Iarna viitoare nu va fi complicată pentru sectorul gazier, avem premise pentru a sta în oarecare măsură relaxați, cel puțin din perspectiva securității aprovizionării cu gaze naturale, a spus Cornel ZEVELEANU Membru în cadrul Consiliului Director AFEER, la Forumul Gazelor Naturale, organizat de Financial Intelligence, pe 11 noiembrie.

El a adaugat: „În schimb, interferența gazelor naturale asupra pieței de energie electrică poate să fie relevantă, la un moment dat, în cursul acestei ierni, având în vedere structura mixului energetic actual din România, care este într-un proces de metamorfoză și de reașezare, plecând de la intenția de a ne asuma și noi, alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene, o pondere cât mai mare a energiilor regenerabile. Numai că, din păcate, această trecere către energie regenerabilă nu poate să se facă fără costuri sau fără sacrificii. Or, când vorbim de securitatea aprovizionării cu resurse energetice nu putem să vedem exclusiv zona de gaze naturale sau zona de țiței și de produs petrolier sau pe cea de energie electrică, toate aceste trei paliere de resurse energetice fiind cele care ne definesc, până la urmă, viața social-economică, atât la nivel sectorial, dar si la nivel macroeconomic.

Plecând de la de la aceste elemente, odată cu venirea iernii, probabil că o să ne dăm seama că în lumea aceasta energetică și noi, furnizorii, suntem niște mijlocitori, care ajută ca electronii și moleculele de gaze naturale să ajungă la clientul final.

Or, în calitate de mijlocitori, furnizorii pot să fie și definitori de piață, definitori de reguli, dar pot să fie la fel de bine și impactați de un cadru de reglementare care distorsionează cele trei principii absolut necesare într-o piață compatibilă cu dezideratul unei pieței libere și aici mă refer la nediscriminare, la transparență și la competiție.”

El a menționat că s-au emis multe viziuni strategice: „Să folosim gazul în industrie, să creăm competitivitate industrială utilizând gazul natural. Pe de altă parte, ne-am dat seama că avem nevoie de backup și avem nevoie de echilibrare pe piața energiei electrice și atunci s-a emis opinia cum că aceste gaze sau surplus de gaze ar trebui orientate către zona de producere a energiei electrice, plecând de la premisele electrificării. Alții au spus că avem și programul Anghel Saligny și avem rețele de distribuție, acolo oamenii se așteaptă să fie racordați și ei înșiși să devină consumatori finali, consumând gazul în centralele individuale.

Dacă facem o sumă a tuturor acestor deziderate, o să ajungem la un principiu primordial al bunei funcționări a unei piețe: echilibru între cerere și ofertă.

În calitate de furnizori, noi asta facem, suntem acei echilibratori între cerere și ofertă. În portofoliul nostru se întâlnesc cei doi factori definitorii ai unei piețe. Atât timp cât cererea este mai mare decât oferta, speranțele noastre ca prețul la energie să scadă sunt iluzorii. Pe cale de consecință, trebuie să plecăm de la un element de bază, respectiv de a asigura cel puțin un echilibru, o paritate, dacă nu chiar un surplus de resursă energetică care să creeze confortul unei performanțe din perspectiva prețului. Acest lucru poate să fie destul de ușor de asociat cu un scenariu science-fiction în momentul de față, dar vin și coroborez această intenție de a crea un surplus cu utilizarea tuturor factorilor existenți sau a tuturor instrumentelor existente în momentul de față. Aici, fac apel la eficiența energetică, care poate să scadă cererea, si atunci, chiar dacă oferta rămâne constantă, capătă o relevanță mai mare asupra cererii. Pe lângă eficiența energetică, România nu ar trebui să facă abstracție de celelalte elemente de energie alternativă pentru care are un potențial validat chiar la nivelul Comisiei Europene și, aici, la mă refer cu predilecție la biometan. Capabilitatea României sau potențialul României în acest domeniu este extrem de bine conturat, undeva la două miliarde de metri cubi/an în perspectiva anilor 2035-2050, sunt capabilități pe care România poate să le utilizeze astfel încât să creeze un cât mai mare echilibru între cerere și ofertă. Atunci, putem să discutăm într-adevăr de prețuri scăzute sau de prețurile pe care le așteptăm.”

Liberalizarea pieței de anul viitor, din perspectiva conceptului de piață sănătoasă este un act necesar, a mai spus el: „Susținem, ca furnizori, ideea de liberalizare, nu cu orice preț, pentru că atât timp cât din portofoliu dispar clienți pentru că aceștia nu mai sunt în măsură să cumpere marfa pe care un furnizor o pune pe piață, înseamnă că acel furnizor își distruge propria afacere. Din această perspectivă, cred că reușesc să contraargumentez astfel criticile pe care, din păcate, tagma furnizorilor le primește în ultima perioadă, fiind etichetați în fel și chip. Deci tentația speculativ-excesivă a unor furnizori nu trebuie să devină regulă sau caracteristică generală a tuturor furnizorilor care activează într-un mod conștient și prudent și cât se poate de echitabil pe piața de energie. Ca furnizori, evident ne dorim un proces de liberalizare în care subvenția încrucișată să dispară, în care clientul vulnerabil sau sărăcia energetică să fie corect comensurate și combătute, astfel încât influența unor politici sociale să se reflecte acolo unde este cazul, nu în zona din care izvorăște plus-valoare.”