-
„Valoarea unui summit se vede în ceea ce fac liderii după ce se ridică de la masă.”
-
Autor: Corneliu Pivariu – General-maior (cu două stele) în retragere, expert în geopolitică și relații internaționale, cu o experiență de peste 30 de ani în domeniile militar, diplomatic și economic.
Rezumat. Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping au programată o întrevedere pe 19 noiembrie, în marja summitului APEC de la Shenzhen. Washingtonul pune accentul pe controlul armamentelor nucleare și pe Iran. Cel mai plauzibil rezultat este deschiderea unui dialog privind reducerea riscului nuclear. Negocierile privind Ucraina continuă pe o filieră separată, pentru care liderii UE au stabilit la Dublin formula de reprezentare europeană.
* Stadiul pregătirilor
Casa Albă a anunțat la 13 noiembrie că întâlnirea în trei este programată pentru joi, 19 noiembrie. Kremlinul a confirmat data o zi mai târziu. Ministerul chinez de Externe a anunțat că Xi Jinping va prezida reuniunea din 18–19 noiembrie a Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC), care reunește 21 de economii. Întrebată despre trilaterală, purtătoarea de cuvânt Mao Ning a spus, la 13 noiembrie, că Beijingul este în contact cu celelalte părți.[1]
Potrivit The Wall Street Journal, Beijingul a preferat declarații convenite în prealabil, iar Washingtonul a dorit un schimb deschis de opinii. În cadrul APEC, Beijingul urmărește rezultate în comerț, conectivitate și economie digitală. Declarația forumului presupune consensul membrilor.[2]
* Ce urmăresc cele trei capitale
Washingtonul urmărește să implice China în discuțiile privind controlul armamentelor nucleare. După convorbirea dintre Marco Rubio și Wang Yi din 11 noiembrie, Departamentul de Stat a subliniat importanța dialogului la nivel înalt pentru pace și dezarmare, inclusiv în trei. Comunicatul chinez a pus accentul pe stabilitatea relației bilaterale și pe sprijinul reciproc pentru reuniunile APEC și G20.[3]
Pentru Xi, prioritatea este stabilitatea relației cu Washingtonul până la summitul G20 din Florida, în decembrie. Aplicarea înțelegerilor din septembrie privind mineralele critice și achizițiile agricole rămâne pe agenda bilaterală. Beijingul își menține obiecțiile față de restricțiile comerciale americane, iar Xi a cerut Washingtonului prudență în chestiunea Taiwanului. Discuțiile privind reducerea riscului nuclear i-ar permite Chinei să participe la dialog păstrându-și libertatea de decizie asupra arsenalului.[4]
Pentru Putin, simpla participare alături de Trump și Xi este un câștig politic, deoarece îi permite să se prezinte ca interlocutor al celor două puteri. La 12 noiembrie, consilierul său Iuri Ușakov a spus că Putin intenționează să continue la Shenzhen discuțiile cu Trump despre Ucraina. Potrivit unor surse citate de Reuters, Moscova a încercat să înscrie dosarul pe agenda trilateralei, iar Beijingul s-a opus. Un oficial american citat de Associated Press a indicat că Trump intenționează să evite subiectul în discuția în trei. Programul american nu prevede o întrevedere separată cu Putin. Un schimb informal rămâne posibil.[5]
* Temele cu șanse de acord
Tratatul americano-rus New START, care limita forțele nucleare strategice desfășurate ale celor două state, a expirat în februarie. Potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), în ianuarie SUA și Rusia dețineau aproximativ 83% din focoasele aflate în stocurile militare mondiale, iar arsenalul Chinei era estimat la 620 de focoase. Beijingul invocă această diferență pentru a explica refuzul de a negocia reduceri ale arsenalelor. În aceste condiții, discuțiile de la Shenzhen ar putea începe cu măsuri de transparență și de comunicare în situații de criză.[6]
La Lima, în noiembrie 2024, Joe Biden și Xi Jinping au afirmat că decizia de folosire a armelor nucleare trebuie să rămână sub control uman. În septembrie 2026, Washingtonul și Beijingul au convenit să creeze un canal de comunicare pentru incidente legate de inteligența artificială. Potrivit South China Morning Post, discuțiile pregătitoare au vizat și rolul inteligenței artificiale în comanda și controlul nuclear.[7]
Trump intenționează să discute și dosarul iranian. În septembrie, Washingtonul și Beijingul conveniseră că Teheranul trebuie să își respecte angajamentul de a nu dezvolta arme nucleare și că trecerea pe căile navigabile internaționale trebuie să rămână scutită de taxe. China are interesul să mențină Strâmtoarea Ormuz deschisă transporturilor energetice. Aplicarea unei înțelegeri privind navigația prin strâmtoare depinde de participarea Iranului și a celorlalte părți implicate.[8]
În Foreign Affairs, Charles Kupchan[9] pledează pentru o agendă restrânsă și pentru continuarea dialogului după Shenzhen. El vede cea mai bună ocazie de cooperare în planul președintelui sud-coreean Lee Jae-myung pentru un regim de pace și o denuclearizare în etape. Potrivit South China Morning Post, acest subiect a pierdut însă teren în pregătirile trilateralei.[10]
* Scenarii pentru Shenzhen
Scenariul de bază este o întrevedere scurtă, urmată de declarații ale celor trei lideri. Un oficial american citat de Associated Press a descris întâlnirea drept un posibil început al dialogului privind dezarmarea nucleară. Washingtonul nu se așteaptă la anunțarea unui acord la Shenzhen.[11]
O declarație prin care Rusia s-ar alătura angajamentului de la Lima ar fi un rezultat mai ambițios. Mandatul dat experților, desemnarea interlocutorilor și data unei noi runde vor arăta, până la G20, dacă dialogul capătă continuitate. O întâlnire strict protocolară sau o amânare ar lăsa în prim-plan contactele bilaterale.
