Un al doilea război ar putea izbucni cu ușurință în Europa, în timp ce toată lumea este distrasă de Ucraina – CNBC

• În timp ce războiul din Ucraina este în desfășurare, tensiunile au escaladat într-o altă parte a Europei, care rămâne extrem de volatilă.

• Analiştii şi-au exprimat îngrijorarea că relaţiile dintre Serbia şi Kosovo s-ar putea transforma într-un conflict armat şi spun că lumea este în mare parte distrasă de războiul din Ucraina.

• „De la zero războaie terestre î]n Europa, am putea să ne uităm la două foarte curând”, a declarat Ian Bremmer, fondatorul Grupului Eurasia, într-o notă luni.

Acum, în cea de-a 20-a lună, războiul din Ucraina rămâne principalul obiectiv al puterilor occidentale care caută să ajute Kievul să-și restabilească integritatea teritorială. Între timp, însă, tensiunile au escaladat într-o altă parte a Europei, care rămâne extrem de volatilă în urma unui conflict brutal și complex care a izbucnit în anii 1990, scrie CNBC.

Analiştii şi-au exprimat îngrijorarea că relaţiile dintre Serbia şi Kosovo – tensionate în cel mai bun caz – au devenit din ce în ce mai ostile în ultimele luni. Violența a izbucnit în nordul Kosovo în septembrie, iar Belgradul a răspuns cu o creștere militară la granița cu vecinul său.

Acum există îngrijorări că volatilitatea din această regiune de sud-est a Europei s-ar putea transforma într-un conflict armat, în timp ce lumea este distrasă de războiul din Ucraina.

Având în vedere contextul politic și de securitate actual, analiștii spun că un focar de violență în nordul Kosovo „ar trebui să tragă semnale de alarmă”.

„Rezolvarea disputei dintre Kosovo și Serbia nu mai este doar o chestiune politică, ci o problemă serioasă de securitate pentru regiune și pentru Europa”, au scris Engjellushe Morina și Majda Ruge, cercetători seniori de politică la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), săptămâna trecută.

„Pentru SUA și UE, alegerea nu mai este doar între eșecul și succesul dialogului, ci între stabilitate și o nouă escaladare a violenței. Cel din urmă este cel mai probabil dacă nu recunosc în sfârșit rolul Belgradului în destabilizarea Kosovo și adoptă o abordare solidă pentru a-l contracara”.

Ostilitate deschisă

Animozitatea de lungă durată dintre Serbia și Kosovo a izbucnit în ostilitate deschisă în nordul Kosovo în ultimele luni.

Kosovo de Nord, care se învecinează cu Serbia, are o majoritate etnică sârbă, în timp ce țara în ansamblu este în jur de 93% etnic albaneză. Capitala sârbă, Belgrad, nu își recunoaște vecinul ca stat independent.

Un punct cheie recent au fost alegerile locale din primăvară, în care etnicii albanezi au fost aleși într-un număr de municipalități din nordul Kosovo. Rezultatele au provocat indignare în rândul comunității etnice sârbe din regiune care a boicotat voturile, spunând că cererile lor pentru mai multă autonomie nu au fost îndeplinite.

Tensiunile au crescut și mai mult în timpul verii și au izbucnit la sfârșitul lunii septembrie, în urma unui schimb de focuri între un grup puternic armat de sârbi și forțele speciale de poliție kosovare în satul Banjska, din nordul Kosovo, în care au fost uciși un ofițer de poliție și trei oameni înarmați.

NATO are o misiune de menținere a păcii în Kosovo din 1999, în urma unui conflict sângeros dintre etnicii albanezi, etnicii sârbi și guvernul Iugoslaviei în 1998. Alianța militară a reacționat la incidentul din septembrie prin desfășurarea de trupe suplimentare de menținere a păcii în regiune, în timp ce Serbia și-a consolidat prezență militară de-a lungul graniței sale cu Kosovo.

Mișcarea a stârnit alarmă în rândul oficialilor americani și europeni, care și-au exprimat profunda îngrijorare față de violența și acumularea „fără precedent” a forțelor militare de acolo, așa cum a descris-o Casa Albă.

Serbia a negat mobilizările militare în creștere în apropierea graniței cu Kosovo și a spus că nu are intenția de a invada. Cu toate acestea, la începutul acestei săptămâni, înalți oficiali militari sârbi au declarat că numărul de trupe de-a lungul graniței s-a redus la jumătate, la aproximativ 4.500, admițând că au întărit prezența militară, prin dublarea acestei cifre, în urma violențelor de la Banjska.

De asemenea, președintele sârb Aleksandar Vučić a căutat să liniștească Occidentul, spunând pentru Financial Times într-o declarație de weekendul trecut că nu are intenția de a ordona forțelor militare să treacă granița cu Kosovo, afirmând că acest lucru ar fi contraproductiv pentru aspirațiile Belgradului de a adera la UE.

