• “Viitorul României este alături de SUA”

• “România trebuie să vină cu un plan coerent, negociat direct cu Partenerul Strategic. Nu via Europa, nu prin intermediari. America nu o să negocieze niciodată, in corpore, cu Europa”

• “La noi delictul de opinie se pare că a reînviat după mulți ani de zile după comunism”.

• Interviu cu Conf Univ Dr Ben Oni Ardelean, fost vicepreşedinte al PNL, doctor în Ştiinţe Politice și doctor în Teologie – Președintele Academiei de Leadership Politic

Reporter: Stimate domnule Ben Oni Ardelean, cum poate îmbunătăţi România relaţia cu noua administraţie Trump? Pe 20 februarie, ministrul de externe Emil Hurezeanu a declarat că România nu a stabilit canale certe de comunicare cu administraţia Trump, citez: “Am trimis propuneri, dar nu am primit încă răspuns”. În aceste condiţii, cum am putea să dezvoltăm Parteneriatul Strategic pe care îl are România cu Statele Unite? Care sunt noile canalele de comunicare cu administraţia Trump?

Ben Oni Ardelean: În 2022 am sărbătorit 25 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii – un document politico-diplomatic de excepție, devenit pe parcurs un reper al politicii externe românești, dar și un factor esențial al asigurării securității și stabilității în regiune.

La acel moment am fost key-speaker în Congresul american, chiar în Capitol Hill, şi am spus-o și atunci și îmi mențin opinia – în primul și în primul rând, dincolo de zona de intelligence şi zona de apărare, cred că Parteneriatul Strategic ar trebui să adauge şi niște componente semnificative, în primul rând din punct de vedere economic.

Adică mă interesează ca gradul investițional american în România să fie unul mult mai mare. Personal, nu sunt multumit. SUA se află doar pe locul 6 din punct de vedere investiţional în România. Exact așa cum spunea preşedintele Trump lui Zelenski nu demult, în Biroul Oval, în momentul în care SUA are investiții într-o ţară, asta înseamnă automat cea mai bună garanție de securitate, pentru că îşi apără investițiile.

Dincolo de asta, îmi doresc mai multe investiții americane pe teritoriul românesc, pentru că acestea produc bunăstare în primul rând pentru România și consolidează  o relație excepțională cu America. Acest Parteneriat Strategic înseamnă un puzzle foarte mare de cultură, zonă academică, relații pe diverse planuri profesionale, pe cercetare etc, în care România este direct interesată, chestiuni care nu prea există sau sunt foarte “subțiri” din punct de vedere al relaționării directe cu diverse entități americane.

Așadar, cred că este foarte mult de muncit la acest Parteneriat. Până la schimbarea administrației americane, am avut un excepțional canal de comunicare pe zona de servicii de informații, pe zona de apărare, pe care îl avem și în continuare, dar în momentul acesta am intrat într-o nouă etapă pe care trebuie să o fructificăm. Asta înseamnă să ne poziționăm într-un mod corect vizavi de partenerul nostru strategic, SUA.

Referitor la canalele de comunicare cu administraţia Trump, așa cum bine afirma nu doar domnul Hurezeanu, dar și ceilalți din conducerea statului, există o deficiență în această comunicare cu noua administrație.

Deficiența este dată de următorul aspect. În primul rând, România sau mulți din leadershipul românesc au fost foarte conectați la administrația Biden, administrație care și-a găsit finalul în 20 ianuarie, o dată cu preluarea administrației SUA de către Donald Trump. Acest lucru înseamnă o reconectare la o nouă lume, la un nou lidership, relaţii pe care entitățile din România nu le aveau.

Imediat după ce s-a făcut schimbarea de administrație în SUA, tot ceea ce înseamnă la nivel global, nu doar românesc, în diplomația clasică, a murit. Adică nu mai poţi ajunge la noua administraţie prin diplomația clasică, nici prin lobby sau intrările pe bani, ca să fiu foarte corect. Sunt zeci de președinți de stat, sute de premieri care “zgârie” la ușile noii administrații ca să intre acolo și să găsească un canal de comunicare. Nu reușesc, cu toate sforțările lor și cu toate insistențele. Poate că, peste câţiva ani, vom vedea funcţionând perfect canalele obişnuite de comunicare, dar, în acest moment, există o singură modalitate extrem de eficientă, care înseamnă relațiile personale.

Și atunci trebuie căutaţi acei oameni din România sau din SUA care au relații excepționale cu partea americană, care pot să te ducă la noua administrație și la decidenții ei, la diverse ministere sau direcții de interes. Aceasta este singura metodă care funcționează astăzi .

În momentul în care vicepreşedintele JD Vance a devoalat faptul că nu mai sunt valori comune – mă refer la valorile conservatorismului creștin american cu cele ale progresismului sorosist european – majoritatea liderilor europeni, inclusiv mulți români, au început să îi atace pe americani şi să spună că greşesc. Aceasta este o problemă de abordare și de înțelegere, în primul rând a spațiului american. Dacă nu înțelegi spațiul american sau nu înţelegi orice fel de spaţiu în lume nu ai cum să te poziționezi într-un mod corect.

