Industria românească de apărare are nevoie de investiții, specialiști și un plan național coerent pentru a putea susține procesul de reindustrializare și pentru a redeveni competitivă la nivel european, a declarat Ulise Toader, secretar OPIA, în cadrul Mesei Rotunde cu tema „Reindustrializarea României prin dezvoltarea industriei de apărare”, organizată de Financial Intelligence, cu sprijinul Comisiei pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale din Senat şi al Organizaţiei Patronale Industria de Apărare.
Ulise Toader a făcut o amplă radiografie a declinului sectorului în ultimele decenii și a atras atenția asupra lipsei investițiilor și a pierderii specialiștilor: „Lucrez din ’81 în această industrie națională de stat. Am trecut prin toate etapele. Industria națională de apărare românească, înainte de ’89, era al treilea exportator din statele ex-sovietice, după Polonia și Cehia, excluzând URSS. Era pe locul nouă în lume.”
El a explicat că performanțele de atunci erau susținute de un întreg ecosistem educațional și industrial, care între timp s-a destrămat: „Această industrie de apărare era susținută de un sistem de învățământ începând de la gimnaziu, școli profesionale, licee, facultăți și așa mai departe. Or, după ’89, în România nu s-a făcut altceva decât să nu mai investească deloc în această industrie de apărare.”
Ulise Toader a subliniat diferențele majore dintre companiile de stat și cele private din domeniu, arătând că firmele de stat sunt constrânse de reguli administrative care le afectează competitivitatea: „Industria de apărare națională de stat este deficitară față de cea privată. Într-o competiție cu industria privată, din păcate, industria națională de apărare de stat trebuie să respecte anumite rigori. Să vă dau numai un exemplu: Ordonanța 26 nu te lasă să faci cheltuieli, bugetele sunt aprobate la sfârșitul anului, tu nu mai poți să faci investiții. Sunt foarte multe lucruri pe care această industrie nu le poate face.”
În opinia sa, România se confruntă și cu o gravă criză de specialiști, după dispariția institutelor de cercetare și migrarea experților către sectorul privat: „Precum circuitul apei în natură, acei experți au migrat de la stat către privat. Dacă vrem să dezvoltăm această industrie de apărare putem să facem parteneriate și să folosim acei specialiști. Erau institute de cercetare-dezvoltare-proiectare, le-am omorât și pe acelea.”
Totodată, Ulise Toader a atras atenția asupra îmbătrânirii forței de muncă și asupra lipsei de personal calificat. El a precizat că în industria de apărare lucrează în prezent aproximativ 14.000 de persoane, dintre care peste o mie sunt pensionari reangajați.
Ulise Toader a vorbit și despre dependența României de importuri și despre necesitatea reconstruirii lanțurilor industriale interne: „Care era scopul SAFE? Dezvoltarea și modernizarea industriei de apărare europene. Oare România nu face parte din industria aceasta de apărare europeană? (…) Suntem dependenți peste 70% din importuri.”
Potrivit acestuia, reindustrializarea nu poate avea loc fără refacerea întregii infrastructuri industriale conexe: „A picat toată orizontala. Dacă înainte lucrau peste 200.000 de oameni în industria de apărare, acum am ajuns la 14.000, iar cu cei care orizontal ajutau industria de apărare erau 350.000 de salariați în România. Aici este o mare problemă, dacă vorbim de această reindustrializare, nu putem vorbi decât dacă dezvoltăm și celelalte componente.”
Ulise Toader a subliniat și importanța realizării unei fabrici de pulberi în România, considerând proiectul esențial pentru securitatea națională.
În final, el a cerut elaborarea unui plan concret de dezvoltare a industriei de apărare, împreună cu actorii relevanți din domeniu.
| Știri BVB