Decizia președintelui american Joe Biden de a permite Ucrainei să folosească rachete americane cu rază lungă de acțiune în Rusia urmează un model cunoscut, scrie CNN
Casa Albă refuză de luni de zile să dea curs unei cereri de armament din partea Ucrainei, temându-se că ar fi o escaladare. Kievul a criticat zgomotos refuzul și, tocmai când cererea părea să nu mai aibă succes, administrația Biden o aprobă.
Cererea Ucrainei pentru HIMARS, tancuri Abrams, F16 – toate au urmat un model similar de refuz și tergiversare, iar apoi acordarea, aproape în momentul în care este prea târziu.
Este prea târziu pentru ca sistemele de rachete tactice fabricate în SUA, sau ATACMS, să facă o diferență dacă ating țintele din interiorul Rusiei?
Răspunsul este complex și poate explică o parte din reticența administrației Biden de a acorda permisiunea, potrivit CNN.
În primul rând, există o cantitate limitată de ATACMS pe care Ucraina poate să o aibă. Prin urmare, chiar dacă Kievul este capabil să lovească în interiorul Rusiei – iar raza de acțiune mai mare a ATACMS este de 100 km sau 62 mile – nu va produce o schimbare peste noapte pe câmpul de luptă.
Analiștii au enumerat volumul de țintele rusești care se află în raza de acțiune a acestor rachete – Institutul pentru Studiul Războiului enumerând sute de ținte – după ce administrația Biden a informat că aerodromurile rusești aflate în raza de acțiune a ATACMS și-au văzut avioanele de atac evacuate în interiorul Rusiei.
Dar, într-adevăr, Ucraina nu va primi suficiente ATACMS pentru a modifica cursul războiului, scrie CNN.
În al doilea rând, Ucraina a reușit să pătrundă mai adânc în interiorul Rusiei folosind drone de fabricație internă și mai ieftine. Statele Unite au fost de acord să contribuie la finanțarea dezvoltării acestor dispozitive, care par să fi făcut ravagii în jurul aeroporturilor din Moscova și în infrastructura energetică a Rusiei.
În al treilea rând, permisiunea de a utiliza rachete de precizie americane pentru a lovi mai adânc în interiorul Rusiei este, după cum sună, destul de provocatoare.
Este adevărat că Moscova este acum destul de slabă din punct de vedere militar și este puțin probabil să caute un conflict total cu NATO sau cu SUA.
Dar, la un moment dat, Kremlinul va încerca să își restabilească puterea de descurajare. Serviciile secrete ale Moscovei au fost acuzate de sabotarea unor obiective civile din Europa, inclusiv rapoarte recente conform cărora au fost plasate pachete explozive pe avioane de curierat în Europa.
CNN scrie că administrația Biden a avut dreptate să pună în balanță utilitatea practică a loviturilor cu rază mai mare de acțiune și potențialul de daune colaterale civile în statele membre NATO, în cazul în care Rusia se simte obligată să riposteze cumva.
Prin urmare, nu a fost o decizie atât de simplă sau de evidentă precum au susținut unii susținători de la Kiev. Scopul mai larg pare să fi fost acela de a determina administrația Biden să se implice mai mult în războiul din Ucraina – să scoată cu adevărat mănușile.
Cu toate acestea, Casa Albă este dornică să sublinieze faptul că desfășurarea de trupe nord-coreene în Kursk a alimentat decizia sa – că acesta este răspunsul SUA la escaladarea Moscovei.
Oficialii occidentali au remarcat faptul că desfășurarea nord-coreeană reprezintă extinderea conflictului din Ucraina și transformarea acestuia în ceva în care adversarii Indo-Pacific ai Statelor Unite au acum un rol; că a făcut războiul puțin mai global pentru America.
În ochii lui Biden, aceasta este o escaladare, ca răspuns la o escaladare.
Dar faptul că a întârziat atât de mult din cauza simbolismului extraordinar al acordării acestei permisiuni nu face decât să sporească puterea deciziei pe care tocmai a luat-o.
Președintele ales Donald Trump poate crede că poate vorbi despre pace, dar va moșteni un război în care mizele tocmai au devenit semnificativ mai mari.
| Știri BVB