Reporter: Cum apreciaţi dvs declarațiile vicepreședintelui JD Vance referitoare la alegerile din România? Cum pot fi interpretate de către cetățenii de rând ai României?

Ben Oni Ardelean: Fiecare cetățean interpretează cum vrea. Eu vă răspund la întrebare din perspectiva americană, ca unul care înțeleg foarte bine contextul și gândirea lor americană.

Este cert că discutăm despre o diferență majoră de abordare valorică. Astăzi, America poate fi înțeleasă prin două lentile majore. Și am spus asta cam peste tot, inclusiv am făcut postări și înregistrări, pentru ca toți cei care sunt în poziții de înțelegere și decidenții politici să priceapă chestiunea respectivă.

Prima lentilă este cea a conservatorismului creștin evanghelic american, în care trebuie să înțelegi că pentru ei dreptatea, adevărul, libertatea, demnitatea umană sunt valori care sunt absolut sacrosancte în abordarea lor. Ce înseamnă asta? Că atunci când vorbesc de libertate, îl las pe om să urle cât vrea, dacă vrea, în piața publică, îl laşi să se exprime cum vrea, oriunde, pe orice fel de platformă, fără constrângeri, fără limitări, bineînțeles, într-o politică de fake-news, de dezinformare.

L-am văzut pe şeful Facebook, Marc Zuckerberg, că acum se trezește să spună că într-adevăr era amenințat de cei de la Departamentul de Stat, de sub administrația Biden, ca să limiteze, să constrângă, să scoată de pe platformele sociale diverse chestiuni. Iar acum spune că îi pare rău că a făcut asta.

În al doilea rând, omul este privit având o demnitate umană şi o credinţă peste care nu poți să treci. Poţi să crezi în ce vrei – și în piatră,  dacă vrei. Dacă nu iei piatra și dai în mine, adică dacă nu încalci principiul absolut esențial în etica politică referitor la non-agresiune, în momentul respectiv poți să crezi în ce vrei tu. Nu am niciun fel de problemă în ce crezi, poti să te exprimi cum vrei și poți să ai orice fel de opinie vrei.

La noi delictul de opinie se pare că a reînviat după mulți ani de zile după comunism – dacă ai altă părere decât unii sau alții, din momentul respectiv ești împroșcat cu pietre.

Opinia mea este că trebuie să revenim la acele valori clasice care au fondat Europa, care au venit din iudeo-creştinism și care au fondat America. Este vorba de  aceeași structură de gândire teologică, creștin- conservatoare. Atunci demnitatea umană este privită în felul următor: omul are dreptul să fie ales și să aleagă şi poate fi împiedicat doar dacă există o sentință judecătorească definitivă în care i se interzic anumite drepturi civil.

Și atunci este normal că, într-un astfel de context, orice om din zona aceasta valorică pricepe că decizia CCR din 6 decembrie poate fi explicată doar prin ceea ce americanii numesc smoking gun (n.r. probă incriminatorie incontestabilă), adică dacă serviciile de informaţii scriu negru pe alb că – dau un exemplu ipotetic – au fost şase trolii pe care i-au anihilat, 20 de ferme de boti pe care le-au oprit, şapte hoți care au furat voturi.

Personal, am citit sutele de pagini desecretizate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în care n-am găsit astfel de dovezi. Şi atunci cum să îi explici lui JD Vance sau oricui vrei tu din conducerea americană anularea alegerilor din România doar pe bază de suspiciuni și pe niște informaţii din manuale de operațiuni secrete despre cum operează rușii prin Franța, Germania, Ucraina, informaţii pe care le pot citi și eu în zona academică. Nu am nevoie de cineva din SRI să-mi dea niște sinteze de manual de operațiuni speciale.

Autorităţile din România aveau nevoie de “smoking gun”, dovezi  pe care să le prezinte americanilor. Eu le-am spus asta la momentul respectiv, că nu ai cum altfel să explici anularea alegerilor minţii republicane. Dar toți au stat liniștiți în ţară până la declaraţiile lui JD Vance care a cerut dovezile pentru anularea alegerilor. Iar ai noştri nu au ştiut cum să reacţioneze, mai ales că ei comunicaseră în prealabil cu europenii și cu democrații americani, care i-au felicitat că l-au oprit pe Georgescu. Și aici nu susțin niciun candidat, nu vorbesc de susținere de candidaţi aici, ci de principiul în sine al deciziei respective. Trebuie să ai dovezi de netăgăduit pentru o operaţiune ca asta.  Niciodată, americanul nu o să înțeleagă astfel de situaţie, dacă nu ai “smoking gun”.

Este foarte important să se înțeleagă că demnitatea umană trebuie respectată. Iar eu, când intru într-o altfel de logică decât logica aceasta, în momentul respectiv am o problemă de abordare pe care o minte republicană nu o înțelege. Republicanii vechi aveau o vorbă: Niciodată să nu crezi în teroriști și în comuniști. Mă refer la abordarea comunistă, neomarxistă mai nou. Iar neomarxismul şi comunismul sunt astăzi foarte urâte de către noua administrație Trump și trebuie să înțelegem asta. Că le place europenilor să înțeleagă asta, că nu le place, că încearcă să găsească altă formulă de a lucra singuri, de a lucra pe cont propriu pe anumite chestiuni, succes și voie bună!

