Septimiu STOICA, BRM: Piața gazelor este afectată de politici protecționiste, de câțiva ani de zile; Regimul plafonării prețurilor ar trebui oprit, până la urmă, și nu perpetuat la infinit

Septimiu STOICA, Președinte AGA Bursa Română de Mărfuri, a criticat măsurile de plafonare din piața de energie, la Forumul Energiei 2025, organizat de Financial Intelligence.

VIDEO https://www.youtube.com/watch?v=Ta4r51BHlf4

Domnia sa a subliniat și apoi a reluat că trebuie să ne hotărâm, ca țară, dacă suntem o economie de piață cum am pretins că vrem să funcționăm acum 35 ani sau nu:  ”Sistemul economiilor centralizate, citește comuniste, a pierdut bătălia și prin faptul că n-a reușit să descopere și să lucreze cu niște prețuri corecte. A lucrat cu prețuri dirijate, stabilite din condei, și rezultatul a fost o catastrofă. De ce vrem acum să ne întoarcem la un model revolut?

Prețurile corecte se nasc și se descoperă doar pe piața liberă. Statul nu are decât să ajute, dacă consideră necesar, consumatorii vulnerabili afectați din alte resurse financiare dedicate, nu să intervină în mecanismele de formare a prețului. Ministrul Energiei și ministerul său nu fac parte din piața de energie. Dacă se implică totuși, o fac nejustificat economic, uzând de un atribut socio-politic delegat, anume a faptului că au putere și nu că au și dreptate. Este o greșeală, un  element forțat, exterior logicii pieței și o deformează pe aceasta până la suferință, cu rezultatele de rigoare.

Sub presiunea regulilor impuse de stat începe să se simtă însă și un gen de resemnare  și acceptare din partea unora dintre participanți, care – în mod firesc – ar fi fost de așteptat să fie mai vocali împotrivă. Aici s-ar putea să funcționeze însă și niște explicații mai subtile. Este posibil ca în spatele unor formule de taxare și impozitare complicate, sarcinile, de exemplu, ale producătorilor să fie compensate de scutirile de plată pentru impozitul aferent vânzărilor suplimentare în cazul vânzării la prețul de referință (acum la valoarea de 120 RON/MWh la gaze naturale) și de redevența mai mică calculată, astfel încât aceștia fie să se complacă, fie chiar să le fie profitabilă situația. Dar dacă statul câștigă (și câștigă paradoxal prin dividende și prin impozitarea suplimentară), dacă agenții economici cheie nu pierd (și este firesc, până la urmă, să fie așa), nu cumva s-ar putea să piardă tocmai consumatorii, cei care ar fi trebuit declarativ să fie protejați? Adevărul este că pe perioade demonstrabile de timp prețurile din piață au ajuns să fie mai bune decât cele acum reglementate. Iar noi coontinuăm să “protejăm” legislativ piața națională, în timp ce suntem în pragul infringement – ului comunitar din cauza modului intruziv in care o facem!”

Într-o declarație ulterioară evenimentului, în cursul dialogului purtat pe aceeași temă cu conducerea Bursei Române de Mărfuri, domnul Septimiu Stoica ne-a reconfirmat că piața bursieră românească a gazelor naturale este puternic și nefavorabil afectată de politicile protecționiste ale statului de câțiva ani de zile, comentând: “Dacă îți propui ca  stat, cu sau fără atenția și înțelegerea mecanismelor economice, mai multe principii care să guverneze piața, care vin însă în contradicție între ele, cum face domnul ministru al energiei, rezultatul nu poate să fie decât unul pervertit. Pe de o parte, sunt enunțate ca dezirabile elemente care țin corect de economia de piață, adică sporirea lichidității și condiții prielnice pentru ca prețul să se stabilească liber, pe de altă parte, propui însă ca obiectiv central să asiguri protecția consumatorilor. Cât de binevenit ar fi din punct de vedere uman, etic, lucrul acesta, el este în contradicție cu primele. Sunt planuri de acțiune diferite, care se rezolvă prin măsuri diferite. Modelul  economic bazat pe piața liberă își descoperă valențele umane și utile societății tocmai ca un rezultat al funcționării corecte a pietei, nu ca o pre-condiționalitate a sa.”

Domnia sa a accentuat faptul că măsurile de urgență de tipul plafonării, luate în Uniunea Europeană ca urmare a crizelor, au fost excepționale, dar limitate în timp, deci pasagere: “Aceste măsuri s-au ridicat în timp util în celelalte state, dar noi ne-am complăcut să ne instalam comod și parcă definitiv în ele. Am aderat la structurile europene, la Uniune, la piața liberă, dar am făcut-o, se vădește, cu un entuziasm și naiv și cumva ipocrit, în sensul că preluăm denumirile (vezi economia de piata), dar, pe mai departe, revenim încet la vechile metehne administrativ-dirijiste.”

Domnul Președinte-Director General Purice Gabriel a ținut să reamintească poziția BRM referitoare la ultimele modificări legislative din domeniul gazelor naturale, prezentată atât public, cât și prin memorii adresate ministerului de resort ca inițiator al acestor prevederi.

