România are un potențial de producție de 2 miliarde de metri cubi de biometan anual până în 2030 și de 6–8 miliarde de metri cubi până în 2050, însă dezvoltarea unei piețe funcționale a gazelor regenerabile necesită clarificarea legislației secundare, finanțarea investițiilor în infrastructură și operaționalizarea mecanismelor de tranzacționare a garanțiilor de origine, a declarat Cristina Păun, director adjunct al Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE), la Forumul „Gazele verzi – pilon strategic al tranziției energetice a României”, organizat de Delgaz Grid în parteneriat cu Financial Intelligence, la Palatul Parlamentului, pe 17 noiembrie 2026.
Potrivit Cristinei Păun, România dispune de resurse importante pentru producerea biometanului, în special din deșeuri agricole, dar valorificarea acestora depinde de existența unui cadru legislativ și economic care să permită producătorilor accesul la infrastructura de gaze naturale.
„Ordonanța 9/2026 a setat cadrul primar, dar este nevoie și de legislație secundară: fie se vor scrie norme specifice pentru biometan, fie ANRE va confirma că regulile deja existente se vor aplica și pentru injecția de biometan. Este nevoie să fie ceva claritate – atunci când producătorii de biometan vor solicita operatorilor de distribuție accesul la rețea, cadrul de reglementare să fie pregătit”, a declarat Cristina Păun.
Reprezentanta ACUE a explicat că biometanul este prima resursă de gaze regenerabile care poate fi transportată prin infrastructura existentă de distribuție a gazelor naturale fără investiții majore, cu condiția clarificării legislației secundare.
Sunt necesare, în special, reguli privind calitatea biometanului injectat în rețea, condițiile de racordare, măsurarea cantităților și echilibrarea sistemului.
Cristina Păun a menționat și necesitatea transpunerii Pachetului Gaz IV în legislația națională, arătând că termenul de 5 august 2026 a fost depășit.
România ar putea produce 2 miliarde de metri cubi de biometan anual până în 2030
Potrivit datelor prezentate de ACUE, potențialul României de producție a biometanului este estimat la 2 miliarde de metri cubi anual până în 2030 și la 6–8 miliarde de metri cubi până în 2050, materia primă provenind în principal din deșeuri agricole.
Obiectivele prezentate vizează atingerea unei ponderi de cel puțin 5% biometan în rețelele de gaze naturale până în 2030 și de 10% până în 2050.
Valorificarea acestui potențial ar permite utilizarea infrastructurii existente și integrarea treptată a gazelor regenerabile în consumul de energie, însă presupune dezvoltarea producției și stabilirea unor condiții clare de acces la rețea.
Hidrogenul: obligația de pregătire a rețelelor pentru amestecuri de până la 20% nu este însoțită de finanțare dedicată
În ceea ce privește hidrogenul, Cristina Păun a atras atenția că adaptarea rețelelor existente de gaze naturale presupune investiții semnificative pentru reconversia și pregătirea infrastructurii.
Strategia națională a hidrogenului include obiective privind dezvoltarea unei capacități de electroliză de 2.130 MW, atingerea unei ponderi de 42% a hidrogenului regenerabil în industrie până în 2030 și pregătirea rețelelor de distribuție pentru amestecuri de până la 20% hidrogen până la aceeași dată.
Problema semnalată de reprezentanta ACUE este că fondurile prevăzute inițial pentru reconversia rețelelor au fost realocate, în timp ce obligațiile din strategie au rămas.
„Pentru transportul hidrogenului este nevoie de finanțare pentru reconversia și pregătirea rețelelor de gaze naturale. Obligația de reconversie pentru amestecuri de până la 20% până în 2030 este cuprinsă deja în strategia națională de hidrogen. O obligație fără sursă de finanțare clară sau fără un cadru care să susțină investițiile în proiectele pilot reprezintă un risc, nu o oportunitate”, a declarat Cristina Păun.
Aceasta a subliniat că dezvoltarea proiectelor pilot este esențială pentru testarea soluțiilor tehnice și pentru pregătirea infrastructurii în vederea integrării hidrogenului.
„Proiectele pilot trebuie să fie stimulate prin cadrul de reglementare, trebuie să fie văzute ca investiții, nu costuri operaționale”, a precizat directorul adjunct al ACUE.
În opinia reprezentantei federației, proiectele pilot ar trebui să beneficieze fie de finanțare nerambursabilă, fie de un cadru de reglementare care să permită recunoașterea acestora în baza activelor reglementate (BAR), și nu doar drept cheltuieli operaționale (OPEX).
