-
Clubul Seniorilor pentru Înzestrarea Armatei avertizează asupra riscurilor de supraevaluare a contractelor și cere garanții privind transferul tehnologic și producția locală
Clubul Seniorilor pentru Înzestrarea Armatei (CSIA) a transmis o scrisoare deschisă adresată Guvernului României, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Economiei, CSAT și Parlamentului, prin care solicită transparență și dezbatere publică privind implementarea programului european SAFE (Security Action For Europe), prin care România urmează să beneficieze de o finanțare de 16,68 miliarde de euro.
Potrivit documentului, România primește a doua cea mai mare alocare din Uniunea Europeană, după Polonia, iar autorii scrisorii consideră că programul reprezintă „o oportunitate istorică”, dar și „un test major de guvernanță și responsabilitate publică”. „Democrația nu ia pauză pe timp de criză, iar transparența utilizării a 16 miliarde de euro este o datorie guvernamentală fundamentală față de cetățeni”, se arată în scrisoarea semnată de CSIA.
Reprezentanții CSIA susțin: “Nu scriem această scrisoare din poziția abstractă a expertului detașat, ci din cea a unor cetățeni și profesioniști care au trăit, muncit și au contribuit la construcția capacității de apărare a acestei țări. Programul SAFE implică 16,68 miliarde de euro angajați în numele românilor de astăzi și al generațiilor care vor urmă. Tocmai de aceea, tăcerea prelungită asupra detaliilor de implementare nu este acceptabilă — nu pentru că am vrea să blocăm efortul național de apărare, ci pentru că îl vrem făcut bine, transparent și durabil.
Scriem cu deplină responsabilitate civică și profesională, convinși că democrația nu ia pauză pe timp de criză, iar transparență utilizării a 16 miliarde de euro este o datorie guvernamentală fundamentală față de cetățeni.
1. România la un moment de convergență istorică
România se află într-un moment de convergență unică a arhitecturii sale de securitate, a stabilității macroeconomice și a direcției de dezvoltare industrială. Aprobarea finanțării de 16,68 miliarde de euro prin instrumentul european Security Action For Europe (SAFE) — a două cea mai mare alocare din Uniunea Europeană, după Polonia (43,7 miliarde euro) — constituie o decizie cu ramificații profunde pentru deceniile următoare.
Înțelegem deplin și susținem imperativul urgenței strategice. Granița cu Ucraina a transformat capacitatea reală de apărare dintr-o dezbatere teoretică într-o condiție a supraviețuirii statale. Ne exprimăm acordul cu abordarea macroeconomică: un împrumut intermediat de Uniunea Europeană, cu maturitate de 45 de ani, perioada de grație de 10 ani și costuri de finanțare estimate la sub 3%, incomparabil mai avantajoase față de randamentele titlurilor de stat românești pe piață liberă (6,4% – 7,15%). Această este o oportunitate pe care România nu și-o poate permite să o irosească.
Finanțarea este structurată strategic pe trei paliere complementare:
• Achiziții militare (MApN): aproximativ 9,53 miliarde euro — 21 programe majore, incluzând vehicule de lupta a infanteriei Lynx KF41, sisteme VSHORAD/SHORAD (Skynex, Skyranger), rachete antinava (NSM), elicoptere H225M și muniții loitering.
• Securitate internă, reziliența și capabilități cibernetice (MAI și SRI): aproximativ 2,7-2,8 miliarde euro — inclusiv proiectul OCCULT (200 milioane euro pentru capabilități cyber bazate pe inteligență artificială) și sisteme anti-drona.
• Infrastructură critică și mobilitate militară: aproximativ 4,2 miliarde euro — finalizarea autostrăzilor A7 (Autostrada Moldovei) și A8 (Autostrada Unirii), coridoare vitale pentru proiecția forțelor NATO spre flancul estic.
Recunoaștem valoarea acestui ansamblu. Tocmai de aceea considerăm că el merită o guvernanță pe măsură.
2. Semnale ferme de alarmă: trei riscuri care nu pot fi ignorate
Un instrument de finanțare ieftin și favorabil nu garantează automat o strategie eficientă de înzestrare. Dimpotrivă, un volum uriaș de capital generat sub presiunea timpului poate produce o periculoasă relaxare a guvernanței și poate atrage practici comerciale prădătoare. Identificăm trei categorii de risc care necesită răspunsuri publice imediate:
2.1. Presiunea timpului că armă comercială
Programul SAFE este constrâns de calendare de implementare accelerate, solicitând semnarea contractelor înainte de sfârșitul lunii mai 2026. Există deja semnale publice — inclusiv declarații ale oficialilor români — privind presiuni exercitate de furnizori europeni de top care au majorat ofertele inițiale cu până la 30%, exact pe fondul acestei crize de timp.
Respingem cu fermitate orice încercare a corporațiilor din industria de armament de a instrumentaliza termenele administrative europene împotriva statului român. Bugetul național nu este un instrument de subvenționare a profiturilor corporative inflamate artificial. Urgență nu trebuie să dicteze semnarea unor contracte dezavantajoase. Sprijinim eforturile persoanelor implicate în negociere în menținerea cu fermitate a angajamentelor asumate inițial.
