Update articol:
Forumul Gazele verzi – pilon strategic al tranziției energetice a României

Jorgo Chatzimarkakis, Hydrogen Europe: România poate deveni un actor major pe piața gazelor verzi; avem nevoie de piețe funcționale, nu doar de obiective de producție

Jorgo Chatzimarkakis, Hydrogen Europe: România poate deveni un actor major pe piața gazelor verzi; avem nevoie de piețe funcționale, nu doar de obiective de producție
 - poza 1

România dispune de resursele regenerabile, infrastructura de gaze naturale și capacitățile industriale necesare pentru a avea un rol important în dezvoltarea pieței europene a gazelor verzi, însă transformarea acestui potențial în investiții concrete necesită cerere predictibilă, mecanisme de finanțare și reglementări clare, a declarat Jorgo Chatzimarkakis, CEO al Hydrogen Europe, într-un mesaj video transmis în cadrul Forumului „Gazele verzi – pilon strategic al tranziției energetice a României”, organizat de Delgaz Grid în parteneriat cu Financial Intelligence, la Palatul Parlamentului. Acesta a propus trei priorități pentru România: elaborarea unei foi de parcurs naționale pentru piața gazelor verzi, transformarea proiectelor-pilot în reglementări aplicabile și mobilizarea investițiilor de-a lungul întregului lanț valoric.

Redăm mesajul transmis de Jorgo Chatzimarkakis – CEO, Hydrogen Europe:

“Permiteți-mi să încep cu un mesaj simplu: viitorul energetic al Europei nu va fi construit doar pe electroni. Avem nevoie și de molecule. Iar aceste molecule trebuie să fie produse într-o măsură tot mai mare în Europa.

Aceasta nu mai este doar o chestiune de politică climatică. Este o chestiune de competitivitate, de suveranitate industrială și, mai presus de toate, de reziliență europeană.

Prea mult timp, Europa a depins de combustibili fosili importați. Am învățat, uneori în mod dureros, că dependența energetică generează vulnerabilități politice și economice.

Astăzi avem o oportunitate extraordinară de a schimba această situație, iar România poate juca un rol mult mai important în această transformare decât își imaginează mulți.

România dispune de ingredientele necesare succesului.

România are resurse de energie regenerabilă, o industrie a gazelor naturale bine dezvoltată, o infrastructură semnificativă, cerere industrială și ingineri foarte bine pregătiți.

De asemenea, are un potențial considerabil pentru producția de hidrogen regenerabil, biometan și metan sintetic.

Acestea nu sunt soluții concurente, ci elemente complementare ale unui nou sistem energetic european.

Hidrogenul poate contribui la decarbonizarea proceselor industriale, poate susține mobilitatea și poate asigura stocarea energiei pe termen lung.

Biometanul poate înlocui gazele naturale fosile în infrastructura existentă.

Metanul sintetic poate transforma electricitatea regenerabilă și carbonul captat într-un vector energetic care poate fi stocat și transportat.

Împreună, aceste gaze pot consolida securitatea energetică a României și pot crea noi lanțuri valorice industriale.

Dar potențialul, de unul singur, nu este suficient.

Trebuie să trecem de la potențialul tehnologic la piețe funcționale, de la proiecte individuale la lanțuri valorice integrate și de la ambițiile politice la implementarea industrială.

Și acesta este al doilea mesaj important pe care vreau să îl transmit.

Avem nevoie de piețe, nu doar de obiective de producție.

Acest lucru mă conduce la cea mai importantă lecție desprinsă din dezvoltarea sectorului hidrogenului în Europa.

Nu putem construi o economie a hidrogenului sprijinind exclusiv producția.

Avem nevoie ca producătorii, operatorii de infrastructură, clienții industriali, furnizorii de tehnologie și instituțiile financiare să avanseze împreună.

Este evident pentru toată lumea că producerea hidrogenului fără a avea clienți aduce prea puțină valoare.

La fel, crearea cererii fără o ofertă fiabilă și fără infrastructura necesară are o valoare limitată.

De aceea, Hydrogen Europe a susținut în mod constant o abordare cuprinzătoare a dezvoltării pieței.

În primul rând, avem nevoie de o cerere predictibilă.

Legislația europeană, inclusiv Directiva privind energia din surse regenerabile și obiectivele sale referitoare la hidrogenul regenerabil, care trebuie implementate de statele membre, oferă semnale importante pentru investiții.

Aceste angajamente trebuie să rămână credibile.

Investitorii au nevoie de stabilitate, nu de reguli care se schimbă permanent.

Și, apropo, România s-a numărat printre primele țări care au analizat foarte intens aceste obiective.

În al doilea rând, avem nevoie de mecanisme de sprijin care să permită finanțarea proiectelor.

Banca Europeană a Hidrogenului, schemele naționale de sprijin, contractele pentru diferență și instrumentele inovatoare care conectează producătorii cu clienții industriali pot contribui la reducerea decalajului dintre costurile inițiale și prețurile de piață.

În al treilea rând, avem nevoie de reglementări simple și practice.

Europa nu își poate permite o situație în care complexitatea certificării, a procedurilor de autorizare și a cerințelor tehnice împiedică proiectele promițătoare să ajungă la decizia de investiție.

Din păcate, aceasta este situația în prezent.

În al patrulea rând, avem nevoie de o piață care să recunoască valoarea rezilienței.

O moleculă verde produsă pe plan intern face mai mult decât să reducă emisiile.