Potrivit domniei sale, în numele unei așa-zise protecții a consumatorului vulnerabil, se prelungește această situație de reglementare a pieței aparent la nesfârșit; în ultimii 10 ani, practic, numai circa un an și jumătate a fost asigurată funcționarea în regim normal de piață liberă, nereglementată. Spunem „la nesfârșit” întrucât de fiecare dată, cu o scurtă perioadă înainte de expirarea perioadei supuse reglementării, extinderea acesteia are loc sub pretextul necesității pregătirii liberalizării, în sensul asigurării protecției consumatorului vulnerabil. Ipocrizia este evidentă în condițiile în care, deși anunțată și trâmbițată de o lungă perioadă, niciodată Ministerul Muncii și Ministerul Industriei nu au demarat vreo acțiune concretă de definire a consumatorului vulnerabil, altminteri operațiune relativ simplu de realizat. Subvențiile în masă nu sunt o soluție sustenabilă, ci încurajează risipa și descurajează economisirea și investițiile în tehnologii eficiente.

În opinia domnului Purice, dacă ar fi să luăm în considerare opiniile făcute public, aplicarea schemei de plafonare nemulțumește aparent pe toată lumea – furnizori, producători, traderi – iar autoritățile pretind că pierd sume importante. Dacă ar fi adevărat, s-ar ajunge imediat la anularea acesteia. Realitatea este însă cu totul alta: autoritățile nu resimt niciun efort financiar, acesta fiind transferat în principal către furnizori și producători, la rândul lor recompensați prin alte modalități.

Conform domniei sale, în mod aparent surprinzător, producătorii nu opun niciun fel de rezistență, nici măcar de fațadă, arătându-se acomodați cu situația, evident discutată și agreată în prealabil cu autoritățile. Motivația este extrem de simplă: pe durata aplicării reglementării aceștia fiind scutiți de plata taxei pe venituri suplimentare, plafonul de 120 lei/MWh depășind cu mult veniturile ce ar fi fost realizate în situația aplicării acestor taxe. Legea privind veniturile suplimentare datează din anul 2013, fiind emisă într-un cu totul alt mediu economic, necesitatea stringentă de finanțare a exploatării resurselor din Marea Neagră nefiind întrevăzută la acel moment.

Cei doi mari producători români au nevoie în mod evident de importante resurse financiare pentru a susține investițiile din Marea Neagră aflate în prezent în derulare, exploatare ce va face din România un mare jucător energetic european. Din aceste considerente, BRM susține cu convingere că singura soluție rațională este aceea de reducere substanțială, chiar până la eliminare, a taxei pe venituri suplimentare și liberalizarea totală a pieței de gaze naturale. Mascarea prin schema de plafonare a susținerii, în fapt, a producătorilor, obligându-i pe aceștia să acționeze în consens cu autoritățile, în detrimentul unei piețe transparente, eficiente și cu prețuri care să corespundă realității, nu face decât să continue tradiția unor intenții și interese de control discreționar al pieței gazelor naturale. Să ne reamintim de efectele celebrei ordonanțe 114/2018 care a avut ca efect întârzierea cu o mulțime de ani a investițiilor din Marea Neagră, fără a atrage după sine niciun fel de răspundere.

Potrivit domnului Purice, un alt aspect îngrijorător și greu de explicat îl reprezintă acela referitor la obligația impusă producătorilor de a vinde celor care au datoria de depozitare, la prețul de 120 lei/MWh, cantitățile necesare, fără niciun fel de condiționare pentru aceștia cu privire la destinația sau valoarea prețului de revânzare. Mai mult, revânzarea are loc în perioada iernii, subsecventă calendaristic, și permite realizarea de câștiguri semnificative pe această cale. Practica are caracteristici clare de subvenție mascată a unei categorii de participanți și, totodată, de pagubire a producătorilor.

Surprinzător, această reglementare brutală a pieței, care împiedică tranzacționarea în condiții de competitivitate și transparență, are loc în țara din spațiul european cu cea mai mare producție de gaze naturale. România este în acest moment singura țară europeană care nu permite funcționarea unei piețe libere, în ciuda uzanțelor europene și a interesului public. Mai mult, ultimul element ce contribuia – este drept într-o proporție minoră în condițiile actualei plafonări – la asigurarea unei lichidități pe piață a fost înlăturat. Este vorba de regimul GRP, a cărei anulare conduce practic la reducerea spre dispariție a manifestării concurenței, a transparenței și a lichidității. Eliminarea regimului a avut loc, în mod paradoxal, în paralel cu introducerea acestuia pe piața de energie electrică, ridicând mari semne de întrebare cu privire la motivele ce fac diferențierea între cele două piețe, mai spune domnul Purice.

În final, Bursa Română de Mărfuri trage un semnal public de alarmă și revenire la normalitate pentru toț cei responsabili sau interesați de existența și dezvoltarea pieței de energie românești pe componenta sa de gaze naturale pentru revizuirea grabnică și fără amânări a regulilor și practicilor în domeniu, pentru respectarea principiilor și uzanțelor economice consacrate în materie de piețe și burse, precum și a normelor și a recomandărilor europene în vigoare, în litera și spiritul lor.