România se află într-o etapă timpurie, dar favorabilă, în care percepția publică asupra captării și stocării dioxidului de carbon este încă în formare. Nivelul de acceptare depinde în mare măsură de calitatea guvernanței, de resursele și organizarea administrativă și de modul în care instituțiile comunică, se coordonează și demonstrează că proiectele sunt gestionate transparent și în beneficiul economiei și al comunităților, potrivit unui studiu Energy Policy Group (EPG).
Studiul analizează modul în care cetățenii, comunitățile locale, industria, societatea civilă și autoritățile publice din România înțeleg și evaluează tehnologiile de gestionare a carbonului, în special captarea și stocarea dioxidului de carbon (CCS). Aceasta este considerată printre soluțiile relevante pentru reducerea emisiilor în sectoarele industriale greu de decarbonizat. Analiza se bazează pe un sondaj național, focus-grupuri și interviuri cu actori relevanți, oferind o imagine integrată asupra nivelului de informare, a percepțiilor cetățenilor privind riscurile și beneficiile implementării acestor tehnologii dar și a condițiilor în care acestea ar putea fi acceptate social.
Rezultatele indică faptul că nivelul de cunoaștere în rândul populației este încă redus. Această situație reflectă mai degrabă un deficit de informare decât o opoziție. Participanții la focus grupuri au manifestat interes și disponibilitate de a înțelege subiectul atunci când au primit explicații clare, ceea ce sugerează că acceptarea poate fi influențată prin informare și comunicare timpurie.
În același timp, studiul arată că percepțiile sunt condiționate de nivelul de încredere în instituții, acest element fiind considerat la fel de important ca aspectele tehnice ale tehnologiei. Lipsa transparenței sau comunicarea insuficientă pot submina rapid
acceptarea, indiferent de potențialele beneficii ale proiectelor. De asemenea, acceptarea și fezabilitatea implementării sunt asociate cu existența unor
roluri instituționale clar definite, a unor proceduri coerente și a unei coordonări eficiente între nivelul național și cel local. Autoritățile locale au subliniat în mod particular limitările legate de expertiza tehnică și de capacitatea administrativă, precum și nevoia de ghiduri practice și de clarificarea responsabilităților, aspecte care le pot influența direct capacitatea de a gestiona implicațiile sociale a potențialelor proiecte.
Gradul în care beneficiile sunt înțelese și percepute de public influențează în mod direct acceptarea. Pentru cetățeni și autoritățile locale, relevanța acestor tehnologii este evaluată în principal în funcție de impactul concret asupra locurilor de muncă, competitivității industriale și dezvoltării regionale, mai degrabă decât prin raportare la argumente generale privind schimbările climatice. În același timp, riscurile percepute sunt legate mai ales de distribuția costurilor, posibile creșteri ale prețurilor la energie, capacitatea instituțiilor de a gestiona proiectele și transparența procesului decizional.
Studiul arată, de asemenea, că industria, societatea civilă și mediul academic sunt în mare parte de acord asupra rolului acestor tehnologii în sectoarele industriale greu de decarbonizat, chiar dacă există în continuare diferențe privind modul de implementare, finanțarea și prioritățile de politici publice.
Realizată de Ioana Maria Vasiliu, Daria Sorescu și Sabina Ghiță, analiza se bazează pe un sondaj național, grupuri de discuții și interviuri cu părțile interesate relevante.
Ioana Maria Vasiliu spune: „Nivelul de conștientizare a publicului cu privire la CCS rămâne scăzut, dar atunci când cetățenii primesc informații clare și accesibile, aceștia tind să fie receptivi la aceste tehnologii. Acceptarea depinde nu numai de înțelegerea tehnologiei, ci și de încrederea în instituții și de transparența procesului decizional. Chiar și proiectele CCS viabile din punct de vedere tehnic pot întâmpina rezistență dacă comunicarea este insuficientă sau percepută ca lipsită de credibilitate.
Fezabilitatea și acceptarea socială a CCS sunt strâns legate de rolurile instituționale clar definite, de coordonarea eficientă între autoritățile naționale și locale și de capacitatea administrativă adecvată. Cetățenii și stakeholderii locali evaluează captarea și stocarea carbonului în primul rând din perspectiva impactului economic tangibil, cum ar fi locurile de muncă, competitivitatea industrială și dezvoltarea regională, în timp ce preocupările se concentrează pe distribuția costurilor, posibile creșteri ale prețului energiei și capacitatea instituțiilor de a gestiona proiectele în mod transparent. În ansamblu, România pare să se afle într-un stadiu incipient, dar favorabil, în care percepțiile asupra CCS sunt încă în formare și pot fi modelate în mod pozitiv prin guvernanță eficientă și comunicare proactivă.”
–
| Știri BVB