În luna septembrie a anului trecut, Victor Cionga și Petru Filip au trimis o scrisoare autorităților europene privind analiza fezabilității unui fond de investiții responsabil pentru proiecte la scară globală care vizează dezvoltarea exploatării resurselor minerale necesare pentru sustenabilitatea bazei industriale a țărilor UE.
Petru Filip este inginer și politician român, primarul municipiului Oradea în perioada 1992-1996 și 2000-2007. A fost reprezentant al României în Parlamentul European.
Citiți, mai jos, un interviu cu domnul Petru Filip despre acest demers, precum și scrisoarea trimisă președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen si spre informare Comisarilor Valdis Dombrovskis, Paolo Gentiloni, Josep Borrell Fontelles, and Jutta Urpilaionen .
• Interviu cu domnul Petru Filip
Recent, ați trimis o scrisoare autorităților europene privind analiza fezabilității unui fond de investiții responsabil pentru proiecte la scară globală care vizează dezvoltarea exploatării resurselor minerale necesare pentru sustenabilitatea bazei industriale a țărilor UE. De ce considerați că UE are nevoie de un asemenea fond?
Petru Filip: Un fond de investiții targhetat/specializat pe susținerea finanțării exploatărilor de resurse minerale poate fi o oportunitate pentru țările membre UE de a-și susține nevoia de resurse minerale în perspectiva “războiului” tehnologic, industrial și energetic cu care Europa se va confrunta față de celelalte puteri globale.
Confruntarea nu va îmbrăca numai haina pașnică, ci probabil, conform și ultimelor declarații ale oficialilor unelor țări europene, și haina confruntărilor militare.
Drumul a fost deschis în spațiul european de intrarea brutală a Rusiei în Georgia în 2008 și a continuat cu anexarea Crimeii și actuala invadare de către Rusia a Ucrainei.
Războiul înseamnă și confruntare tehnologică unde este nevoie de materii prime specifice și necesare în “high technology”. În loc ca fiecare țară să aibă propria politică în domeniul resurselor ar fi mai bine o politică comună a UE în domeniu. Ori atragerea de fonduri publice și private ca prin acestea să lucreze pentru finanțare mi se pare o abordare corectă pe termen lung.
Din păcate, nici în alte domenii ale resurselor energetice, UE nu a fost în stare să elaboreze politici comune care să asigure o predictibilitate în asigurarea, la același preț, a materiilor prime energetice. Ca în cazul pieței de gaz metan, petrol sau cărbune. Fiecare țară și-a adoptat propria politică în favoarea propriului popor, făcându-se abstracție de faptul că fiecare popor, la fiecărei țări, este și cetățean european.
Același lucru și în cazul materiilor prime cu caracteristici specifice industriei de înalta tehnicitate, gen cadmiu, vanadiu, pământuri rare.
Scrisoarea noastră este o provocare, dar ca unul care a fost MEP din partea României și cunoscând din interior funcționarea și manifestarea intereselor țărilor membre UE în Instituțiile Europene (PE, CE, Consiliu, Consiliu European) nu sunt foarte optimist privind rapiditatea unui feed back la demersul nostru.
Cum vedeți funcționarea acestui fond de investiții pentru toate statele membre?
Petru Filip: Cu cât mai pragmatic cu atât mai bine. Nu sunt finanțist. Am fost om politic și decident în administrație. Cred că primul pas ar fi procesul de constituire a acestui Fond cu participarea țărilor membre. După care Fondul se poate dezvolta și atrage capital privat în anumite limite pentru ca scopul inițial al Fondului să nu poată fi denaturat.
Fondul ar putea finanța activități din domeniul exploatărilor de resurse minerale, iar accesul la resurse să se facă în aceleași condiții pentru țările fondatoare.
Are Europa resursele minerale necesare pentru sustenabilitatea bazei industriale a țărilor UE? Care este opinia dvs cu privire la Actul European al Materiilor Prime Critice?
