Uniunea Europeană își intensifică eforturile de a lansa reactoare nucleare modulare în următorul deceniu, încercând să utilizeze puterea atomică pentru a ajuta la atingerea obiectivelor de net zero, potrivit Bloomberg.
Comisia Europeană urmează să dezvăluie Alianța Industrială Europeană privind SMR luna viitoare pentru a încuraja colaborarea într-un sector care încă nu a demarat, potrivit unui proiect de declarație văzut de Bloomberg News.
Tehnologia poate aduce o „contribuție semnificativă” la noul obiectiv al blocului comunitar de a reduce emisiile de carbon cu 90% până în 2040, care urmează să fie adoptat pe 6 februarie.
SMR-urile atrag atenția factorilor de decizie din întreaga lume, deoarece pot fi produse în serie pentru asamblare în diferite locuri și sunt potențial mai ieftine și mai rapid de construit decât fabricile convenționale. Deși SMR-urile nu și-au dovedit încă utilizarea comercială la scară și națiunile UE sunt împărțite în privința rolului energiei nucleare, tehnologia este văzută ca o sursă de energie stabilă, cu emisii scăzute în timpul tranziției energetice.
Obiectivul alianței „este să faciliteze și să accelereze dezvoltarea, demonstrarea și desfășurarea primelor proiecte SMR în Europa la începutul anilor 2030”, potrivit proiectului de document, care este încă supus modificărilor.
Blocul comunitar este, de asemenea, dornic să se asigure că sectoarele inovatoare de tehnologie curată apar pe continent, mai degrabă decât să piardă în fața SUA sau Chinei. UE a format alianțe similare pentru a promova industriile bateriilor și a hidrogenului.
Susținătorii energiei nucleare au făcut eforturi pentru SMR mai bine de un deceniu, dar până acum Rusia este singura țară care le-a pus în uz comercial. NuScale Power Corp., singura companie cu un design licențiat din SUA, a declarat luna aceasta că își reduce mai mult de un sfert din forța de muncă după ce și-a anulat singurul proiect din cauza costurilor.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică urmărește mai mult de 70 de modele unice în diferite stadii de dezvoltare la nivel mondial, sugerând că tipul de standardizare internațională a tehnologiei necesară pentru a reduce costurile de producție este încă departe.