Sunt foarte atent la expresia „interesul național”.

Frecvența utilizării ei a crescut în ultimul timp. Din perspectiva Societății Deschise/Marii Societăți, ea nu are conținut. Marea Societate fiind ordine spontană nu are interese naționale. Când acestea apar ca obiective politice ceea ce obținem este o reducere a libertății individuale de a ne urma planurile pe care fiecare le facem.

Cu cât identificăm mai multe „interese naționale”, cu atât ne trebuie mai multe resurse pentru a le satisface. Unde sunt aceste resurse? Oriunde în altă parte, dar nu la guverne. În numele interesului național, guvernele iau resursele din locurile în care se găsesc și cei care trebuie să le cedeze se întreabă tot mai mult care e interesul național.

Singura instanță în care interesul național are conținut este atunci când fiecare este lăsat să-și facă treaba: individul și firma să-și realizeze planurile individuale, iar guvernul să-și facă datoria în ariile specifice ale apărării, ale ordinii publice și a producerii acelor servicii și bunuri pentru care piața nu are stimulentele de a le oferi prin întreprindere privată. Acesta este interesul național!

Cu alte cuvinte, este în interesul național să renunțăm să îl definim printr-o colecție de superstiții, de genul justiției distributive, și să înțelegem că singurul nostru interes colectiv este să determinăm guvernul să adopte regulile bune pe care le știm pentru a stimula antreprenoriatul și concurența. Asta înseamnă un guvern puternic în ariile sale legitime de acțiune, dar retras din superstițiile sociale în numele cărora s-a inflatat în timp ce a devenit mai slab.

Aș spune că, până acum, în numele interesului național, am obținut exact inversul: un stat slab în ariile legitime și puternic în zona superstițiilor sociale. Reforma de care avem nevoie în societatea românească în a face un stat puternic în ariile legitime, dar profund preocupat să lase cale liberă concurenței și antreprenoriatului.
Către atingerea acestui obiectiv au nevoie să conveargă toate reformele specifice în administrație, economie, sănătate, educație, justiție, mediu și cultură.