Corupţia, frauda şi criminalitatea organizată sunt comportamente infracţionale în creştere şi au un cost tot mai mare pentru economie, potrivit OCDE, care solicită sisteme de integritate publică bine concepute, care, mai presus de toate, să nu fie doar promisiuni deşarte, ci chiar să fie puse în practică, informează miercuri EFE, potrivit Agerpres.
În a doua ediţie a studiului său, Perspective de Anticorupţie şi Integritate, publicat marţi, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) subliniază că principala provocare este decalajul dintre strategiile din ce în ce mai răspândite şi implementarea lor, care lasă mult de dorit.
Mai exact, deşi în cele 37 de state membre nivelul de soliditate globală a regulilor anticorupţie este de 63% faţă de standard, procentul de implementare a acestora este de doar 44%.
O situaţie similară există şi în cele 25 de ţări partenere analizate în cadrul acestui studiu (inclusiv nouă naţiuni latino-americane: Argentina, Bolivia, Brazilia, Ecuador, Guatemala, Honduras, Paraguay, Peru şi Republica Dominicană), cu o conformitate cu reglementările de 66%, dar de doar 40% în ceea ce priveşte transpunerea lor în practică.
Autorii studiului avertizează asupra amplorii problemei şi citează diverse estimări ale altor organizaţii, bazate pe un studiu din 2022, conform cărora între 8% şi 25% din investiţiile publice globale – reprezentând aproximativ 13% din produsul intern brut (PIB) – pot fi pierdute din cauza proastei gestionări şi a corupţiei.
De exemplu, în Uniunea Europeană, Parlamentul European a estimat că, între 2016 şi 2021, costul cumulativ al corupţiei în achiziţiile publice ajungea la aproximativ 29,6 miliarde de euro.
OCDE insistă asupra faptului că această corupţie dăunează creşterii economice deoarece face pieţele mai puţin stabile şi previzibile, descurajează inovaţia şi investiţiile şi produce costuri atribuite lipsei de eficienţă.
Mai mult, corupţia distorsionează politicile publice, creşte inegalitatea şi erodează încrederea în instituţii.
În ceea ce priveşte frauda, autorii studiului subliniază că exemplele disponibile arată că, în ceea ce priveşte costul real al fraudei în programele publice, acesta este mai mare decât nivelul detectat, iar acest lucru ar trebui să fie un stimulent pentru guverne să întărească lupta împotriva unui astfel de comportament.
Studiul citează activitatea unor organisme oficiale, cum ar fi Parchetul European, care în raportul său anual pentru 2025 a estimat pagubele cauzate de fraudă şi alte infracţiuni împotriva bugetului UE la aproximativ 25 de miliarde de euro, reprezentând o creştere de 22,5% faţă de anul precedent.
În Statele Unite, Oficiul de Responsabilitate a estimat că frauda în programele de asigurări de şomaj în timpul pandemiei de COVID-19 s-a ridicat la sume cuprinse între 100 şi 135 de miliarde de dolari, echivalentul a între 11% şi 15% din valoarea totală a indemnizaţiilor de şomaj plătite în timpul pandemiei.
În Regatul Unit, Oficiul Naţional de Audit consideră că organismele publice pierd între 0,5% şi 5% din cheltuielile lor din cauza fraudei.
În ceea ce priveşte crima organizată, OCDE afirmă că amploarea şi impactul acesteia se extind ca urmare a globalizării şi digitalizării, ceea ce are repercusiuni economice profunde, putând costa între 2% şi 5% din PIB-ul global, sau între 800 de miliarde şi 2 trilioane de dolari anual, potrivit ONU.
Pe regiuni, acest cost reprezintă 2% din PIB în Regatul Unit, 3,5% în America Latină şi Caraibe şi până la 4% în Australia, dacă se iau în considerare costurile indirecte pentru societate.
OCDE notează că, dincolo de costul financiar, frauda din sectorul public erodează încrederea cetăţenilor în instituţii şi creează oportunităţi pentru o exploatare mai mare, nerespectarea legii şi o toleranţă publică sporită faţă de astfel de infracţiuni.
| Știri BVB