Avocatul Gabriel Zbârcea, propus pentru conducerea SRI; Zbârcea: “Sunt român și patriot de când mă știu”; “Șansa României stă în oameni”

• “România este casa mea, țara părinților și bunicilor mei, țara copiilor mei, locul în care mă simt cel mai bine, mă simt împlinit alături de cei dragi”

Avocatul  Gabriel Zbârcea, co-fondator ȚUCA ZBÎRCEA ȘI ASOCIAȚII, este propunerea președintelui Nicușor Dan, pentru conducerea Serviciului Român de Informații, potrivit surselor politice. Gabriel Zbârcea este un avocat extrem de cunoscut în România, având o vastă expertiză şi cunoaştere atât pe zona privată, cât şi pe zona publică.

Într-un interviu acordat anul trecut Financial Intelligence, Gabriel Zbârcea spunea: “România este o țară superbă. Am spus-o și o voi susține mereu. Este casa mea, țara părinților și bunicilor mei, țara copiilor mei, locul în care mă simt cel mai bine, mă simt împlinit alături de cei dragi. România are foarte multe atuuri. În primul rând, oamenii: avem o țară cu oameni creativi, calzi, cu credință în Dumnezeu inteligenți, descurcăreți, care au trăit și experimentat multe, regimul comunist, tranziția spre o societate democratică și economia de piață. Toate aceste încercări ne-au pregătit pentru viață și provocările ei. Românii sunt mai greu de păcălit, avem valori și repere adânc săpate în conștiința de neam. Apoi amplasarea geografică: munte, mare, deltă, avem peisaje unice în lume. Poziționarea geografică este un mare avantaj și din punct de vedere strategic și geopolitic. Nu în ultimul rând, stabilitatea, suntem și am fost o țară stabilă. Nu avem probleme legate de infracționalitatea violentă, terorism, poluare, nu avem convulsii sociale de mare amploare.

Șansa României stă în oameni. Oamenii vor genera schimbarea și politicienii o vor pune în aplicare. Avem nevoie de unitate. Dezbinarea și luptele interne nu duc nicăieri, din contră, ne fac vulnerabili. Sper ca toți cei implicați în mecanismul decizional să înțeleagă că țara trebuie, mereu, pusă pe primul loc și nu interesele de partid și cu atât mai puțin interesele personale”.

Întrebat dacă democrația şi-a atins limitele, Gabi Zbârcea a precizat: “Democrația va urma cursul timpurilor noi pe care le trăim și, sper eu, se va reinventa. Ca să îl citez pe Churchill ”democrația este un sistem politic prost, însă rămâne cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat”. Pe cei care se plâng de democrație, pe neomarxiștii de pe rețelele sociale, îi rog să meargă în schimb de experiență în Coreea de Nord sau să citească ”Drumul spre libertate” – Yeonmi Park”.

Gabriel Zbârcea are o experiență cuprinzătoare în fuziuni și achiziții, legislația în domeniul energiei și gazelor naturale, programe de achiziții militare și proiecte de securitate energetică în România și Republica Moldova. A fost consilier pentru companii românești și multinaționale de top, având o experiență semnificativă în consilierea clienților din Statele Unite, Franța, Regatul Unit și Germania. Gabriel Zbârcea a asistat cu succes la joint-venture-uri internaționale și restructurări corporative, precum și la dezvoltarea de investiții la scară largă, cum ar fi proiecte majore de tip greenfield în sectoarele energiei regenerabile, petrolului, gazelor, mineritului și oțelului. A jucat un rol esențial în procesele de privatizare a întreprinderilor de stat, inclusiv în primele tranzacții de privatizare din România în domeniul energiei electrice, petrolului și gazelor.

Înainte de a fonda Ţuca Zbârcea şi Asociaţii acum 20 de ani, Gabi Zbârcea a făcut parte din echipa Mușat & Asociații (Deputy Managing Partner și Partner, între 1997–2004), a fost Consilier de Stat al Prim-ministrului (decembrie 2004–ianuarie 2005) și Președinte al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) (ianuarie–septembrie 2005).

• “Multe din lucrurile care s-au întâmplat în evoluția mea ulterioară au avut ca rădăcină fenomenul Piața Universității”

Gabi Zbârcea este absolvent al Liceului Gheorghe Lazăr  şi al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Drept. Într-un interviu recent pentru juridice.ro, acesta spunea: “În timpul liceului,  mi-am dat seama că nu doresc să merg în niciun caz spre matematică și fizică. Nu-mi plăcea deloc matematica și fizica și am știut de prin clasa a XI-a că vreau să merg la Drept. Deşi m-am apucat să învăţ pentru Drept doar cu câteva luni înainte şi admiterea era foarte grea, am intrat al 70-lea.