Exemplul Italiei: stimulente suplimentare pentru investițiile inovative și aproximativ 400 de investiții în biometan finanțate prin PNRR
Cristina Păun a prezentat Italia drept un exemplu de susținere a investițiilor inovative în infrastructura de gaze naturale.
„Un exemplu foarte bun este Italia, care are un stimulent pentru investiții inovative, în care intră și rețelele de gaze naturale. Pe lângă costurile care sunt recunoscute în tarif, există și un stimulent suplimentar care a atras deja un program avansat de proiecte pilot în zona aceasta”, a explicat reprezentanta ACUE.
Potrivit informațiilor prezentate în cadrul forumului, Italia a finanțat aproximativ 400 de investiții pentru producția de biometan prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
România nu a reușit să utilizeze PNRR pentru investiții similare, însă ar putea identifica noi oportunități de finanțare prin instrumentele europene viitoare.
„Noi nu am reușit prin PNRR, dar putem găsi surse de finanțare. Probabil se vor contura odată cu noul cadru financiar multianual sau cu noul Fond de Modernizare, care este în pregătire la nivel european”, a declarat Cristina Păun.
Furnizarea biometanului nu necesită o licență separată, dar garanțiile de origine trebuie să devină tranzacționabile
În sectorul furnizării, cadrul existent este mai clar, a explicat Cristina Păun, deoarece comercializarea biometanului se poate realiza în baza licenței de furnizare a gazelor naturale, fără a fi necesară o licență distinctă.
Cu toate acestea, o problemă importantă rămâne operaționalizarea mecanismelor de tranzacționare a garanțiilor de origine.
„Pe sectorul de furnizare, lucrurile sunt mai clare, nu este nevoie de o licență separată, vânzarea de biometan se poate face în baza licenței de furnizare gaze naturale. Însă un alt aspect urgent de rezolvat este operaționalizarea mecanismelor de tranzacționare a garanțiilor de origine”, a declarat reprezentanta ACUE.
Garanțiile de origine permit certificarea provenienței regenerabile a gazului și sunt importante pentru furnizorii care doresc să ofere clienților produse energetice cu origine regenerabilă demonstrabilă.
La nivel european există două platforme pentru transferul garanțiilor de origine între țări: ERGaR, dedicată gazelor regenerabile, și AIB, al cărei mecanism a fost extins de la energia electrică la gaze.
Potrivit datelor prezentate de Cristina Păun, cel puțin 15 registre naționale de gaze sunt deja conectate la mecanismele europene.
În Franța, garanțiile de origine pentru biometan au ajuns la aproape 21 de euro/MWh
Reprezentanta ACUE a prezentat și exemple privind valoarea economică a garanțiilor de origine.
În Franța, o garanție de origine pentru biometan s-a tranzacționat în octombrie 2026 la aproape 21 de euro/MWh, comparativ cu aproximativ 14 euro/MWh în urmă cu un an, potrivit cifrelor prezentate la forum.
Aceste valori ilustrează importanța economică pe care mecanismele de certificare o pot avea pentru producătorii și furnizorii de gaze regenerabile.
Cristina Păun a oferit și exemplul Lituaniei, care, deși dispune de numai 12 instalații de producție, s-a conectat prin platforma ERGaR, ceea ce permite circulația garanțiilor sale de origine pe piețe precum Germania și Danemarca.
România ar putea utiliza oricare dintre cele două platforme europene, cu condiția operaționalizării registrului național și a conectării acestuia la sistemele de transfer transfrontalier.
În absența unui mecanism funcțional de certificare și transfer, furnizorii români întâmpină dificultăți în demonstrarea originii regenerabile a gazelor comercializate și în valorificarea garanțiilor de origine pe piețele externe.
ACUE propune o foaie de parcurs 2026–2030, cu termene și responsabili pentru fiecare măsură
Pentru dezvoltarea unei piețe funcționale a gazelor regenerabile în România, ACUE propune elaborarea unei foi de parcurs pentru perioada 2026–2030, care să stabilească termene concrete și instituții responsabile.
Principalele direcții avute în vedere sunt clarificarea reglementărilor ANRE pentru biometan, introducerea unui cadru care să recunoască investițiile inovative în rețele, dezvoltarea unor scheme de sprijin pentru producția de gaze regenerabile și operaționalizarea garanțiilor de origine la nivel european.
Potrivit Cristinei Păun, aceste măsuri trebuie abordate împreună, astfel încât dezvoltarea producției de biometan să fie corelată cu pregătirea infrastructurii, reglementarea accesului la rețea și crearea condițiilor pentru comercializarea gazelor regenerabile.
„Finalizarea acestor demersuri este condiția ca biometanul să treacă, în România, de la potențial la piață funcțională”, a concluzionat Cristina Păun, director adjunct ACUE.