Autor: Mykhailo Gonchar, Președintele Centrului pentru Studii Globale „Strategia XXI”
Moscova folosește contaminarea petrolului și controalele portuare ale FSB pentru a restricționa exporturile din Kazahstan și Azerbaidjan, profitând de perturbarea pieței pentru a obține avantaje geopolitice și economice.
La terminalul turc care marchează destinația finală a conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) — utilizată pentru transportul țițeiului azer către piața mediteraneană — a fost descoperit, pe 22 iulie, petrol cu un conținut ridicat de compuși organoclorurați, periculoși pentru rafinare. În circumstanțe normale, acest lucru ar fi atras atenția doar a specialiștilor din industrie.
Cu toate acestea, în contextul relațiilor tensionate dintre Moscova și Baku, apariția petrolului contaminat în conductă în acest moment pare extrem de suspectă.
Aproape simultan, tensiunile au început să crească în zona de ancorare a portului Novorossiysk din cauza noilor măsuri introduse prin decret prezidențial din 21 iulie, în temeiul cărora FSB a impus controale asupra tuturor navelor străine care intră în porturile rusești.
Decretul obligă toate navele – fără excepție și indiferent de tipul de încărcătură sau de port – să obțină autorizație de la Serviciul Federal de Securitate (FSB rus). La prima vedere, aceste evoluții pot părea fără legătură.
Câteva cuvinte despre noua reglementare
Decretul prezidențial nr. 502 din 21 iulie 2025, „Cu privire la modificarea Regulamentului privind intrarea navelor străine în porturile maritime ale Federației Ruse”, prevede că navele care sosesc din porturi străine pot intra în porturile rusești numai cu autorizația căpitanului portului, care trebuie coordonată cu un ofițer autorizat al FSB.
Această dispoziție a intrat în vigoare imediat după publicare, la aceeași dată. Este de remarcat faptul că acest decret a fost precedat de Ordinul FSB nr. 205 din 25 mai 2024, „Cu privire la modificarea normelor privind regimul de frontieră, aprobate prin Ordinul FSB nr. 454 din 7 august 2017”.
Direcția FSB din Sankt Petersburg și regiunea Leningrad a fost prima care a anunțat introducerea noilor norme privind regimul de frontieră anul trecut. Conform acestor norme, căpitanii navelor străine care tranzitează apele teritoriale rusești sau intră în porturile rusești erau obligați să transmită FSB o notificare, într-un format prescris, pentru fiecare escală efectivă. Formatul, datele de contact și mijloacele de comunicare (telefon, e-mail, fax, VHF) erau specificate în ordin.
Căpitanii erau obligați să notifice cu 24 de ore înainte de intrarea în port și din nou cu patru ore înainte de sosirea efectivă. Intrarea, ieșirea și manevrarea în zona de trafic maritim a portului sunt strict controlate: cererile de deplasare trebuie depuse cu 15 minute în avans și trebuie menținut un contact radio VHF constant cu operatorul autorizat.
Impulsul pentru aceste schimbări a venit ca răspuns la actele de sabotaj din acest an împotriva a cinci tancuri care transportau petrol rusesc. Toate cele cinci nave au acostat în porturi ruse cu câteva săptămâni înainte de exploziile inexplicabile. Drept urmare, mulți experți au arătat cu degetul spre Ucraina. Nu se știe cine se află în spatele incidentelor, dar Moscova a decis să ia măsuri de precauție suplimentare. În realitate, însă, intenția Kremlinului este mai complexă decât simpla prevenire a sabotajului. De fapt, Kremlinul pare să fi ales să se angajeze în acte de sabotaj de natură hibridă.
Presiuni asupra Kazahstanului
Kazahstanul depinde de portul Novorossiysk pentru exportul principalelor sale materii prime și mărfuri – petrol, cărbune, cereale, feroaliaje, concentrate de cupru și îngrășăminte minerale. În ciuda eforturilor de a dezvolta rute alternative – prin Marea Caspică, Caucazul de Sud și Turcia către Europa, sau prin Marea Caspică și Iran către Orientul Mijlociu – Kazahstanul rămâne dependent de ruta rusă.
Acest lucru oferă Moscovei pârghii de influență asupra economiei și cursului politic al Kazahstanului. Drept urmare, orice complicații suplimentare de-a lungul principalului coridor logistic, în special cele care implică inspecții ale FSB, sunt privite cu îngrijorare la Astana — cu atât mai mult cu cât relațiile cu Moscova sunt deja tensionate. Kremlinul nu i-a iertat președintelui Tokayev refuzul de a recunoaște așa-numitele DNR/LNR, pretențiile Rusiei asupra Crimeii și a altor teritorii ucrainene ocupate de Rusia, printre alte chestiuni.