Noi am fost generația care am trăit Revoluţia din 1989. Eram în clasa a XI-a în 1989. Eram cu fratele meu în Piaţa Universităţii, la Revoluţie, şi îmi amintesc că mama ne căuta prin piaţă ca să mergem acasă, pentru că se trăgea cu trasoare. Eram dornic de libertate.

După 90, am militat împreună cu mulți dintre colegii de generație în Piața Universității. Am avut pancartă cu Liceul Lazăr, am avut un eveniment în cadrul liceului în care fostul prim-ministru Petre Roman a venit să se prezinte într-un amfiteatru și, brusc, au început să circule baloane cu Votez Ion Rațiu. Am început să cântăm Imnul Golanilor, până când premierul Petre Roman a plecat.

Pe 13 iunie 1990, am fost printre cei care am forțat reintrarea în Piața Universității. Credeam că avem puterea să înfrângem acea hoardă de mineri si am încercat să intrăm în piață. Îmi amintesc că un miner m-a întrebat cu cine am votat. Și i-am spus că nu am vârsta de vot, ceea ce era adevărat. N-am putut să votez în 1990, dar pentru mine fenomenul Piața Universității m-a marcat. Multe din lucrurile care s-au întâmplat în evoluția mea ulterioară au avut ca rădăcină fenomenul Piața Universității.

Primul lucru pe care l-am făcut când am intrat la Facultatea de Drept a fost să mă înscriu în Liga Studenților şi am reuşit să fiu preşedintele acestei organizaţii circa doi ani şi jumătate. În perioada în care am fost președinte, Liga a fost o organizație extrordinar de puternică, mult mai puternică decât organizațiile de tineret sau studențești ale partidelor politice.  Ştiu că, la acea vreme,  am făcut un proiect de lege cu sprijinul profesorului Lucian Mihai, de urgentare a judecății și a urmăririi penale împotriva celor care au participat la faptele de reprimare din decembrie 1989.

Nu am reuşit să strângem decât 100.000 de semnături, iar legea ne cerea să avem 250.000 de semnături ca inițiativă populară. Aşa că am trimis proiectul Seniorului Corneliu Coposu. El a fost inițiatorul acelui proiect de lege, dar nu s-a adoptat nici până astăzi, motiv pentru care Dosarul Revoluției este încă pe rol după atâția și atâția ani.

Tot pe acea vreme am protestat împotriva regimului Iliescu – Operațiunea Zidul – și am organizat un marș, am mers la Cotroceni și am vopsit zidul cu tot felul de culori. Ni s-a părut că idealurile Revoluției fuseseră furate și întinate și am vrut  să luptăm. Am mai organizat un miting foarte mare împotriva guvernului Văcăroiu, s-a numit Operațiunea Gunoi, ocazie cu care am adus niște gunoaie simbolice în fața Guvernului. A fost un marș studențesc.

Dar probabil cele mai faine imagini ale Ligii Studenților din perioada mea au fost cele legate de manifestațiile pentru eliberarea lui Ilie Ilașcu (n.r. Pe 2 iunie 1992, el și alți trei români moldoveni au fost arestați de GRU (Serviciul secret al Armatei F.Ruse). A fost deținut politic al regimului de la Tiraspol între 1992-2001. În 1993 a fost condamnat la moarte de către o instanță neconstituțională subordonată politic Moscovei). După ce Ilie Ilașcu, pe care l-am considerat la momentul respectiv o victimă a regimului comunist, a fost arestat și întemnițat, am blocat Universitatea. Au fost 20.000 de oameni care au mărşăluit prin Bucureşti pentru cauza românească și patriotică. Eu sunt român și patriot de când mă știu”.

Întrebat cum a devenit avocat, Gabi Zbârcea a spus: “N-am avut dileme. Eram flatat că prinsesem repartiție în București ca judecător la Judecătoria Sectorului 4, pentru că erau doar 15 locuri în Bucureşti. Dar eu am vrut să îmbrățișez avocatura, cea mai liberă și liberală profesie, pentru că la momentul respectiv îmi doream să activez în plan politic, ceea ce n-am făcut niciodată în mod real.

Ar fi fost numai o chestiune de ego să fiu judecător. Era clar că era o profesie pe care o  consideram atunci că nu mi se potrivea. Întotdeauna mi s-a părut că e important să fac lucruri și cred că asta m-a definit parcursul întregii mele existențe – să fac. Tot timpul sunt în mișcare, gândesc și fac lucruri mereu”.

