• Luptele au izbucnit în urmă cu 10 zile, ca rezultat al conflictului pentru putere dintre Forțele Armate sudaneze (SAF) și Forțele paramilitare de sprijin rapid (RSF).

• Un acord de încetare a focului de 72 de ore, intermediat de SUA, a intrat în vigoare luni seară, organismele internaționale și guvernele sperând că acest lucru va permite civililor să părăsească țara.

  Dimensiunea și locația Sudanului la joncțiunea cu Oceanul Indian, Cornul Africii, Africa de Nord și lumea arabă îi conferă o importanță geostrategică deosebită.

Escaladarea conflictului din Sudan este probabil să se răspândească în regiunea mai largă și în restul lumii, potrivit analiștilor, în condițiile în care guvernele și organismele internaționale speră că o nouă încetare a focului va permite cetățenilor sudanezi și cetățenilor străini să fugă din țară, potrivit CNBC.

Luptele au izbucnit în urmă cu 10 zile, ca rezultat al luptei pentru putere dintre Forțele Armate Sudaneze (SAF), conduse de președintele general Abdel-Fattah Burhan, și Forțele paramilitare de sprijin rapid (RSF), conduse de generalul Mohammed Hamdan Dagalo (cunoscut ca Hemedti).

Cele două facțiuni în război împărțeau puterea în Khartoum de la o lovitură de stat militară din 2021, care a dizolvat un guvern de tranziție condus de civili, instituit după căderea dictatorului Omar al-Bashir în 2019. Viziunile economice și politice divergente ale lui Burhan și Hemedti nu s-au împăcat niciodată, iar tensiunea dintre cele două forțe a început să crească la începutul acestei luni.

Luni seara a intrat în vigoare o încetare a focului de 72 de ore, intermediată de SUA, organismele internaționale și guvernele sperând că acest lucru va permite civililor să părăsească țara, Comitetul Internațional de Salvare estimand că până la 15.000 de refugiați au traversat deja vestul, în Ciadul vecin.

Cu toate acestea, RSF a susținut marți dimineață că SAF a încălcat deja încetarea focului.

„Reiterăm angajamentul nostru complet față de armistițiul de 72 de ore care urmărește deschiderea coridoarelor umanitare. Cu toate acestea, armata sudaneză a încălcat încetarea focului, continuând să atace Khartoum cu avioane, ceea ce reprezintă o încălcare clară a acordului de încetare a focului”, a declarat RSF într-un comunicat.

„Îndemnăm armata sudaneză să respecte încetarea focului și condițiile acordului pentru a atenua suferința civililor nevinovați. De asemenea, solicităm comunității internaționale să intervină și să facă presiuni asupra armatei sudaneze pentru a respecta termenii încetării focului”.

În ultimele zece zile, au mai avut loc câteva armistiții, care au fost încălcate  și sute de oameni și-au pierdut viața de la începutul luptei, în ceea ce Națiunile Unite au catalogat deja drept o catastrofă umanitară, în vasta țară din nord-estul Africii.

Reprezentantul Organizației Mondiale a Sănătății în Sudan, Nima Saeed Abid, a declarat marți într-o conferință de presă că OMS a confirmat până acum 459 de morți și 4.072 de răniți în lupte, deși a spus că bilanțul real ar putea fi mai mare.

Sharath Srinivasan, co-director al Centrului de Guvernare și Drepturile Omului de la Universitatea din Cambridge, a declarat marți pentru CNBC că implicarea internațională în această încetare a focului îi poate crește șansele de succes. „Ceea ce este cu adevărat distinct la această încetare a focului este că pare să fi avut o oarecare conducere internațională, SUA, în ceea ce privește intermedierea acestuia, așa că s-ar putea crede că are o altă influență și putere în spate”, a spus Srinivasan.

El a adăugat că 72 de ore este „un timp lung dacă ține”, deoarece va permite ajutor umanitar crucial în Sudan și, potențial, va deschide ușa negocierilor dintre cei doi lideri militari.