Principala marfă de export a Kazahstanului este țițeiul din câmpurile Tengiz, Kashagan și Karachaganak, care sunt exploatate de consorții de companii occidentale. Principalii actori din sectorul petrolier din Kazahstan sunt firmele americane Chevron și ExxonMobil, alături de companiile europene Shell, ENI și TotalEnergies. Compania rusă Lukoil deține o participație minoritară.
Conform informațiilor disponibile, decretul lui Putin din 21 iulie nu a fost motivat doar de dorința de a preveni sabotarea navelor care transportă petrol rusesc.
Obiectivul strategic al Rusiei, în contextul scăderii prețurilor petrolului și al creșterii cheltuielilor de război, este de a reduce volumul de petrol furnizat de concurenți, determinând astfel creșterea prețurilor. Kazahstanul și Azerbaidjanul se numără printre acești concurenți.
Deși se află într-o ligă diferită față de Rusia sau Arabia Saudită, volumele pe care le exportă afectează totuși piața mondială a petrolului. Kazahstanul este deosebit de important în acest sens, cu o producție anuală de aproape 90 de milioane de tone și exporturi care se vor ridica la aproape 69 de milioane de tone în 2024. Acest lucru este cu atât mai relevant cu cât Kazahstanul, o țară fără ieșire la mare, situată în inima Asiei Centrale, depinde în principal de rutele de export care traversează teritoriul rus.
Prin impunerea unor controale de securitate suplimentare, Kremlinul urmărește:
- crearea de obstacole în calea exportului de petrol din Kazahstan, reducând astfel oferta pe piață și determinând o tendință de creștere a prețurilor;
- a determina companiile europene să exercite presiuni asupra guvernelor lor (în Italia, Franța, Țările de Jos și Regatul Unit) și asupra Comisiei Europene pentru a modifica politica de sancțiuni față de sectorul petrolier rus – în special, pentru a pune capăt restricțiilor impuse așa-numitei flote fantomă –, întrucât țițeiul kazah reprezintă 11,5 % din importurile de petrol ale UE, iar orice reducere a ofertei ar afecta capacitatea de rafinare a Europei;
- generarea de tensiuni suplimentare între guvernul Kazahstanului și companiile petroliere americane, care încearcă să crească exporturile după investițiile din ultimii ani în extinderea producției, în timp ce Astana rămâne legată de cotele de export în conformitate cu angajamentele OPEC+;
- obligarea companiilor americane să facă presiuni asupra administrației Trump pentru ca aceasta, la rândul său, să intensifice presiunile asupra Ucrainei în vederea încheierii rapide a războiului prin oprirea furnizării de arme și echipamente militare.
Ca de obicei, armatorii și comercianții de petrol au păstrat tăcerea timp de câteva zile, nefiind dispuși să atragă mânia FSB prin divulgarea publică a întârzierilor tancurilor petroliere în zona de ancorare din Novorossiysk și a refuzului de a li se acorda permisiunea de a acosta pentru încărcare.
Lanțul de șantaj în acțiune
O atenție deosebită trebuie acordată acțiunilor ascunse și nepublicate ale companiilor americane, în special Chevron. Compania a acționat de mult timp ca lobbyist neoficial pentru interesele ruse în Statele Unite. Din 2012, Chevron este cofondator – alături de monopolul rus al conductelor de petrol Transneft și Sovcomflot – al „Dialogului Fort Ross” ruso-american.
Din 2014, Chevron s-a opus impunerii de sancțiuni împotriva sectorului petrolier rus, iar în 2021 a participat la eforturile de lobby pentru ridicarea sancțiunilor americane împotriva conductei Nord Stream 2. Detaliile activităților Chevron în acest sens au fost raportate de ZN.UA în 2023.
Rusia s-a dovedit extrem de eficientă în exercitarea presiunii asupra companiilor americane pentru a-și atinge obiectivele strategice. Un exemplu recent ilustrează această tactică în acțiune. Duminică, 30 martie anul curent, președintele Trump a declarat în cadrul unei emisiuni NBC News că este „foarte supărat și furios” pe președintele Putin și a amenințat că va introduce tarife suplimentare pentru cumpărătorii de petrol rusesc. A doua zi, luni, 31 martie, Transneft a emis un ordin de închidere temporară a două din cele trei dane de încărcare ale terminalului Yuzhnaya Ozereyevka din zona portuară a orașului Novorossiysk.