2.2. Integrarea doctrinară: de la echipamente izolate la sisteme integrate
Salutăm prezența, pe listele avizate, a sistemelor VSHORAD/C-UAS, a sistemelor C2, a proiectelor cibernetice avansate și a muniției de tip loitering. Însă experiență recentă a conflictelor de înalta intensitate demonstrează fără echivoc că vehiculele blindate grele sau platformele aeriene clasice au o rată de supraviețuire minimă în absența unei umbrele dense de război electronic, comunicații reziliente și sisteme capabile să respingă roiurile de drone.
Avertizăm: prioritizarea achiziției izolate de echipamente grele, în absența unui concept integrat de tip System of Systems dominat de inteligență artificială și schimb instantaneu de date, va lasă România cu un inventar costisitor, dar vulnerabil tactic. Întrebarea esențială nu este Ce cumpărăm?, ci Cum integrăm și cum protejăm ceea ce cumpărăm?
2.3. Suveranitate industrială reală versus simplă asamblare
Apreciem angajamentele publice recente la nivel ministerial, care indică faptul că peste 50% din banii SAFE vor rămâne direct în economia românească. Salutăm eforturile de revigorare a unității de la Victoria pentru producția de pulberi și planurile de asamblare a blindatelor Lynx la Automecanică Mediaș.
Însă, în economia industriei militare, a confundă memorandumurile de intenție cu contractele de transfer tehnologic este o greșeală cu un preț incalculabil în situații de criză.
Există o diferența fundamentală între a achiziționa armament de import și a dobândi capabilitatea suverană de a-l produce și menține pe teritoriul național. Asamblarea de kituri trimise de peste hotare nu reprezintă un act de suveranitate. Suveranitatea implică transfer masiv de tehnologie, retenția proprietății intelectuale pentru modernizări viitoare și integrarea orizontală obligatorie a sute de întreprinderi românești în lanțul logistic global al contractantului principal. Fără garanții juridice ferme de localizare și penalități contractuale clare, România va cumpără apărare scumpă, dar își va pierde capacitatea de a o susține independent.
3. Ce recomandăm, în mod concret, factorilor responsabili
Acest demers nu urmărește periclitarea sau întârzierea programului SAFE. Urmărește asigurarea unui nivel de guvernanță care să blindeze aceste contracte în față abuzurilor, risipei și ineficienței. Solicităm:
1. Publicarea imediată a unei sinteze privind arhitectură financiară și angajamentele României — termenii asumați prin Planurile Europene de Investiții în Industria de Apărare (EDIIP), jaloanele de parcurs administrativ și condiționalitățile impuse de UE pentru eliberarea transelor, în limita strictă a datelor neclasificate operațional.
◦ Cerem transparență asupra mecanismelor de guvernanță publică, nu asupra datelor operaționale clasificate. Indicatorii de performanță (KPI) ai contractelor comerciale de offset nu sunt secrete de stat.
2. Organizarea unei veritabile dezbateri publice sub control parlamentar — prezentarea logicii alocării financiare și a modului în care programele majore interopereaza cu noile capacități de lovire la distanță, management cyber și control electromagnetic.
3. Aprobarea și publicarea mecanismului de localizare industrială garantată — instrumentele juridice și penalitățile financiare prin care ministerele vor forță companiile internăționale să respecte țintă politică de peste 50% producție locală. Vrem să știm cum este protejată România împotriva firmelor care vor invocă imposibilitatea localizării producției din cauza termenelor strânse de livrare.
4. Expunerea măsurilor de combatere a supraevaluării prețurilor — pașii întreprinși pentru eliminarea pretențiilor comerciale nejustificate (majorări de costuri cu până la 30% înainte de semnare), protejând fondurile naționale alocate.
5. Instituirea unui panou transparent de raportare periodică (semestrială) — o interfață oficială de informare publică privind stadiul contractării, termenele de livrare, procentele de producție internă asimilată, gradul de transfer realizat și eventualele abateri de la implementarea acestui program colosal.
6. Instituirea unei rezerve de programe care să absoarbă eventualele fonduri disponibilizate pe timpul derulării SAFE, cum ar fi capacități de lovire în adâncime și construirea la nivel național a unei capacități de apărare cosmică.
În loc de concluzie
Suntem deplin dedicați intereselor supreme de securitate ale națiunii. Armata României merită dotări de excepție, adaptate războiului viitorului. La fel de mult, societatea și industria românească merită un plan asumat de revitalizare pe termen lung.
Va cerem să nu priviți instrumentul SAFE doar că pe un catalog european de achiziții de urgență, ci că pe piatră de temelie pe care vom reconstrui economia și suveranitatea strategică a statului român pentru următorii 50 de ani.
Secretomania administrativă și achizițiile ferite de evaluare publică profesionistă nu întăresc Armata — o vulnerabilizează. Transparență nu este un moft civic. Este o condiție a succesului”.
| Știri BVB