Un butoi cu pulbere pentru tensiunile regionale

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a avertizat luni, la o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU la New York, că există riscul unei „conflagrații catastrofale” a conflictului care ar putea afecta regiunea și nu numai dacă nu se găsește o soluție în curând.

Dimensiunea și locația Sudanului la joncțiunea dintre Oceanul Indian, Cornul Africii, Africa de Nord și lumea arabă îi conferă o importanță geostrategică deosebită, a spus Srinivasan, autorul cărții „When Peace Kills Politics: International Intervention and Unending Wars in the Sudans. ”

Sudanul are granițe terestre cu Egipt, Libia, Ciad, Republica Centrafricană, Sudanul de Sud, Etiopia și Eritreea și se află peste Marea Roșie față de Arabia Saudită.

„Egiptul are legături de lungă durată cu Sudanul și în special cu forțele armate. O parte a acestui conflict în acest moment – Forțele de sprijin rapid în sine – au legături strânse cu o serie de actori, în special [Field Marshal Khalifa] Haftar în Libia, iar prin intermediul Haftar cu Emiratele Arabe Unite și cu alți actori din regiune”, a explicat Srinivasan.

Haftar, comandantul Armatei Naționale Libiene, ar fi oferit sprijin RSF în pregătirea izbucnirii conflictului din 15 aprilie, dar neagă orice implicare. Lordul războinic libian a fost susținut de multă vreme de Emiratele Arabe Unite, care au oferit sprijin militar și politic exclusiv forțelor armate arabe libiene în 2014, într-un efort de a contracara militanții islamiști și oponenții politici din estul Libiei, potrivit Consiliului Atlantic.

Aceste relații cresc probabilitatea ca Sudanul să devină „împletit în fisuri politice mai largi” și fac mai dificilă găsirea iminentă a unei rezoluții, potrivit lui Benjamin Hunter, analist african la firma de consultanță globală de risc Verisk Maplecroft.

Renumita forță mercenară rusă Wagner Group a fost legată de diferite operațiuni comerciale și militare din Sudan. Liderul său, Yevgeny Prigozhin, susține că niciun membru al contractorului militar nu a fost prezent în țară de mai bine de doi ani, deși Wagner este binecunoscut pentru că este activ în războiul civil care se desfășoară în Republica Centrafricană și într-o regiune mai extinsă a Sahelului, afectată de nesiguranță.

Cu toate acestea, interesul Moscovei pentru Sudan este de lungă durată. Fostul președinte Bashir a semnat o serie de acorduri cu Kremlinul în 2017, care includeau permisiunea pentru o bază navală rusă la Port Sudan, la Marea Roșie, împreună cu concesii privind exploatarea aurului pentru o companie rusă despre care Trezoreria SUA pretinde că este un front pentru activitățile Wagner.

Parteneriatul lui Hemedti cu Wagner în domeniul aurului din Sudan se spune că  s-a tradus în provizii de arme prin avioanele Wagner venite din Libia.

„Această relație se va adânci probabil în următoarele șase luni și va consolida și mai mult rețeaua în creștere a lui Wagner în regiunea Sahel, unde a desfășurat mercenari și a devenit un jucător în sectorul extractiv”, a spus Hunter de la Verisk Maplecroft.

„Legăturile mai strânse cu Wagner, care pot implica desfășurarea mai multor mercenari ruși alături de RSF, riscă ca conflictul din Sudan să devină legat de coflictul dintre țările occidentale și Rusia”.

Cu toate acestea, Srinivasan a susținut că implicarea Moscovei este „ușor exagerată” și că „în primul rând, este vorba despre actorii de pe teren” și diferitele lor rivalități geostrategice.

“Așadar, acest conflict contează foarte mult, deoarece aduce în prim-plan o serie de dispute complexe asupra resurselor, asupra securității, asupra influenței care a afectat regiunea de ceva timp, așa că Sudanul este, într-un anumit sens, un butoi cu pulbere pentru regiune”.