Este semnificativ faptul că, marți, 1 aprilie, Chevron a anunțat că producția de petrol din câmpul Tengiz din Kazahstan, precum și livrările către conductele CPC continuă fără întrerupere. Cu toate acestea, compania a evitat în mod evident să menționeze întârzierile în programul de încărcare a tancurilor, în ciuda faptului că doar una dintre cele trei dane era operațională. Ministerul Energiei din Kazahstan a emis, de asemenea, o declarație în care afirma că „încărcarea continuă ca de obicei, conform programului, prin intermediul celei de-a treilea dană, care rămâne în funcțiune”.
În perioada 2-3 aprilie, Kirill Dmitriev, șeful Fondului Rus de Investiții Directe, a vizitat Washingtonul, unde a avut întâlniri cu reprezentantul special al administrației Trump, Steve Witkoff. În zilele care au urmat, președintele Trump și-a moderat retorica față de Putin și a diluat perspectiva unor sancțiuni suplimentare împotriva exporturilor de petrol rusesc.
Este important de menționat că Rusia a recurs în repetate rânduri la tactica „închiderii robinetului” pentru marile companii petroliere americane, oprind livrările de țiței sub diverse pretexte. Acest lucru s-a întâmplat în 2022 și 2023, aparent din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile și a problemelor de securitate, precum atacurile cu drone maritime ucrainene.
În prezent, Moscova încearcă să convingă administrația Trump să renunțe la perspectiva sancțiunilor împotriva țărilor care importă petrol rusesc – inclusiv China, India și Brazilia – în schimbul menținerii status quo-ului în ceea ce privește transportul petrolului kazah deținut de companii americane din Novorossiysk. În caz contrar, „robinetul va fi închis”, cu toate consecințele comerciale asociate: volume de export mai mici, venituri reduse, dividende diminuate pentru acționari și provocări pentru conducerea corporativă.
Lobbyiștii Chevron și ExxonMobil, împreună cu contactele din canalul Dmitriev-Witkoff, sunt implicați în eforturile de soluționare a problemei cauzate de decretul lui Putin din 21 iulie. În același timp, Moscova propune administrației Trump să oprească livrările de arme și echipamente militare către Ucraina, argumentând că „regimul Zelenskyi nu dorește pacea și dă dovadă de tendințe dictatoriale”.
În schimb, Rusia se oferă să rezolve problema livrărilor neîntrerupte de petrol din Novorossiysk, acordând acces prioritar la încărcare tancurilor operate de companiile americane Chevron și ExxonMobil. Narativul promovat în mod informal în prezent la Casa Albă este că „din cauza lui Zelenski, companiile petroliere americane nu pot funcționa corespunzător”.
Decretul lui Putin din 21 iulie anul acesta va afecta negativ exportatorii kazahi – în special KazMunayGas – prin pierderea veniturilor. Acest lucru va da o lovitură suplimentară economiei deja afectate a Kazahstanului, ducând la o devalorizare suplimentară a tengei și la o scădere a veniturilor gospodăriilor.
Petrol contaminat
Loturile contaminate de Azeri Light pot fi, în teorie, rezultatul unei neglijențe din partea laboratorului responsabil cu controlul calității la terminalul Sangachal din Azerbaidjan, de unde țițeiul este expediat către portul turc Ceyhan. Grupul de câmpuri petroliere Azeri-Chirag-Gunashli se află acum într-un stadiu avansat de epuizare, necesitând utilizarea unor metode de recuperare îmbunătățite. Organoclorurile ar fi putut pătrunde în fluxul de țiței în timpul procesului, deși acest lucru nu ar fi trebuit să se întâmple.
Cu toate acestea, în ultimii ani, conducta BTC nu a transportat exclusiv petrol azer. Volume mici – până la 1,5 milioane de tone pe an – provin de pe țărmul estic al Mării Caspice, în principal din Kazahstan și, într-o măsură mai mică, din Turkmenistan. Operatorul BTC, BP-Azerbaijan (o filială a marelui concern petrolier britanic), a declarat în mod clar că petrolul brut provenind de la terți este permis numai dacă nu compromite calitatea petrolului Azeri Light.
Petrolul kazah este transportat cu tancuri petroliere peste Marea Caspică din terminalul Aktau și injectat în conducta BTC pe țărmul vestic. Prin urmare, este teoretic posibil ca petrolul cu o concentrație excesivă de compuși organoclorurați care a intrat în sistem să provină din Kazahstan. KazMunayGas, la rândul său, neagă categoric acest lucru.
