ci în interiorul rețelei Bulgariei: bucla lipsă Rupcha-Vetrino.
O concurență liniștită, dar inconfundabilă, se desfășoară între:
• actori aliniați cu interesele gaziere rusești, care au proiectat, finanțat și operează secțiunea bulgară a TurkStream și care sunt interesați de fluxuri susținute de gaze rusești către Ungaria și apoi către Ucraina; și
• susținători ai alternativelor non-ruse, inclusiv gazul azer și GNL-ul american prin terminale grecești prin intermediul Coridorului Vertical de Gaze.
Deoarece IGB este motorul din spatele Coridorului Vertical, acesta a devenit un element iritant din ce în ce mai mare pentru coaliția care controlează capacitatea TurkStream. Aceiași actori au obstrucționat restabilirea capacității de flux invers al TBG și au întârziat în mod repetat extinderea instalației de stocare subterană Chiren – ambele ar fi trebuit tratate ca priorități urgente încă de la începutul războiului.
Către fluxuri reale spre Ucraina”.
Potrivit analizei, repornirea FSRU Alexandroupolis extinde și mai mult opțiunile – în special pentru IGB – dar rețeaua actuală a Bulgariei nu poate susține pe deplin utilizarea simultană de mare capacitate atât a Revithoussa, cât și a Alexandroupolis: “Aceasta explică de ce grupul aliniat cu TurkStream (așa-numitul grup al prietenilor Gazpromului) dorește controlul asupra IGB: limitarea expansiunii sale ar proteja status quo-ul în jurul rutei Kulata și ar păstra dominația fluxurilor de petrol legate de Rusia”.
Secțiunea bulgară inactivă a TBG – cu 17 miliarde de metri cubi/an de capacitate neutilizată – este cel mai mare activ de transport inactiv din Europa Centrală și de Est. Restaurarea acesteia ar putea remodela fundamental securitatea regională a aprovizionării și independența Ucrainei față de gazul rusesc.
Jurnaliștii bulgari spun că legăturile sunt clare:
“• Rusia atacă sistematic infrastructura energetică a Ucrainei.
• Fluxurile de gaze rusești către Ucraina prin Ungaria și TurkStream sunt în creștere.
• Ungaria și Slovacia continuă să avertizeze asupra unui „Armaghedon” dacă gazele rusești se opresc.
• Simultan, se intensifică eforturile de a limita fluxurile non-ruse de-a lungul Coridorului Vertical de Gaze.
Rusia nu vizează niciodată punctele de intrare în sistemul de gaze al Ucrainei din Ungaria – dar atacă în mod repetat infrastructura legată de importurile prin România și Moldova, inclusiv atacuri cu drone și rachete asupra stației de măsurare Orlovka. Orlovka este esențială pentru gazul azer și GNL-ul care intră în Ucraina prin Grecia,
Bulgaria și România.
Astăzi, cele mai mari importuri de gaze ale Ucrainei provin din Ungaria – aproximativ 10 milioane de metri cubi pe zi – furnizate în întregime prin TurkStream și, prin urmare, în întregime de origine rusească. Aceasta se compară cu 8 milioane de metri cubi din Polonia și 6 milioane din Slovacia.
Prin amânarea restabilirii capacității TBG spre nord, BTG privilegiază
efectiv fluxurile rusești prin TurkStream în detrimentul opțiunilor nonruse de pe Coridorul Vertical. IGB a fost mult timp un obstacol strategic pentru coaliția TurkStream, care a încercat de mai multe ori să preia controlul. Având în vedere
așteptarea unui mediu geopolitic mai permisiv sub o a doua administrație Trump, acești actori par să creadă că s-a deschis o nouă fereastră de oportunitate pentru a prelua controlul asupra IGB”.
| Știri BVB