Autor: Laurenţiu Stan, consultant financiar, Kapital Minds
Discuția despre capitalul social minim al societăților cu răspundere limitată pare, la prima vedere, o temă tehnică, rezervată contabililor sau juriștilor. Dar, dacă privești mai atent, ea spune foarte multe despre felul în care statul înțelege să se raporteze la inițiativa privată și despre cât de mult preț punem pe curajul de a porni o afacere.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a anunțat recent că a propus înlocuirea pragului unic de capital social de 8.000 de lei din proiectul inițial cu un sistem progresiv, care include două niveluri minime: 500 de lei, pentru societățile care au înregistrat o cifră de afaceri netă sub 400.000 de lei în anul fiscal anterior, și 5.000 de lei, pentru societățile care au înregistrat o cifră de afaceri netă peste 400.000 de lei. Conform estimărilor realizate prin platforma Termene.ro, aproximativ 360.000 de firme vor trebui să-și ajusteze capitalul social la 500 de lei, iar alte câteva zeci de mii vor fi afectate de pragul de 5.000 de lei.
Am văzut de-a lungul anilor cum mulți oameni cu idei bune renunță înainte să înceapă, pentru că barierele sunt pur și simplu descurajante. Pragul inițial de 8.000 de lei era exact asta: un obstacol artificial, care ar fi blocat mii de inițiative. Noua formulă, cu două trepte, de 500, respectiv 5.000 de lei, aduce ceva mai multă logică și proporționalitate, dar tot nu rezolvă problema de fond: capitalul social este folosit de stat mai degrabă ca un filtru administrativ decât ca o pârghie reală pentru soliditatea companiilor.
Privind către alte țări europene, constatăm că România rămâne în urmă la flexibilitate. În alte țări din Uniunea Europeană există consecvență: statul vrea capital, dar înțelege să-l construiască progresiv, nu să blocheze din start inițiativele antreprenoriale. Ideea este aceeași: inițiativa și curajul contează mai mult decât suma depusă într-un cont bancar.
Pentru firmele mai mari, lucrurile stau diferit. Un prag mai ridicat al capitalului social minim transmite un mesaj clar: seriozitate și soliditate. În Germania, de exemplu, pentru înființarea unei societăți cu răspundere limitată clasică (GmbH) este necesar un capital social de 25.000 de euro, din care, la înființare, trebuie vărsat efectiv în numerar sau în natură cel puțin jumătate (adică minimum 12.500 EUR), iar restul poate fi adus ulterior. Suma nu este doar un număr, ci o declarație pentru parteneri și clienți: „Suntem aici să rămânem, să creștem, să respectăm regulile”. În România, pragul de 5.000 lei reprezintă un pas înainte, dar încă modest față de standardele europene
Problema este alta: capitalul social a fost tratat mult timp ca un simplu artificiu contabil. Creșterea lui la 500 sau 5.000 de lei nu schimbă fundamental nimic dacă nu există și alte mecanisme care să asigure responsabilitatea antreprenorilor și protecția creditorilor. În lipsa acestora, noile praguri riscă să fie doar un alt exercițiu birocratic, cu costuri suplimentare de timp și bani.
Adevărata miză nu sunt banii, ci mesajul pe care-l transmite această lege. Dacă autoritățile explică clar logica diferențierii și oferă timp pentru acomodare, noile praguri pot fi acceptate ca un pas firesc spre un mediu de afaceri mai matur și mai previzibil. Dacă nu, ele vor rămâne doar cifre pe hârtie, percepute ca o simplă constrângere.
Această inițiativă poate fi utilă doar în măsura în care va fi dublată de înțelepciune administrativă și de respect pentru antreprenori. Capitalul social nu ar trebui privit ca o taxă de intrare în afaceri sau ca o rezervă din care statul își poate recupera ceva din taxele restante în caz de insolvență, ci ca un simbol al încrederii – încrederea celui care pornește la drum, a partenerului care i se alătură și a societății care așteaptă stabilitate.
De aceea, adevărata întrebare nu este „cât trebuie să depună o firmă în contul său de capital social?”, ci „ce spune această sumă despre felul în care ne raportăm la afaceri, la responsabilitate și la încredere?”. Dacă răspunsul va fi acela că România vrea un mediu de afaceri serios, previzibil și matur, atunci suntem pe drumul cel bun. Dacă nu, vom rămâne prizonierii unei cifre seci dintr-un bilanț, incapabili să vedem ce ar trebui să fie de fapt capitalul social: un semn de angajament, de credibilitate și de respect față de propria idee și față de societatea în care trăim.
În fond, capitalul social nu este doar o obligație legală sau o formalitate contabilă. Este un semn al responsabilității pe care ne asumăm să o avem față de ideile noastre, față de parteneri și față de comunitatea în care ne desfășurăm activitatea. Fiecare sumă depusă, fie ea simbolică sau substanțială, transmite un mesaj: curajul de a începe, seriozitatea de a continua și respectul față de cei care te înconjoară. România are acum șansa să transforme o regulă aparent tehnică într-un simbol al încrederii și al maturității economice. În cazul în care vom reuși să înțelegem acest sens și să-l păstrăm viu în aplicare, nu vom fi doar o țară care reglementează cifre, ci una care inspiră inițiativă, încurajează idei și construiește în mod real un mediu de afaceri în care antreprenorii știu că nu sunt singuri.
| Știri BVB