General locotenent (r) Ion Dan Zaharia, președintele Clubului Seniorilor pentru Înzestrarea Armatei (CSIA), a transmis o scrisoare deschisă ministrului Afacerilor Externe, Oana-Silvia Țoiu, prin care solicită clarificări privind reacția diplomatică a statului român după incidentul produs la 5 iunie în Portul Constanța, unde o dronă maritimă ucraineană a explodat în apropierea unor infrastructuri energetice considerate critice.
Domnia sa precizează în Scrisoare:
“I. Faptele — astfel cum sunt cunoscute public
În dimineața zilei de 5 iunie 2026, la ora 10:28, o dronă militară maritimă ucraineană a explodat în dana 77-78 a Portului Constanța, în imediata vecinătate a infrastructurii critice naționale — Oil Terminal și danele de încărcare gaze. Drona, identificată ca aparținând familiei MAGURA V5, a fost observată vizual pentru prima dată în port la ora 06:20, de personalul Agenției Române de Salvare a Vieții Omenești pe Mare (ARSVOM).
Autoritățile ucrainene au notificat România că au pierdut controlul asupra a patru drone abia în jurul orei 10:00 — la aproximativ patru ore după prima observare a dronei în port — și cu numai 10-15 minute înainte de explozie. Această marjă extrem de redusă a permis retragerea echipelor de intervenție, evitând astfel victime, fără să permită însă nicio măsură preventivă reală.
Ucraina a invocat oficial sabotajul electronic rusesc (GPS spoofing) drept cauză a pierderii controlului. Această explicație este tehnic plauzibilă, dar nu a fost verificată independent și nu elimină răspunderea pentru consecințele concrete: o dronă militară activă, cu o potențială încărcătură de până la 320 kg de explozibil, a pătruns și a explodat pe teritoriul unui stat suveran membru NATO.
II. Precedentul polonez — același principiu, reacție diferită
În noiembrie 2022, o rachetă ucraineană — utilizată pentru interceptarea unui proiectil rusesc — a căzut pe teritoriul Poloniei, la Przewodów, provocând două victime civile. Contextul era neîndoielnic: nicio intenție ostilă față de Polonia, nicio ambiguitate cu privire la responsabilitatea inițiatoare a Rusiei.
Cu toate acestea, Polonia a convocat imediat ambasadorul ucrainean la Ministerul Afacerilor Externe de la Varșovia, i-a solicitat explicații formale și a remis o notă verbală de protest diplomatic. Gestul a fost considerat firesc de întreaga comunitate internațională — compatibil cu solidaritatea de alianță, necesar din perspectiva suveranității naționale, și fără consecințe negative asupra relației bilaterale polono-ucrainene.
România și Polonia se află în poziții geo-strategice similare în cadrul Alianței Nord-Atlantice: state membre NATO cu frontiere expuse conflictului din Ucraina, cu responsabilități de flanc estic și cu populații civile și infrastructuri critice vulnerabile. Diferența de reacțieinstituțională dintre cele două state în fața unor incidente comparabile ridică o întrebare la care cetățenii români așteaptă un răspuns: de ce un principiu aplicat fără ezitare la Varșovia devine negociabil la București?
III. Întrebările la care statul român nu a răspuns public
Subsemnatul, în calitate de cetățean român și ofițer în rezervă, adresez Ministerului
Afacerilor Externe următoarele întrebări de interes public, a căror clarificare consider că se impune de urgență:
1. A fost convocat ambasadorul Ucrainei la Ministerul Afacerilor Externe al României ca urmare a incidentului din 5 iunie 2026?
2. A fost remisă o notă verbală formală de protest diplomatic sau o solicitare de explicații din partea MAE român față de omologul ucrainean?
3. Au fost activate protocoalele bilaterale de notificare mutuală în caz de incidente cu sisteme autonome de armament în apropierea teritoriului român? Dacă nu — există astfel de protocoale?
4. Care este, în viziunea MAE, pragul de la care suveranitatea teritorială a României
devine un drept exercitat concret — inclusiv față de aliați — și nu doar un principiu
enunțat?
IV. Poziția semnatarului
Această scrisoare nu este un rechizitoriu la adresa Ucrainei, stat suveran aflat într-un război existențial, și nici un gest de rupere a solidarității de alianță. Ucraina este partenerul nostru strategic, iar susținerea dreptului său la apărare rămâne o poziție fermă. Această scrisoare este, în schimb, un apel la respectarea unui principiu elementar al statului de drept și al ordinii internaționale: că orice incident cu consecințe pe teritoriul unui stat suveran, indiferent de autorul său și de contextul producerii, merită un răspuns diplomatic formal, proporțional și demn. Nu pentru a escalada, ci pentru a afirma că România există ca subiect de drept internațional.
Polonia a dovedit că aceste două lucruri — solidaritatea cu Ucraina și demnitatea suverană a propriului stat — nu sunt incompatibile. România are datoria față de cetățenii săi să demonstreze același lucru.
Cu respect și cu convingerea că claritatea instituțională servește interesul național,
General locotenent (r) Ion Dan Zaharia
Membru fondator — Clubul Seniorilor pentru Înzestrarea Armatei (CSIA)”