Ea reduce dependența de importuri, consolidează securitatea industrială și creează locuri de muncă în Europa.

Ar trebui să recunoaștem nu doar costul suplimentar asociat energiei verzi, ci și valoarea pe care producția europeană de energie o aduce rezilienței.

Aș dori să abordez acum subiectul infrastructurii, pentru că aici se află avantajul strategic al României.

Acest aspect este deosebit de relevant pentru Delgaz Grid și pentru operatorii infrastructurii de gaze naturale din România.

Europa dispune deja de unul dintre cele mai sofisticate sisteme de infrastructură pentru gaze naturale din lume.

Nu ar trebui, pur și simplu, să renunțăm la acest activ strategic.

Ar trebui să îl modernizăm.

Adaptarea rețelelor existente de gaze naturale, acolo unde sunt adecvate, pentru a putea transporta hidrogen poate reduce necesarul viitor de investiții și poate accelera dezvoltarea pieței, atunci când acest lucru este justificat din punct de vedere tehnic și economic.

În același timp, trebuie să facem distincția între amestecul hidrogenului cu gazele naturale, rețelele dedicate transportului de hidrogen și utilizarea în continuare a infrastructurii de gaze pentru biometan și metan sintetic.

Fiecare soluție are propriile cerințe tehnice și economice.

De aceea, proiectele-pilot sunt atât de importante.

Aș dori în mod special să felicit Delgaz Grid pentru proiectul său de pionierat din România privind amestecul hidrogenului cu gazele naturale, în cadrul căruia a fost testat un amestec cu un conținut de 23% hidrogen în volum, în rețelele de distribuție existente, din oțel și polietilenă, precum și în aparatele de utilizare casnică.

Felicitări!

Astfel de proiecte sunt extrem de valoroase.

Ele generează date și dovezi practice privind materialele, echipamentele, siguranța, cerințele operaționale și utilizările la nivelul consumatorilor.

Iar aceste informații sunt exact ceea ce autoritățile de reglementare au nevoie pentru a elabora o legislație secundară eficientă.

Reglementarea ar trebui să învețe din inovație, nu să împiedice apariția inovației.

România poate utiliza aceste experiențe pentru a dezvolta standarde tehnice clare, cadre de investiții și mecanisme de reglementare pentru viitoarea sa infrastructură de gaze.

Există și o altă dimensiune strategică.

Europa investește masiv în producția de energie electrică din surse regenerabile, dar se confruntă tot mai mult cu congestii ale rețelelor, limitări ale producției regenerabile și o flexibilitate insuficientă.

Producem energie electrică ce nu poate ajunge întotdeauna la consumator, în locul și în momentul în care este necesară.

Producția de hidrogen poate contribui la rezolvarea acestei probleme.

Electrolizoarele pot transforma energia electrică regenerabilă în molecule care pot fi stocate, transportate și utilizate în industrie.

În viitor, instalațiile de producție descentralizate, sistemele industriale inteligente și inteligența artificială pot face această interacțiune și mai eficientă.

Această perspectivă este deosebit de promițătoare pentru țări precum România, care combină potențialul de producție a energiei electrice regenerabile cu rețelele existente de gaze naturale și cu capacitățile industriale.

Reziliența nu se construiește alegând între electroni și molecule. Se construiește conectându-le.

De aceea, operatorii rețelelor de electricitate și de gaze trebuie să planifice împreună dezvoltarea sistemului energetic.

Permiteți-mi să închei cu trei priorități concrete pentru România.

Prima prioritate: elaborarea unei foi de parcurs naționale pentru piața gazelor verzi.

Aceasta ar trebui să reunească Guvernul, autoritățile de reglementare, producătorii, operatorii de infrastructură și clienții industriali.

Ar trebui să identifice cererea realistă, oportunitățile de producție și sprijinul necesar pentru a le conecta.

A doua prioritate: transformarea proiectelor-pilot în progrese în materie de reglementare.

Experiența Delgaz Grid și a altor inovatori trebuie utilizată pentru dezvoltarea unor standarde practice privind adaptarea infrastructurii pentru hidrogen, conversia rețelelor și integrarea în condiții de siguranță a gazelor regenerabile.

A treia prioritate: mobilizarea investițiilor de-a lungul întregului lanț valoric.

Trebuie să combinăm instrumentele europene de finanțare cu măsurile naționale și cu parteneriatele industriale pe termen lung.

Infrastructura și producția trebuie să se dezvolte în paralel cu existența unor clienți reali.

Sincronizarea este cuvântul-cheie.

Doamnelor și domnilor,

Tranziția energetică a Europei intră într-o nouă etapă.

Nu mai este vorba doar despre înlocuirea unei surse de energie cu alta.

Este vorba despre construirea unui sistem energetic european integrat, sigur și competitiv.

România dispune de resursele, infrastructura și capacitățile industriale necesare pentru a deveni un contributor major la această transformare.

Iar Hydrogen Europe este pregătită să sprijine acest parcurs.

Să încetăm să mai tratăm gazele verzi ca pe o promisiune pentru ziua de mâine. Să le transformăm astăzi într-o realitate industrială.

Pentru că, în ultimă instanță, viitorul energiei europene nu înseamnă doar decarbonizare.

Înseamnă reziliență.

Înseamnă competitivitate.

Și înseamnă libertatea Europei de a produce energia de care are nevoie.

Mulțumesc!”