La finalul lunii aprilie, Andrei Rădulescu a susținut o prezentare cu tema Economia albastră – perspective, provocări și oportunități în deschiderea unui eveniment la Monaco, cu participarea Prințului Albert II.

***

Activitatea economică albastră (activitățile economice care se bazează pe ocean și care sunt în mod activ bune pentru ocean) a avut, per ansamblu, o pondere în PIB-ul mondial cuprinsă în intervalul (3% – 4%) între 1995 și 2020, iar dacă ar fi considerată ca o țară, aceasta s-a poziționat în primele cinci economii ale lumii în anul 2019, potrivit datelor OCDE.

De asemenea, estimările organizației internaționale cu sediul la Paris indică faptul că valoarea adăugată brută a economiei marine a crescut cu un ritm mediu anual de 2,8% între 1995 și 2020, de la 1,3 trilioane dolari la 2,6 trilioane de dolari.

Într-un context internațional caracterizat prin provocări multiple și un nivel ridicat fără precedent de incertitudine marea, mare unificatoare, poate deveni singura speranță a omului, cum afirma oceanograful francez Jacques Yves Cousteau.

Economia albastră are un rol fundamental în circuitul economic mondial, reprezentând un vehicul al mondializării, dat fiind că peste 80% din transportul internațional de mărfuri se realizează pe cale maritimă, iar 98% din traficul internațional de internet se derulează prin cabluri submarine, potrivit estimărilor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Totodată, economia albastră contribuie la securitatea alimentară a peste 3 miliarde de persoane pe plan mondial.

Nu în ultimul rând, mările și oceanele acoperă 71% din suprafața planetei, constituind 90% din biosferă și generează peste 50% din oxigenul din atmosferă, conform datelor Organizației Națiunilor Unite.

Turismul maritim și de coastă este ramura economiei cu cea mai mare pondere în valoarea adăugată brută a economiei albastre, peste 40% în perioada 2015-2019, conform estimărilor OCDE, după cum se poate observa în graficul de mai jos.

Pe locul al doilea se situează extracția de petrol și gaze naturale și industria off-shore, cu o contribuție de aproximativ 32% la economia albastră în a doua jumătate a deceniului trecut.

Activitățile de transport maritim și cele din porturile maritime au contribuit cu doar 12% la economia albastră pe plan mondial în perioada 2015-2019.

Impactul socio-economic al mărilor și oceanelor este însă mult mai important, potrivit estimărilor Statista, reprezentate în graficul următor.

Spre exemplu, activitățile economice din zona de litoral și cele de comerț și transport maritim au avut un impact economico-social estimat la 7,8 trilioane de dolari, respectiv 5,2 trilioane de dolari în anul pandemic 2020.

În acest context, subliniez faptul că volumul transportului maritim de mărfuri prin containere a crescut de la 0,1 miliarde tone în 1980 la 0,2 miliarde tone în 1990, respectiv 2,2 miliarde tone în 2023, potrivit estimărilor Statista.

Printre provocările cu care se confruntă economia albastră se menționează cele din sfera productivității și sustenabilității.

Astfel, analizele elaborate recent de experții OCDE atrag atenția cu privire la deteriorarea productivității multifactoriale în economia albastră în perioada 1995 – 2020.

Totodată, deși are o pondere de aproximativ 3% în PIB-ul mondial economia albastră contribuie cu 11% la poluarea totală pe plan mondial, cu următoarea distribuție: activități de turism (4%), activități de transport (3%), operațiuni de extracție hidrocarburi (2,7%), pescuit (0,5%), acvacultură (0,5%).

În acest context trebuie subliniat faptul că în fiecare an aproximativ 2 milioane tone de deșeuri de plastic ajung în oceane, potrivit estimărilor Statista.

Printre recomandările emise de experții OCDE și altor organizații internaționale pentru adresarea provocărilor structurale cu care se confruntă economia albastră se menționează:

1. gestionarea ciclului hidrologic ca un bun comun mondial;
2. utilizarea eficientă și echitabilă a resurselor de apă;
3. încorporarea progresului tehnologic pentru ameliorarea productivității;
4. consolidarea cadrului de reglementare și a guvernanței oceanelor;
5. îmbunătățirea colectării de date și promovarea cercetării științifice;
6. planificarea spațială marină;
7. creșterea participării țărilor emergente și în dezvoltare la economia maritimă;
8. implementarea acordurilor internaționale privind biodiversitatea, clima, subvențiile pentru pescuit și decarbonizarea transportului maritim.