Cu toate acestea, surse kazahe susțin că firmele de securitate private angajate în mod tradițional de Tengizchevroil – joint-venture-ul americano-kazah – sunt formate din mercenari proveniți din companii militare private ruse, ale căror activități se extind, potrivit unor informații, mult dincolo de furnizarea de servicii de securitate convenționale.
În 2023, Kazahstanul a exportat 1,1 milioane de tone de petrol prin conductele BTC; în 2024, volumul a crescut la 1,4 milioane de tone, iar pentru 2025 sunt prevăzute 1,5 milioane de tone, ceea ce indică o creștere constantă a tranzitului prin Azerbaidjan pe această rută.
Acest lucru reflectă intenția Kazahstanului de a-și reduce dependența de ruta CPC, care este controlată de Rusia și din ce în ce mai expusă la diverse perturbări. Deși volumele BTC rămân relativ modeste – mai ales în comparație cu exporturile totale de petrol ale KazMunayGas, care se ridică la aproape 12 milioane de tone în 2024 – chiar și această schimbare minoră irită Moscova. Nu mai puțin agravant pentru Kremlin este apropierea crescândă dintre Astana și Baku, care ocolește structurile pseudo-integrationiste ale Rusiei în spațiul post-sovietic.
Moscova a luat notă când președintele Tokayev i-a mulțumit președintelui azer Ilham Aliyev pentru sprijinul acordat eforturilor Kazahstanului de a stimula exporturile de petrol către Europa. Acest lucru a fost declarat pe 21 mai, în timpul summitului Organizației Statelor Turce. Tokayev a remarcat, de asemenea, că propunerea de construire a unui oleoduct transcaspic – care să lege țărmurile kazah și azer ale Mării Caspice – era din nou în discuție în rândul experților și fusese inclusă pe agenda de lucru.
Kremlinul elaborează de aproximativ șase luni planuri pentru a pedepsi Astana și Baku pentru ceea ce consideră a fi insubordonare. Nu este o coincidență că, în martie anul acesta, ministrul rus al Apărării, Andrei Belousov, a inspectat Flotila Caspică, acordând o atenție deosebită forțelor speciale navale, în special Batalionului 336 Independent de Marină și unității sale de scafandri și sabotaj, precum și Detașamentului 137 PDSS cu scop special (forțe și mijloace antisabotaj). Acestea se adaugă exercițiilor de antrenament regulate care simulează debarcări amfibii pe coastele Azerbaidjanului și Kazahstanului, introduse pentru prima dată în timpul exercițiilor militare „Caucaz 2020”. Aceste exerciții repetă scenarii care implică capturarea porturilor, a instalațiilor maritime și distrugerea infrastructurii subacvatice.
Cu alte cuvinte, Rusia ar putea, fără eforturi mari, să organizeze un act de sabotaj semnificativ, deghizat în „accident tehnic”, la infrastructura petrolieră offshore a Azerbaidjanului din Marea Caspică. Cu toate acestea, un astfel de incident ar deveni rapid evident și ar duce la consecințe diplomatice nu numai cu Baku, ci și cu o serie de alte capitale ale căror companii sunt implicate în dezvoltarea câmpurilor petroliere din Marea Caspică sau în transportul țițeiului.
Reacția Londrei ar putea fi probabil ignorată, ca de obicei, cu afirmația că „britanicii sunt la șmecherii”. Parisul ar putea fi, de asemenea, trecut cu vederea. Dar poziția Ankarei este o altă problemă – petrolul rusesc încă trece prin Bosfor. Prin urmare, s-a ales o abordare mai rafinată: sabotaj sub forma unor semnale subtile care nu au consecințe catastrofale, dar provoacă perturbări pe termen scurt și pierderi financiare pentru cei considerați necooperanți. Mesajul către Baku și Astana este clar: data viitoare, ar putea fi diferit, implicând o scurgere de petrol, incendii și victime.
Astfel, Rusia acționează în maniera sa caracteristică, încercând prin mișcări simultane să obțină succes pe mai multe fronturi. Coerciţia și intimidarea rămân metodele tradiționale ale KGB/FSB. Mesajul este clar: impuneți mai multe sancțiuni asupra petrolului rusesc și vor fi mai multe probleme pentru țițeiul non-rus.
Pot fi neutralizate astfel de acțiuni? Da. Măsurile mai dure ale UE împotriva petrolului rusesc în regiunea baltică și trecerea președintelui Trump de la retorică la acțiune în angajamentul său de a inunda Europa cu resurse energetice americane ar fi eficiente. Cu toate acestea, cea mai eficientă formă de „sancțiuni” ar trebui să vină din partea forțelor de apărare ale Ucrainei, care să vizeze direct infrastructura petrolieră a agresorului.
| Știri BVB