El a explicat că relațiile dintre Khartoum și puterile din Golf, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite s-au dezghețat la mijlocul anilor 2010, după o perioadă de tensiune sub conducerea lui Bashir. Legăturile au fost apoi adâncite prin furnizarea de trupe de către RSF și armata sudaneză alături de forțele emirate în coaliția condusă de Arabia Saudită care luptă în Yemen.

„În acest sens, a existat o relație care s-a construit în jurul intereselor de securitate, dar și în jurul altor lucruri precum producția de aur, accesul la agricultură etc.”, a spus Srinivasan.

„Emiratele Arabe Unite tocmai au anunțat la sfârșitul anului trecut că investesc masiv în Port Sudan și, din nou, acesta a fost un semn că văd o importanță strategică în această lume foarte contestată din Oceanul Indian, de a pune un punct în Sudan, așa că există aceste aspecte economice, de securitate, interese geostrategice care s-au amestecat într-un fel în ultimii 10 ani și vorbesc cu adevărat de ce ambele țări au un interes.”

Ce se întâmplă mai departe?

În ciuda încetării focului de trei zile în vigoare în prezent, niciunul dintre lideri nu și-a exprimat încă dorința de a începe negocierile pentru a pune capăt conflictului, despre care analiștii cred că va cuprinde rapid infrastructura țării și va atrage națiunile din jur.

„Este probabil ca RSF să vizeze infrastructura petrolieră care leagă Sudanul de Sud de Khartoum și terminalul de export din Port Sudan”, a sugerat Hunter de la Verisk Maplecroft.

„Veniturile din taxele de tranzit la conducte sunt controlate de SAF, iar forțele lui Hemedti vor încerca să oprească acest lucru în cazul unui război prelungit”.

Daunele aduse acestei infrastructuri petroliere ar perturba exporturile de petrol ale companiilor chineze, indiene și malaeziene din Sudanul de Sud, care depind în întregime de Sudan pentru accesul la piața globală, a spus Hunter.

Deși producția relativ scăzută a Sudanului de Sud înseamnă că impactul asupra piețelor petroliere globale va fi limitat, 90% din economia țării este centrată pe exporturile de petrol. Hunter a sugerat că acest lucru ar obliga administrația președintelui Salva Kiir, care se confruntă ea însăși cu provocări interne din partea diferitelor grupuri armate, să sprijine SAF în cazul în care Hemedti atacă infrastructura petrolieră a Sudanului.

Verisk Maplecroft se așteaptă, de asemenea, ca Ciad să fie atras de partea SAF, iar Hunter a sugerat că conflictul ar putea împiedica soluționarea disputei dintre Egipt și Etiopia privind Marele Baraj al Renașterii Etiopiene (GERD), ambele părți fiind deja aliniate cu părțile opuse ale conflictului sudanez.

„Egiptul este un susținător ferm al SAF și se pare că a desfășurat lovituri aeriene împotriva pozițiilor RSF, în timp ce Hemedti a cultivat, din 2021, o relație mai strânsă cu Addis Abeba”, a spus Hunter.

„Cu toate acestea, prim-ministrul etiopian Abiy Ahmed nu a oferit încă niciun sprijin militar direct pentru RSF și este puțin probabil să facă acest lucru, deoarece ar trage efectiv Egiptul și Etiopia într-un conflict proxy”.

Faptul că acesta este un concurs pentru cine este „actorul dominant de securitate” pentru stat „nu este deloc de bun augur” pentru speranța unei rezoluții iminente, a spus Srinivasan, adăugând că există o „mare îngrijorare” că cele două părți ar putea căuta să implice alte grupuri armate interne și mișcări rebele în conflict.

Dar el a sugerat că există o „scădere de speranță” în sensul că ambele părți se bazează nu doar pe sprijinul internațional, ci și pe sprijinul marilor afaceri din Sudan.