Petru Filip: Cu siguranță NU. Motiv pentru care este această concurență acerbă a țărilor membre pentru resurse minerale. Fiecare cumpără la prețurile pe care le negociază în nume propriu în funcție de interese punctuale bilaterale între cumpărător și vânzător.
De exemplu, prețurile diferite de pe piața petrolului sau a gazelor. Ultimele înțelegeri ale Austriei sau Ungariei sau chiar ale Germaniei cu Gazprom fac ca prețul Gcal să fie foarte diferit în țările UE. Să ne gândim că, în urmă cu circa 15 ani, s-a decis închiderea minelor de cărbune și folosirea altor surse pentru energie. Unele țări au interzis centralele nucleare. Azi vedem cum Germania, de exemplu, declară redeschiderea minelor de cărbune pentru a susține energetic industria germană. România are program de dezvoltare a centralelor termonucleare la Cernavodă.
Este doar o fațetă a discrepanțelor din zona energetică consumatoare de materii prime specifice. Dar când vom discuta de realitatea de pe piața materiilor prime din industria IA (inteligența artificială)?
Este competitivă industria din Europa, față de cea din SUA/China?
Petru Filip: A fost până în urmă cu câțiva ani, când exista o altă realitate între marii jucători globali.
Odată cu crizele ultimilor 15 ani, începând cu criza financiară din 2008, continuând cu Crimeea și Covid, cu criza din Ucraina și Orientul Mijlociu și încercarea de reașezare a influențelor marilor jucători pe glob, UE a constatat că a rămas descoperită la nivelul politicilor de apărare și politică externă (Prevăzute în Tratatul de la Lisabona) și a politicilor de competitivitate economică, depinzând în mare măsură de alte piețe globale cum ar fi China, India, SUA sau America de Sud.
Apariția ca o contrapondere economică a țărilor emergente în BRISCS nu cred că ar trebui să fie pusă între ghilimele, ci trebuie analizată și văzut ce este de făcut cu această nouă realitate globală. Astăzi poate părea un fapt fără efecte imediate însă pe termen lung se pot produce efecte pe care țările UE le vor resimți din plin.
Ca să nu mai amintesc de efectul fenomenului migraționist, cu siguranță cel mai mare după marile migrații de acum peste 1000 de ani dinspre Asia către Europa.
Considerați că inițiativa UE spre neutralitatea climatică este benefică pentru industrie? Sau îi pune bețe în roate? Care este pericolul să ajungem fără industrie, într-un mediu verde?
Petru Filip: Aplicarea obligatorie a unor politici verzi în Europa fără un tratat asumat și respectat de marii poluatori globali (China, SUA etc), gen Tratatul de la Paris din 2015, va pune industria europeană într-un mare impas.
Pericolul mare este ca schimbarea tehnologiilor, azi poluatoare peste un anumit nivel, să ducă la scumpirea produselor finale și astfel să devină necompetitive pe piețele globale.
Marile companii din Europa vor reacționa în consecință prin relocarea activității din spațial european și vor produce cutremure sociale și bugetare în statele membre.
În 2008 am fost Raportor shadows din partea PPE la “Directiva privind comercializarea creditelor emisiilor gazelor cu efect de seră”. Entuziasmul era enorm pentru că termenele impuse de Directivă erau în orizontul de timp 2013-2015, pentru toate tipurile de industrii poluatoare – industrii autoturisme, avioane, medicamente, ciment, șamd. Presiunea acestor industrii a fost extraordinar de mare, unele termene s-au prelungit, iar motivația acestora a fost în termenii pe care vi i-am prezentat mai sus. Credeți că episoadele diesel-gate au fost întâmplătoare?
Cu alte cuvinte problemele sunt mult mai complicate în aplicare decât declarațiile politice de bune intenții.