Reporter: Cum apreciaţi politica externă a României în acest moment? Vedem că sunt anumiţi lideri din SUA care condamnă România pentru anularea alegerilor, iar oamenii noştri din politica externă, care ar trebui să meargă să le explice situaţia, sunt în tăcere.

Ben Oni Ardelean: În primul rând, aş vrea să amintesc aici un aspect de istorie recentă – diplomația română, în ultimii mulți ani de zile, nu mai joacă nicio carte internațională. Noi am luat de-a gata în plic tot ce trebuie să facem de la Bruxelles, în speță, și posibil și de la americani. În rest, nu am mai jucat niciun fel de carte externă. Noi eram jucători masiv în Orient, eram jucători în Africa, eram jucători și pe plan extern, și pe plan economic.

În 1990, diplomația economică a României avea 1800 de angajați. La sfârșitul obștesc, când a fost transferată de sub Ministerul Economiei în Agenția de Investiții Străine mai erau 52 de persoane. Într-un mare dezastru se află și astăzi şi am spus-o încă de la înfiinţare: “Nu faceți asta, pentru că nu va funcționa nici acum, nici în deceniul următor”. Aşadar, nu am mai jucat nicio carte internaţională.

Pe de altă parte, noi am fost total cuplați la un tip de gândire și la un tip de mentalitate – cea bruxelleză -, care în momentul acesta este ea însăși bulversată total și defazată de tot ceea ce se întâmplă pe plan mondial și în mod special pe plan inter-relațional cu America. Şi de aici vin problemele, pentru că acest tip de gândire, care a fost ancorat în LGBT, transgender, corectitudine politică, climate change, Green Deal etc, este o politică total diferită decât politica pe care noi, ca națiune, ar trebui să o jucăm în astfel de moment.

Acest defazaj ideologic este un aspect extrem de esențial, pentru că nu ne mai cuplăm la aceleași valori pe care JD Vance le-a rostit în discursul de la Conferinţa de la Muchen, când organizatorul evenimentului s-a ridicat în picioare și a plâns pentru că și-a dat seama de dezastrul în care suntem. Adică nu mai avem un numitor comun cu SUA, mă refer la cel valoric.

A treia chestiune majoră – trebuie să ai oameni care să știe rapid să se adapteze și să gândească un plan. Repet, după a doua şedinţă CCR, am spus că trebuie gândită o formulă de a explica republicanilor anularea alegerilor din România. Dar autorităţile noastre s-au mulţumit că a ieşit Antony Bliken (fost Secretar de stat al Statelor Unite ale Americii) şi le-a dat patalamaua că e bine ce au făcut. Dar Blinken a mai stat trei săptămâni și a pleacat.

În 20 ianuarie, a venit administraţia Trump şi am avertizat că va fi o mare problemă. Nu m-au crezut, vă spun foarte sincer, până când JD Vance i-a băgat pe toți europenii sub masă şi România a fost considerată “oaia neagră” a Europei. Într-un astfel de context, România trebuie să vină și să se adapteze rapid la noua conjunctură, cu o strategie reală, dinamică și foarte flexibilă.

Și în al patrulea rând, este extrem de important, dincolo de capacitatea de adaptare, ca România să construiască un plan direct cu Partenerul Strategic, SUA. Pentru că, astăzi, singura ancoră de siguranță şi securitate pentru România este SUA și apoi NATO. Dacă noi pierdem ancora aceasta, nu o să mai avem nici economie, nici bunăstare, nici sănătate, nici educație. Şi atunci România trebuie să vină cu un plan coerent, negociat direct cu Partenerul Strategic. Nu via Europa, nu prin intermediari. America nu o să negocieze niciodată, in corpore, cu Europa. O să negocieze cu fiecare stat în parte, iar europenii se încăpățânează și nu vor să înțeleagă această chestiune.

La toate marile reuniuni de la Paris și de la Londra, europenii n-au făcut nimic altceva decât să declare la final, ca punct de concluzie, că trebuie să vorbească cu Zelenski să se împace cu Trump. Dacă ei erau foarte puternici, spuneau că nu îi  interesează America, o izolau, şi că îşi iau în mâini apărarea, politica externă, economia,  cercetarea și toate celelalte direcţii. Dar europenii nu au capacitatea asta și nici nu vor avea în viitorul apropiat.

Reporter: Din informațiile dvs, există la nivelul conducerii României un plan dinamic de a comunica cu SUA? V-au implicat şi pe dvs, având în vedere relaţiile dvs foarte apropiate cu partea americană? 

Ben Oni Ardelean: Pot să vă răspund parțial la această întrebare. Au existat mai multe întâlniri pe care le-am avut la cel mai înalt nivel în România. Există intenția, însă există și blocaje pe mai multe paliere, dar eu sper ca factorul decident să se trezească.

Reporter: Deci viitorul nostru este alături de Statele Unite ale Americii?

Ben Oni Ardelean: Indiscutabil.

Vă mulţumesc!