Serghei Glaziev[12] propune, sub formula „Ialta 2.0”, ca Rusia, SUA și China să convină reguli pentru ordinea mondială. Kupchan vede în Shenzhen un precedent pentru gestionarea rivalității. Modelul de concert al puterilor pe care l-a propus împreună cu Richard Haass include și Uniunea Europeană, India și Japonia. În lectura lui Kupchan, concesiile făcute pe seama Ucrainei sau a Taiwanului ar submina stabilitatea pe care dialogul o urmărește.[13] Agenda aflată în discuție face foarte puțin probabil un acord de tipul celui propus de Glaziev.
* Concluzii pentru Europa și România
În dosarul ucrainean, Kupchan vede posibilă o mediere americano-chineză pentru protejarea infrastructurii energetice și a navigației comerciale. Folosirea pârghiilor economice ale Chinei asupra Moscovei depinde de interesul Beijingului de a obține o dezescaladare. Un asemenea acord ar cere consimțământul Kievului și al Moscovei, precum și un mecanism de verificare.[14]
La 12 noiembrie, la summitul Comunității Politice Europene de la Dublin, 41 de state, între care România, Republica Moldova, Regatul Unit, Ungaria și Slovacia, au semnat o declarație privind principiile securității europene. Textul reafirmă responsabilitatea statelor europene pentru securitatea continentului și dreptul fiecărui stat de a-și alege alianțele, consacrat și în Declarația OSCE de la Astana. Semnatarii au legat discuțiile despre mecanisme suplimentare de reducere a riscurilor în Europa de restabilirea păcii.[15]
După consultările din 10 noiembrie de la Abu Dhabi, liderii UE au stabilit la Dublin, pe 13 noiembrie, componența echipei europene de negociere. Ea va reuni instituțiile Uniunii și cinci state din Coaliția de Voință, Franța, Germania, Italia, Polonia și Regatul Unit, și se va consulta cu toate statele membre ale UE. Kremlinul a indicat că ar putea accepta participarea europenilor dacă îi consideră dispuși să contribuie la pace. António Costa a reafirmat că deciziile privind teritoriul și suveranitatea îi aparțin Ucrainei, iar garanțiile trebuie discutate în cadrul coaliției, în coordonare cu NATO.[16]
Echipa europeană își va putea folosi pârghiile financiare și militare dacă participă, alături de Kiev, la stabilirea condițiilor armistițiului. O contribuție concretă ar fi negocierea din timp a modului de verificare și a obligațiilor fiecărui garant în cazul încălcării acordului.
În declarațiile făcute publice la 14 noiembrie, Volodimir Zelenski a relatat că emisarii americani au întrebat dacă Ucraina s-ar retrage din partea Donbasului pe care o mai controlează în ipoteza aderării la NATO. El și-a reafirmat opoziția față de cedările teritoriale și a evocat posibilitatea unui referendum național dacă Ucraina ar primi un pachet care să includă garanții de securitate, sprijin pentru menținerea unei armate puternice și fonduri pentru reconstrucție. Retragerea ar avea efecte militare imediate, iar invitația de aderare ar necesita acordul tuturor aliaților.[17]
Moscova cere ca un acord mai larg asupra securității europene să preceadă negocierea condițiilor de încheiere a războiului. Această succesiune i-ar permite Kremlinului să condiționeze progresele în dosarul ucrainean de concesii privind postura NATO. Iuri Ușakov a readus în discuție revenirea la configurația forțelor aliate din 1997, anul semnării Actului Fondator NATO–Rusia. Pentru România, membră a Alianței din 2004, revenirea la acea configurație ar pune în discuție prezența aliată la Marea Neagră.[18]
Potrivit cotidianului german Bild, în contacte informale desfășurate în paralel cu negocierile de la Abu Dhabi ar fi fost avansate ieșirea Finlandei din NATO și închiderea bazelor aliate din Estonia, Letonia și Lituania. La 13 noiembrie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a dezmințit că Moscova ar fi cerut ieșirea Finlandei din Alianță.[19]
Apreciez că Moscova folosește reperul din 1997 ca poziție maximală de deschidere, pe care ar putea să o ajusteze în cursul tratativelor.
