România are în derulare proiecte majore de infrastructură, finanțate inclusiv din fonduri europene. Există riscul ca presiunile bugetare și măsurile de consolidare fiscală să determine încetinirea sau amânarea unor investiții publice în 2027?
Cristian Erbașu: Da, există acest risc. Dacă bugetul nu are prevăzută o sumă substanțială alocată pentru investiții, acestea nu vor putea duce la demararea unor proiecte noi pe fonduri europene sau la finalizarea celor vechi. Știm bine că, pe lângă bugetul venit de la fonduri europene, pentru fiecare proiect există și o anumită cofinanțare. Cofinanțarea trebuie să vină de la buget. Or, bugetul este încarcat destul de mult cu cheltuieli care nu țin de investiții. În momentul de față, noi avem pe fonduri europene de coeziune aproximativ 10-20% cofinanțare, însă următoarele fonduri europene pe coeziune vor fi cu o cofinanțare mult mai mare. Deja sunt cu o cofinanțare mult mai mare. Chiar dacă, în următoarea perioadă, vom avea un buget mai mare pe fonduri europene alocat României, nu vom putea să le consumăm dacă nu punem și din partea statului român suma prevăzută pentru cofinanțare. Deci aceste riscuri există și într-adevăr, dacă deficitul este, în continuare, greu de ținut în frâu, probabil că vor fi tăiate sume importante din investiții.
Una dintre problemele semnalate de constructori este predictibilitatea finanțării proiectelor publice. Cum se reflectă întârzierile la plată în activitatea companiilor și ce soluții considerați necesare pentru evitarea blocajelor?
Cristian Erbașu: Este greu de a găsi soluții în condiții de criză, în condițiile în care bugetul nu are capacitatea de a susține toate proiectele demarate. În primul rând trebuie prioritizate. Apoi trebuie evitată supracontractarea și, nu în cele din urmă, beneficiarii trebuie să înțeleagă că proiectele care nu au finanțare sau au o finanțare insuficientă trebuie etapizate, astfel încât constructorul să știe la ce se așteaptă în următorii ani. Totodată, dacă constructorul are de încasat și în același timp are de plătit taxe și impozite, lunar sau trimestrial, trebuie ca acestea să se compenseze astfel încât activitatea constructorului să se desfășoare totuși în condiții optime. Altfel, practic, constructorul va fi blocat, activitatea lui va fi închisă pentru că conturile lui vor fi blocate de ANAF, în condițiile în care el are bani de recuperat de la stat.
Cât de pregătite sunt companiile românești de construcții să gestioneze simultan proiecte mari de infrastructură rutieră, feroviară, energetică și de sănătate. Există suficientă capacitate de execuție în piață?
Cristian Erbașu: Sunt câteva firme de construcții și, dacă sunt și consorții care sunt funcționale, cu atât mai bine, care pot gestiona unul, două sau mai multe proiecte. Este adevărat că presiunea este din ce în ce mai mare. Cu cât proiectele sunt mai mari și mai multe, cu atât aceste companii au într-adevăr o greutate în a face față încercărilor. E una să susții un proiect de câteva sute de milioane de euro și alta este să susții un proiect de miliarde de euro. Deci, într-adevăr, companiile românești sunt într-un dezavantaj față de marile concerne europene, dar oricum, cred că potențialul crescut al pieței din ultimii ani a fost creat tocmai de companiile românești, care au crescut foarte mult. Au mai fost și companii din afara României, chiar din afara Uniunii Europene, precum cele din Turcia, care au completat disponibilitatea și capacitatea de execuție din România, însă ele au compensat multe din companiile occidentale care au activat în ultimii douăzeci și ceva de ani, care s-au retras în ultimii ani din România. Deci, una peste alta, cred că plusul de capacitate adus volumului de lucrări executate în România în ultimii ani este creat de firmele românești.
Deficitul de forță de muncă rămâne una dintre provocările industriei. Cum a evoluat această problemă în 2026 și ce măsuri ar putea contribui la atragerea și păstrarea lucrătorilor calificați în România.
Cristian Erbașu: Datorită existenței unor proiecte de anvergură și a faptului că au fost multe proiecte cu finanțare, ultimii ani au adus posibilitatea formării unor noi specialiști, unor muncitori calificați care au avut siguranța continuității. În momentul acesta este într-adevăr un mare semn de întrebare dacă acești oameni, în condițiile în care numărul lucrărilor va scădea, nu vor încerca să-și găsească soluții plecând în afara țării, înapoi în Occident, dacă s-au întors de acolo. Deci problema formării lor este un lucru care necesită timp și bani, și, într-adevăr, în ultimii ani nu am mai avut o balanță de forță de muncă negativă, a fost una pozitivă, în sensul că au intrat mai mulți oameni decât au plecat, dar s-au și format tineri noi și s-au calificat. Așa cum am spus, dacă la finalul acestui an și anul viitor vom avea un șoc pe piață, aceștia se vor reorienta așa cum au făcut-o acum 10, 15, 20 de ani.
Cum au evoluat costurile materialelor de construcții, ale energiei și ale forței de muncă?
Cristian Erbașu: Pe materialele de construcții a fost o oarecare constanță, dar sunt și unele materiale a căror fabricare se bazează pe energie, provenite din produse petroliere, care au suferit creșteri. Însă, pe o medie generală, creșterea nu a fost atât de dramatică cum a fost acum trei ani, de exemplu. Pe forța de muncă am avut constant creșteri, pentru că, într-adevăr, volumul lucrărilor a crescut și nu în același ritm a crescut și disponibilitatea din piață a lucrătorilor, mai ales a celor calificați. Energia, știm bine că este o problemă a ultimilor cinci ani și România a găsit cu greu soluții pentru a ține în frâu costurile. În momentul de față, dacă nu suntem mai sus decât media europeană, oricum suntem în zona mediei europene, ceea ce pentru România, o țară care totuși este la coada clasamentului european în ceea ce privește capacitatea economică a țării, este o povară în acest aspect al energiei.
Pot deveni constructorii români jucători regionali importanți? Ce le lipsește pentru a se extinde mai puternic pe piețele europene?
Cristian Erbașu: În primul rând le lipsește experiența, apoi apetitul personalului de a pleca în echipe, în afara țării. În general, oamenii au plecat din România individual, nu au plecat în echipe. Pe de altă parte, este evident că, deși s-a ridicat foarte mult standardul în România, mai ales din punct de vedere managerial, nu este încă la nivelul standardului din țările dezvoltate din vestul Europei. Pe de altă parte, este clar că au nevoie de capitalizare, pentru că dacă nu ai în spate capital financiar, nu ai cum să susții intrarea într-o piață unde, în prima perioadă, întotdeauna trebuie să vii cu aport de la sediul central, din țara de origine. Așa au făcut-o și alte firme multinaționale care au venit în România. Primii ani au susținut costuri, investiții, cheltuieli, până când au început să recupereze aceste aceste sume.
Care sunt cele trei măsuri prioritare pe care le-ați solicitat Guvernului pentru a asigura continuitatea investițiilor și dezvoltarea industriei?
Cristian Erbașu: În primul rând, să aloce o sumă cât mai mare pentru investiții. În al doilea rând, să gestioneze birocrația astfel încât proiectele să nu mai fie întârziate și uneori blocate. Și nu în ultimul rând, cred că ar fi necesară o reducere a fiscalității pe forța de muncă.
| Știri BVB