Adaptarea instituţională şi organizaţională la progresul tehnologic presupune un proces de învăţare care nu se produce instantaneu, afirmă prim-viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea, susţinând că tehnologia poate avansa mai repede decât capacitatea societăţii de a învăţa să o controleze şi atrăgând atenţia asupra faptului că în scenariul în care productivitatea indusă de tehnologie creşte mult mai repede decât capacitatea societăţii de a identifica riscurile şi de a reglementa, există potenţialul de a apărea riscuri sistemice.
”Dacă avem un decalaj mare şi pozitiv, aceasta înseamnă că se reduce din capacitatea societăţii de a se dezvolta fără riscuri sistemice, iar aceste riscuri pot avea un puternic caracter disruptiv. Tocmai de aceea, trebuie analizată cu multă atenţie şi viteza prin care progresul tehnic influenţează modul în care societatea îşi adaptează guvernanţa şi regulile la noua realitate.
El face referire la dezvoltarea AI şi la necesitatea ca aceasta să fie susţinută de fonduri semnificative, care mai departe trebuie procurate de pe pieţele de capital sau de pe piaţa bancară, şi menţionează Regulamentul european privind inteligenţa artificială (AI Act) ca o etapă importantă în evoluţia arhitecturii de reglementare a tehnologiilor digitale emergente, ”Uniunea Europeană devenind prima jurisdicţie care a instituit un cadru legislativ amplu şi unitar în domeniul inteligenţei artificiale”.
”În contextul în care inteligenţa artificială va determina o accelerare semnificativă a ritmului de dezvoltare economică, concomitent cu apariţia unor riscuri specifice asociate implementării acestor noi tehnologii, este important să investigăm, într-o manieră prospectivă şi inevitabil ipotetică în acest stadiu, măsura în care societatea va reuşi să îşi adapteze regulile de guvernanţă şi principiile etice. (…) Regulamentul (AI Act – n.r.) stabileşte un ansamblu de obligaţii diferenţiate în funcţie de gradul de risc al sistemelor de inteligenţă artificială, impunând standarde deosebit de riguroase pentru aplicaţiile încadrate în categoria celor cu risc ridicat, inclusiv pentru cele destinate evaluării bonităţii persoanelor fizice sau determinării accesului la anumite servicii esenţiale. Totodată, prevederile AI Act acordă o atenţie sporită responsabilităţii în utilizarea acestor tehnologii, menţinerii unui nivel adecvat de supraveghere umană şi limitării riscurilor de discriminare, elemente esenţiale pentru consolidarea încrederii publicului în soluţiile bazate pe inteligenţă artificială. (…) Totodată, este extrem de important să înţelegem că, dincolo de componenta filozofică şi de alegere, există şi o componenta financiară. Dezvoltarea AI va trebui să fie susţinută de fonduri semnificative, care mai departe trebuie procurate de pe pieţele de capital sau de pe piaţa bancară. De asemenea, creşterea economică ca şi obiectiv de politică publică este, în primul rând, un instrument prin care oamenii pot ajunge să trăiască mai bine, fiindcă productivitatea, în esenţă, trebuie să conducă la creşterea veniturilor şi la satisfacerea nevoilor materiale, dar în acelaşi timp trebuie să conducă la reducerea timpului necesar muncii şi implicit la creşterea timpului dedicat pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii”, afirmă prim-viceguvernatorul BNR.
În opinia sa, este necesar să fie identificat modul în care introducerea pe scală largă a tehnologiilor pe bază de AI va afecta sustenabilitatea datoriei publice, dar şi modul în care aceasta va influenţa productivitatea.
”Este necesar să identificăm în ce măsură acest progres va transforma creşterea productivităţii în mai multă bunăstare generală, respectiv în mai mult timp liber pentru oameni. O altă perspectivă care merită avută în vedere şi investigată, din punctul meu de vedere, se referă la modul în care în care introducerea pe scală largă a tehnologiilor pe bază de AI va afecta sustenabilitatea datoriei publice. Chiar dacă, în opinia mea, această nouă tehnologie AI va contribui iniţial la o creştere a datoriei publice, aceasta din urmă va putea finanţa capitalul productiv necesar pentru a face datoria sustenabilă ulterior. (…) o eventuală creştere a datoriei publice ca urmare a investiţiilor publice, directe şi indirecte, în tehnologii bazate pe AI ar putea fi asociată un nivel ridicat al multiplicatorului fiscal. Mai simplu exprimat, un dolar, un euro sau un leu din bani publici investit, direct sau indirect, în tehnologii de tip AI ar putea să contribuie la creşterea economiei mai mult decât alte investiţii publice (de exemplu, o investiţie standard în infrastructură)”, explică Badea.