Pentru europeni, următoarea rundă privind Ucraina va arăta ce rol obține echipa de la Dublin și în ce măsură aceasta reprezintă interesele statelor din afara grupului celor cinci. În consultările cu echipa comună, Bucureștiul are interesul să susțină prioritățile flancului sud-estic și să pună în discuție consecințele unui eventual acord pentru Republica Moldova.[20]
[1] Associated Press, anunțul Casei Albe, 13 noiembrie 2026. Interfax, confirmarea Kremlinului, 14 noiembrie 2026. MAE chinez, programul lui Xi la Shenzhen, 13 noiembrie 2026. MAE chinez, conferința lui Mao Ning, 13 noiembrie 2026.
[2] The Wall Street Journal, formatul trilateralei, 9 noiembrie 2026. APEC, cele 21 de economii și regula consensului. MAE chinez, conferința lui Mao Ning, 13 noiembrie 2026.
[3] Reuters, bilanțul Departamentului de Stat după convorbirea Rubio–Wang, 11 noiembrie 2026. MAE chinez, comunicatul privind convorbirea Wang–Rubio.
[4] Casa Albă, bilanțul vizitei lui Xi, 25 septembrie 2026. MAE chinez, înțelegerile cu SUA, 26 septembrie 2026. MAE chinez, întrevederea Xi–Trump, 25 septembrie 2026. Xinhua, consultările comerciale, 7 noiembrie 2026.
[5] TASS, declarațiile lui Iuri Ușakov, 12 noiembrie 2026. Reuters, divergențele privind agenda trilateralei, 14 noiembrie 2026. Associated Press, prioritățile americane, 13 noiembrie 2026. The Washington Post, programul lui Trump la Shenzhen, 13 noiembrie 2026.
[6] SIPRI, expirarea tratatului New START, februarie 2026. SIPRI Yearbook 2026, stocurile militare de focoase nucleare. MAE chinez, declarația lui Lin Jian privind dezarmarea nucleară, 5 februarie 2026.
[7] MAE chinez, bilanțul întâlnirii Biden–Xi de la Lima, 17 noiembrie 2024. MAE chinez, înțelegerile cu SUA, 26 septembrie 2026. South China Morning Post, agenda în pregătire, actualizare din 12 noiembrie 2026.
[8] Associated Press, briefingul Casei Albe, 13 noiembrie 2026. MAE chinez, înțelegerile cu SUA, 26 septembrie 2026.
[9] Charles Kupchan, profesor de relații internaționale la Universitatea Georgetown și fost consilier al președintelui Barack Obama pentru afaceri europene.
[10] Charles Kupchan, «The Case for a Trump-Xi-Putin Summit: How to Avoid Another Yalta», Foreign Affairs, 13 noiembrie 2026. South China Morning Post, agenda în pregătire, 12 noiembrie 2026.
[11] Associated Press, briefingul Casei Albe, 13 noiembrie 2026.
[12] Serghei Glaziev, economist rus și fost consilier al lui Putin, este secretar de stat al Uniunii Rusia–Belarus.
[13] Serghei Glaziev, „Ialta 2.0”, Vedomosti, 27 octombrie 2026. Charles Kupchan, Foreign Affairs, articolul citat. Richard Haass și Charles Kupchan, „A Concert of Powers for a Global Era”, Council on Foreign Relations, 25 martie 2021.
[14] Charles Kupchan, Foreign Affairs, articolul citat.
[15] Élysée, Declarația privind principiile securității europene, Dublin, 12 noiembrie 2026. OSCE, Declarația comemorativă de la Astana, 2010, punctul 3.
[16] Consiliul European, comunicatul de la Abu Dhabi, 10 noiembrie 2026. António Costa, declarațiile de la Dublin, 13 noiembrie 2026. Reuters, poziția Kremlinului, 13 noiembrie 2026.
[17] Reuters, declarațiile lui Zelenski, 14 noiembrie 2026. Tratatul Atlanticului de Nord, art. 10.
[18] Reuters, poziția Moscovei privind ordinea negocierilor, 13 noiembrie 2026. TASS, declarațiile lui Iuri Ușakov, 12 noiembrie 2026. NATO, aderarea României la 29 martie 2004.
[19] Euronews România, relatarea Bild despre Finlanda și statele baltice, 13 noiembrie 2026. Interfax, dezmințirea Kremlinului privind Finlanda, 13 noiembrie 2026.
[20] AGERPRES, declarația președintelui României privind Republica Moldova, Dublin, 13 noiembrie 2026.