Valul fără precedent de migranți care a lovit în doar câteva ore enclava spaniolă Ceuta nu este doar o dramă umanitară și nici doar o criză de securitate. El ridică o întrebare mult mai importantă pentru Uniunea Europeană: mai poate Europa să își protejeze frontierele externe atunci când migrația devine un instrument de presiune geopolitică?
Peste 50.000 de persoane au intrat ilegal în Ceuta în aproximativ 24-36 de ore, iar cel puțin 41 au murit încercând să ajungă pe teritoriul spaniol. Dimensiunea fenomenului depășește cu mult precedentul din 2021 și reprezintă una dintre cele mai grave provocări la adresa spațiului Schengen din ultimii ani.
Oficial, explicația este traficul de persoane. Dar tabloul este mai complex
Guvernul lui Pedro Sánchez susține că explozia numărului de migranți a fost provocată de rețelele de trafic de persoane, care au exploatat informațiile privind o decizie recentă a Curții Supreme referitoare la returnările la frontieră și au convins mii de oameni că pot intra în Spania fără a mai fi repatriați imediat. Această explicație este plauzibilă, dar probabil insuficientă.
Organizarea deplasării simultane a zeci de mii de persoane într-un interval atât de scurt presupune existența unor condiții logistice și operaționale excepționale. Chiar dacă traficanții au alimentat fenomenul, rămâne întrebarea dacă acesta ar fi fost posibil fără o diminuare temporară a controlului la frontiera marocană.
Până în prezent, nu există dovezi publice care să confirme că autoritățile marocane au permis intenționat acest aflux, iar Rabatul nu a recunoscut un astfel de scenariu. Totuși, experiența anterioară obligă Europa să ia în calcul inclusiv această ipoteză.
* Lecția din 2021 nu a fost uitată
În mai 2021, aproximativ 10.000 de migranți au intrat în Ceuta după ce Marocul a relaxat controlul frontierei, pe fondul disputei diplomatice cu Spania privind tratamentul acordat liderului Frontului Polisario. Atunci, Bruxellesul a calificat fără echivoc situația drept folosirea migrației ca instrument de presiune politică. Criza actuală este de aproape cinci ori mai mare.
Dacă și de această dată se va demonstra că presiunea migratorie a fost utilizată deliberat ca pârghie politică, Uniunea Europeană va trebui să răspundă unei întrebări incomode: cât de vulnerabile sunt frontierele externe ale Schengen în fața unor astfel de operațiuni?
* Primele fisuri apar deja în interiorul Uniunii
Reacțiile politice europene arată că problema depășește deja granițele Spaniei.
Premierul danez Mette Frederiksen a cerut ca UE să analizeze inclusiv suspendarea cooperării Schengen cu Spania, în timp ce Finlanda și Suedia au solicitat Madridului să recapete controlul asupra frontierei externe. Chiar dacă asemenea propuneri au în prezent șanse reduse de a deveni realitate, simplul fapt că sunt formulate arată cât de rapid poate o criză locală să genereze tensiuni în întregul proiect Schengen.
* Nu este doar o problemă de migrație
Din perspectivă economică, Ceuta reprezintă una dintre porțile comerciale dintre Europa și Africa. Orice destabilizare prelungită afectează: transporturile maritime din Strâmtoarea Gibraltar; comerțul dintre Spania și Maroc; activitatea portuară;
fluxurile turistice; costurile de securizare a frontierelor; bugetele europene dedicate Frontex și politicilor de migrație.
În același timp, fiecare episod de acest tip alimentează ascensiunea partidelor anti-imigrație și complică negocierile privind Pactul european pentru migrație și azil.
* Geopolitica migrației devine noua normalitate
În ultimii ani, Uniunea Europeană s-a confruntat cu mai multe situații în care migrația a fost asociată cu presiuni geopolitice: Belarus și frontiera cu Polonia;
tensiunile dintre Turcia și Grecia; criza din Ceuta din 2021; iar acum noul val fără precedent din 2026.
Indiferent dacă actuala criză este rezultatul exclusiv al activității rețelelor de trafic sau al unei combinații de factori politici și operaționali, un lucru devine evident: migrația nu mai este doar o provocare umanitară. Ea este tot mai des folosită sau exploatată ca instrument de influență strategică.
* Ce urmează?
Pe termen scurt, autoritățile spaniole încearcă să accelereze repatrierile și să consolideze frontiera prin suplimentarea efectivelor și instalarea unei bariere plutitoare la El Tarajal. Dar adevărata provocare este una europeană.
Uniunea Europeană va trebui să stabilească dacă actualul cadru de protecție a frontierelor externe este suficient pentru a răspunde unor episoade în care zeci de mii de persoane se deplasează aproape simultan către un singur punct de intrare.
Pentru Bruxelles, Ceuta riscă să devină mai mult decât o criză migratorie. Poate deveni testul care va arăta dacă Europa este pregătită să gestioneze migrația într-o lume în care frontierele sunt tot mai des influențate de calcule geopolitice, nu doar de factori economici și umanitari.
| Știri BVB