În context, el susţine că într-o economie mondială deja foarte îndatorată, ajustarea exclusiv prin austeritate este foarte dificilă din punct de vedere economic şi social, iar alternativa ar trebui să fie dezvoltarea potenţialului de creştere prin creşterea capacităţii productive.
”Dacă productivitatea creşte, ca urmare a acestor evoluţii, veniturile fiscale vor creşte şi, de asemenea, datoria publică (exprimată ca în PIB) ar trebui să se stabilizeze sau chiar să scadă. (…) Într-o lume prea îndatorată (…) o eventuală dezvoltare suplimentară a economiei ca urmare a utilizării la scală largă a tehnologiilor bazate pe AI, însă cu efecte iniţiale de creştere a datoriei publice, poate să reprezinte mai departe unul dintre mecanismele prin care datoria adiţională este transformată dintr-o creanţă asupra veniturilor viitoare, într-un instrument care contribuie efectiv la realizarea acestor venituri viitoare. Totodată, este important de conştientizat faptul că putem obţine chiar efectul contrar, deoarece această tranziţie poate conduce şi la apariţia unor vulnerabilităţi financiare majore ca urmare a finanţării unor proiecte care nu sunt suficient de viabile. (…) Problema fundamentală rămâne nu câtă datorie este determinată de finanţarea tehnologiilor AI, ci câtă creştere de productivitate viitoare cumpără fiecare unitate implementară de datorie. Mai exact, este important de evaluat în acest sens dimensiunea multiplicatorului fiscal. Este esenţial să realizăm, de asemenea, faptul că întotdeauna, în economie, există un drum complex de la apariţia ideii, la finanţarea acestei, până la dezvoltarea ei ca o oportunitate productivă pe termen mediu şi lung”, mai spune Badea.
El pledează dezvoltarea controlată a tehnologiei şi dezvoltarea unei culturi organizaţionale, ”fiindcă ea va permite dezvoltarea de produse care să poată fi exploatate fără a afecta infrastructurile critice utilizate pe scară largă de către societate”.
”Au existat deja agenţi individuali AI care au atacat componente de infrastructură în mod voluntar, identificând breşe de securitate. (…) Nu este suficient doar să încercăm să dimensionăm riscurile, ci trebuie să dezvoltăm o cultură a organizaţiei care să permită gestionarea eficientă a acestora. (…) În acest moment sunt foarte importante atât viteza de dezvoltare în utilizarea de tehnologii noi incluzive, cât şi viteza cu care dezvoltăm normele de guvernanţă şi cultura organizaţională”, adaugă prim-viceguvernatorul BNR.
Oficialul susţine că investiţiile în guvernanţă, cultură organizaţională şi capacitatea de gestionare a riscurilor nu ar trebui privite doar ca obligaţii de conformitate, ci şi ca investiţii complementare progresului tehnologic, care contribuie la transformarea acestuia în beneficii economice şi sociale durabile.
”O accelerare a investiţiilor în AI care nu este însoţită de consolidarea corespunzătoare a structurilor de guvernanţă poate conduce la accentuarea unor vulnerabilităţi, în timp ce dezvoltarea coordonată a celor două categorii de capital poate contribui la diminuarea riscurilor asociate transformării tehnologice. (…) Astăzi, devine o evidenţă faptul că utilizarea AI pe scară largă transformă această nouă tehnologie într-o componentă esenţială a tuturor infrastructurilor critice. Viitorul, din perspectiva termenului mediu şi lung, va aduce o parte din externalităţile pozitive ale tranziţiei AI, dar acestea vor veni la pachet cu riscuri noi, care se vor manifesta, în special, pe termen scurt”, conchide prim-viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea.
| Știri BVB