Elveția este cunoscută de mult timp drept un refugiu pentru marile averi, conturile bancare elvețiene atrăgând bani de la persoane bogate din întreaga lume, scrie Fortune.com.
Din perspectiva PIB-ului pe cap de locuitor, țara este a patra cea mai bogată din lume, cu 126.177 de dolari, fiind depășită doar de Liechtenstein, Luxemburg și Irlanda, aceasta din urmă având indicatorii economici influențați în sens ascendent de companiile multinaționale care își stabilesc sediul acolo din motive fiscale.
Și toate acestea în condițiile în care cantoanele elvețiene percep impozite pe avere de peste un secol. Potrivit lui Warren Gorlick, fost consilier pentru politici publice în cadrul Departamentului Trezoreriei SUA, secretul succesului Elveției ca refugiu pentru marile averi, deși impozitează patrimoniul, constă în nivelul redus al cotelor de impozitare.
Într-un articol de opinie publicat săptămâna trecută în Washington Post, Gorlick a subliniat că impozitele elvețiene pe avere nu i-au determinat pe cei bogați să părăsească țara. Dimpotrivă, numărul adulților cu averi cuprinse între 5 și 10 milioane de dolari a crescut cu 7,4% anual între 2000 și 2025.
Deși fiecare canton își stabilește propria cotă de impozitare, chiar și cele mai ridicate niveluri sunt moderate în comparație cu propunerile analizate în Statele Unite, unde taxarea averilor a câștigat recent tot mai mult teren în dezbaterea politică.
În Zurich, de exemplu, un cuplu căsătorit cu o avere netă de 2,5 milioane de dolari plătește o cotă efectivă de impozitare de numai 0,24%, echivalentul a aproximativ 6.000 de dolari pe an, potrivit lui Gorlick. Pentru o persoană cu o avere netă de un miliard de dolari, cota efectivă este de 0,7%, respectiv 7 milioane de dolari anual.
Prin comparație, inițiativa electorală Proposition 40 din California prevede ca rezidenții cu averi de peste un miliard de dolari să plătească un impozit unic echivalent cu 5% din valoarea activelor deținute.
Sondajele indică o competiție strânsă între susținătorii și adversarii măsurii, însă Proposition 40 a determinat deja unele persoane foarte bogate să părăsească statul California.
Printre acestea se numără cofondatorul Google, Sergey Brin, care s-a mutat în Nevada și a contribuit cu peste 100 de milioane de dolari la campania împotriva impozitului pe miliardari. Cofondatorul Uber, Travis Kalanick, a confirmat, de asemenea, că a părăsit California și s-a mutat în Texas.
Susținătorii Proposition 40 invocă expansiunea inteligenței artificiale și afirmă că persoanele extrem de bogate din California ar rămâne printre cele mai înstărite din lume chiar și după aplicarea taxei.
Oponenții avertizează însă că este puțin probabil ca impozitul să rămână o măsură unică și că unii fondatori de startupuri ar putea fi obligați să își vândă participațiile de control pentru a-l plăti, având în vedere modul în care Proposition 40 stabilește valoarea activelor.
Chiar dacă Proposition 40 nu va fi adoptată, ideea unui impozit pe avere va continua să fie dezbătută.
Guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, despre care mulți se așteaptă să candideze la președinția SUA într-un viitor nu foarte îndepărtat, se opune Proposition 40, dar susține introducerea unui impozit pe avere la nivel național.
Senatoarea Elizabeth Warren a propus un impozit de 2% pentru averile care depășesc 50 de milioane de dolari și de 3% pentru cele de peste un miliard de dolari.
Senatorul Bernie Sanders și congresmanul Ro Khanna au introdus un proiect legislativ care prevede un impozit de 5% pentru miliardari.
Chiar și directorul general al United Airlines, Scott Kirby, a declarat că Statele Unite ar trebui să introducă un impozit național pe avere.
Între timp, un grup de economiști laureați ai Premiului Nobel, care susțin Proposition 40, au afirmat că aceasta ar putea „declanșa o mișcare” care să se extindă și în alte state și țări.
Gorlick, fostul consilier al Trezoreriei americane, a remarcat că nu toate averile generează venituri regulate. Astfel, un impozit de 5% aplicat unor active în valoare de un miliard de dolari ar însemna o obligație fiscală anuală de 50 de milioane de dolari, care ar putea necesita vânzarea unor participații pentru a putea fi achitată.
„Puțini oameni vor avea prea multă compasiune pentru problemele fiscale ale unui miliardar, dar un impozit pe avere care pornește de la premisa că patrimoniul poate fi taxat la nesfârșit cu o cotă ridicată este un impozit care, în cele din urmă, nu va mai fi plătit, deoarece averea – sau proprietarul acesteia – pur și simplu va dispărea”, a scris Gorlick.
În locul cotelor propuse de Warren, Gorlick consideră că Statele Unite ar trebui să ia în calcul un impozit pe avere inspirat din modelul elvețian.
O cotă maximă ipotetică de 0,5%, aplicată unei averi de un miliard de dolari, ar presupune plata a 5 milioane de dolari anual către autoritatea fiscală americană (IRS), o sumă despre care Gorlick se îndoiește că i-ar determina pe miliardari să se mute în străinătate.
Dacă o cotă de 0,5% ar fi aplicată celor mai bogate 1% dintre gospodăriile americane, aceasta ar putea genera cu ușurință venituri fiscale de 200 de miliarde de dolari anual, potrivit estimărilor sale.
Desigur, această sumă reprezintă doar o mică parte din datoria publică a Statelor Unite, de 40.000 de miliarde de dolari, sau chiar din cele 7.400 de miliarde de dolari cheltuite de guvernul federal în anul fiscal 2026.
Totuși, un impozit pe avere ar putea genera venituri bugetare semnificative fără majorarea impozitelor pe venit, a argumentat Gorlick.
Aceasta în condițiile în care guvernul federal intenționează să majoreze cheltuielile pentru apărare și se confruntă, totodată, cu perspectiva epuizării fondului fiduciar pentru pensii din cadrul sistemului Social Security peste șase ani.
„Un impozit moderat pe avere nu va rezolva, de unul singur, deficitul anual de 2.000 de miliarde de dolari al Americii”, a recunoscut acesta.
„Dar ar reprezenta o contribuție inițială semnificativă la corectarea dezechilibrului fiscal al Americii – una care ar putea beneficia de sprijinul ambelor tabere politice.”
| Știri BVB