Citiți, mai jos, scrisoarea trimisă
Doamnei Ursula von der Leyen, Președintă a Comisiei Europene
Rue de la Loi 200 B-1049 Brussels
Scrisoare trimisa prin email
CC: Comisarilor Valdis Dombrovskis, Paolo Gentiloni, Josep Borrell Fontelles, and Jutta Urpilaionen
Subiect: Analiză despre fezabilitatea unui fond de investiție global având drept scop dezvoltarea exploatarii de resurse minerale necesare pentru sustenabilitatea bazei industriale a Uniunii Europene
București 18-09-2023
Stimată Doamnă Presedintă Ursula von der Layen,
Ne numim Victor CIONGA si Petru FILIP, cetățeni români, primul cu experiență în domeniul de “investment banking” și piețe de capital, al doilea având în trecut poziții de demnitar al Statului Romăn și fiind membru al Parlamentului European în perioada 2007-2008. Ne-am luat libertatea să vă scriem în legătură cu un subiect pe care-l considerăm important pentru sustenabilitatea dezvoltării industriale a țărilor membre ale Uniunii Europene (UE).
PREMIZE ALE DEMERSULUI
În mediul public se discută despre felul cum schimbările la scară globală la care am fost martori in ultimele decenii vor marca in mod esențial viitorul omenirii și, implicit, și pe cel al Uniunii Europene ai cărei cetățeni suntem. Este de natura evidenței că numai o strategie adaptată viitoarelor schimbări care se profilează, o strategie având coerență în timp, o strategie curățată de anumite clișee vetuste va putea răspunde atât provocărilor prezente cât, mai ales, a celor care se profilează.
În ultimele decenii dezvoltarea științei și a tehnologiei a luat o amploare globală. Astăzi se constată o micșorare (pâna la dispariție în unele domenii) a diferențelor dintre capacitățile tehnologice și industriale ale țărilor care la sfarșitul secolului al XX-lea erau în fruntea plutonului și, în special, unele țări din Asia. De aceea, cum tehnologiile, mai exact cele din anumite domenii, vor tinde să devină “a commodity”, credem că în viitor va fi esențial ca în orice strategie de dezvoltare să se aibă în vedere accesul atât la resurse primare cât și la surse de energie sigure, testate, nepoluante și cât mai ieftine.
ASTFEL
Ne-am luat libertatea de a ne adresa Comisiei Europene pentru a vă supune atenției ideea de a analiza în cadrul acesteia fezabilitatea creării de catre Uniunea Europeană a unui FOND DE INVESTIȚIE care să se ocupe, la o scară globală, de proiecte de dezvoltare a exploatării unor resurse minerale necesare țărilor din Uniunea Europeană.
Acest FOND DE INVESTIȚIE închis, adică într-o primă perioadă nelistat, care va acționa pe criterii comerciale specifice domeniului, poate avea avantajul ca, prin statutul său, să aibă profil de risc diferit de cel al unei banci sau de cel al unor anumite companii private; astfel se va putea implica singur sau cu diferiți parteneri atât în identificarea unor noi proiecte de specifice (de tip greenfield) cât și în dezvoltarea unor proiecte deja existente. Pentru a-l face cât mai eficient arealul geografic în care va activa va fi unul global, probabil cu unii primi pași în țări cu care Uniunea Europeană a avut întelegeri cum, de exemplu este Groenlanda. Evident că pentru a construi o percepție publică adecvată a acestui posibil FOND DE INVESTIȚIE vor trebui avute in vedere condițiile concrete, din fiecare țară, în care entitatea va dori sa opereze. Fiind un fond a cărui viață va fi una lungă, adecvată sectorului minier, acesta va putea avea abordări pe termen lung care se vor putea integra în strategia generală de dezvoltare pe următoarelor decenii atât a UE cât și a țărilor membre.
Rămânem cu speranța că demersul nostru va găsi, la nivelul Instituțiilor Europene (inclusiv al Parlamentului European, căruia ne vom adresa cu un demers similar), ecoul pozitiv necesar punerii în aplicare a politicilor durabile si sustenabile care să asigure, UE si țărilor membre, independența energetică, tehnologică și industrială de care au nevoie in competiția globală tot mai acerbă.
Așteptăm cu interes un punct de vedere la ideea pe care v-am prezentat-o in această scrisoare.
Cu stimă,
Victor CIONGA Petru FILIP
| Știri BVB