„De ce ar fi benefic pentru Belgrad?” spuse Vučić. „Care ar fi ideea? Să ne distrugem poziția? Să distrug asta într-o zi? Serbia nu vrea război”, a spus el, potrivit ziarului.

În ciuda acestor asigurări, analiștii apărării spun că situația din regiune este ca o cutie de chibrituri, cu potențialul de a se aprinde cu cea mai mică scânteie.

„De la zero războaie terestre din Europa, am putea să ne uităm la două foarte curând”, a declarat Ian Bremmer, fondatorul Grupului Eurasia, într-o notă luni.

El a asemănat tensiunile cu recentul conflict fulgerător dintre Armenia și Azerbaidjan, care a culminat luna trecută cu armata azeră care a capturat regiunea disputată Nagorno-Karabah într-o ofensivă rapidă, cu puțină intervenție externă.

Morina și Ruge de la think tank-ul ECFR au declarat săptămâna trecută că „incidentele violente din nord au subminat procesul de dialog deja dificil dintre Serbia și Kosovo în ultimul an”.

„Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a folosit violența pentru a contesta autoritatea Kosovo în nord și pentru a promova autonomia celor patru municipalități din nord, ceea ce ar permite Serbiei să intervină în afacerile interne ale Kosovo prin intermediul împuterniciților săi”.

Morina și Ruge au remarcat că Vucic a caracterizat cel mai recent incident violent din nordul Kosovo ca un act legitim de rezistență al sârbilor locali, dar că tipul și cantitatea de arme confiscate după incident „sugerează că aceasta a fost o operațiune de luptă mai mare, coordonată, cu scopul de a destabiliza regiunea.”

„Optica este tulburătoare”

Kosovo fără ieșire la mare, care este înconjurat de Serbia, Macedonia de Nord, Albania și Muntenegru, s-a aflat de secole în centrul tensiunilor etnice din Balcani, dar destrămarea federației socialiste Iugoslavia în 1992 a pus în mișcare unul dintre cele mai recente și mai mortale conflicte ale Europei.

Tensiunile dintre Serbia și etnicii albanezi au culminat cu războiul din 1998 din Kosovo dintre forțele iugoslave, conduse de Serbia, și un grup rebel kosovar-albanez cunoscut sub numele de Armata de Eliberare a Kosovo, care s-a opus autorităților sârbe și politicilor opresive ale liderului sârb Slobodan Milošević.

Sute de mii de albanezi kosovari au fost strămuți din cauza conflictului  și numeroase crime de război au fost comise de ambele părți, deși majoritatea au fost atribuite forțelor guvernamentale sârbe și iugoslave.

Conflictul s-a încheiat când NATO a intervenit în 1999, lansând lovituri aeriene asupra forțelor armate iugoslave până la retragerea acestora din Kosovo. Campania de bombardare aeriană a NATO rămâne controversată până în prezent, deși i se atribuie sfârșitul războiului.

Kosovo s-a declarat independent de Serbia în 2008, o proclamație pe care Serbia a respins-o, iar tensiunile s-au înăbușit de atunci, nefiind ajutate de alegerea liderilor naționaliști atât din Serbia (președintele Vučić), cât și din Kosovo (prim-ministrul Albin Kurti).

Cu toate acestea, Serbia are aspirații de a adera la UE și este puțin probabil să dorească să pericliteze acest lucru, potrivit lui Andrius Tursa, consilier Teneo pentru riscuri în Europa Centrală și de Est.

„O ofensivă militară directă a armatei sârbe în nordul Kosovo este foarte puțin probabilă din cauza prezenței forțelor de menținere a păcii NATO și a riscului de sancțiuni punitive occidentale ca urmare a unei astfel de acțiuni”, a spus Tursa într-o notă de marți.

″[Dar] dintr-o perspectivă politică, zgomotul de sabie într-un moment în care Belgradul se confruntă cu întrebări incomode în jurul atacului de la Banjska a sporit percepțiile occidentale despre Serbia ca actor destabilizator.”

În orice caz, optica este îngrijorătoare pentru Belgrad, potrivit lui Tursa.

„Dincolo de nevoia presantă de detensionare, perspectivele pentru o soluționare a conflictului de lungă durată dintre cele două părți sunt slabe, în special cu liderii naționaliști precum Vucic și prim-ministrul kosovar Albin Kurti care rămân la putere.”

El a adăugat că, la începutul acestui an, un acord care vizează normalizarea relațiilor s-a dovedit până acum ineficient și nicio parte nu pare pregătită pentru compromisuri pe „probleme fundamentale, cum ar fi suveranitatea Kosovo și drepturile minorităților etnice din nordul Kosovo”.
​