• “Privatizarea BCR – cea mai de succes privatizare – statul român a avut o evaluare de un miliard de dolari pentru BCR, noi am vândut-o cu peste 3 miliarde de dolari”

Pe lângă experiența sa juridică, Gabriel și-a perfecționat abilitățile și talentele în sectorul public în calitate de consilier de stat al prim-ministrului României și președinte al Agenției Române de Privatizare (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor de Stat – AVAS). De asemenea, a fost președinte al Comisiei de Privatizare a Băncii Comerciale Române (BCR) și președinte al Comitetului Interministerial pentru Angajamentele de Aderare la UE – Capitolul 6 „Concurență” – Guvernul României.

În interviul pentru juridice.ro, Gabriel Zbârcea povesteşte: “Când am fost şef la AVAS, îmi amintesc că am semnat un ordin în care am blocat toate conturile debitorilor AVAS la Casa de Asigurări de Sănătate și n-am spus nimănui. Era vorba de blocarea peste un anumit plafon. Dar acei debitori erau niște oameni extraordinar de importanți în politică, în presă, în media și chiar şi acum sunt influenți. Dar eu doar îmi făceam treaba.  Țin minte că pe 18 februarie, dimineață, m-a sunat președintele Băsescu să mă felicite. Și într-adevăr ecourile deciziei mele de atunci au fost foarte bune.

Apoi, premierul Tăriceanu m-a numit președintele Comitetului interministerial pentru Concurență, unde trebuia să negociez Capitolul 6, Concurență care nu era închis, și Capitolul despre Justiție și Afaceri Interne (JAI). Mergeam la Bruxelles să discut cu comisarul european pe concurență de la momentul respectiv, doamna Neelie Kroes, și, de asemenea, coordonam mai multe ministere care avuseseră probleme în ceea ce privește domeniul concurenței. În esență, pentru cei care nu cunosc speţa, România acordase ajutoare de stat fără respectarea dispozițiilor legale sau a unor norme europene în legătură cu ajutorul de stat și trebuia să intervenim fie  să recuperăm acele sume acordate ilegal, fie să avem politici pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple. Și eu cred că am făcut treabă bună pentru România.

Un alt mandat important pe care vreau să-l menționez este că am fost președintele Comisiei pentru privatizarea BCR. A fost cea mai de succes privatizare – statul român a avut o evaluare de un miliard de dolari pentru BCR, noi am vândut-o cu peste 3 miliarde de dolari.

M-am mai ocupat şi de alte speţe: plata pentru păgubiții FNI, dosarul  ARO Câmpulung, Rafo Onești, cu datorii uriașe către stat, unde am obținut, ulterior, o sumă uriașă de la cei care au deținut RAFO pentru statul român, litigiul cu Noble Ventures”.

Gabriel Zbârcea a făcut parte din echipele care au reprezentat statul român în mari procese internaționale și le-a și câștigat: EDF, Nitramonia Făgăraş sau Noble Ventures.

Unii critici i-au reproşat asocierea cu procesul pentru Rosia Montană. Potrivit informaţiilor noastre,  Gabi Zbârcea nu a fost implicat în acest proces, o echipă de alţi avocaţi ai Tuca Zbârcea si Asociații asigurând reprezentarea. Nu a pledat în dosar şi nu a fost prezent la Washington.

• Țuca Zbârcea & Asociații sprijină campania „Onor Veteranilor de Război”

Țuca Zbârcea & Asociații sprijină campania „Onor Veteranilor de Război”, derulată de Ministerul Apărării Naționale cu prilejul Zilei Veteranilor de Război, sărbătorită în data de 29 aprilie. Campania „Onor Veteranilor de Război” celebrează nu mai puțin de 437 de veterani și 13 văduve de război din România, precum și singurul veteran de război în viață din Republica Moldova. De asemenea, în cadrul ceremoniei militare și religioase de depunere de coroane, jerbe și buchete de flori, dedicată Zilei Veteranilor de Război de la Monumentul Eroilor Patriei sunt comemorați cei peste 900.000 de morți, dispăruți, prizonieri, răniți și invalizi (circa 92.000 decedați) din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Gabi Zbârcea, Managing Partner, a declarat: “Cred că nu există familie din România care să nu aibă un erou, un soldat, un caporal, un general care a dat tribut de sânge întru apărarea neamului strămoșesc. Bunicul meu, Anghel Arghirescu, învățător în comuna Orbeasca și căpitan în Armata a 4-a, se numără printre cei 11.500 de dispăruți în asediul Odesei-1941. Bunica mea nu a încetat să îi scrie scrisori lui Stalin vreme de zece ani, în speranța că soțul ei trăiește, undeva prin Siberia. Mă înclin în fata eroilor văzuți sau nevăzuți, știuți sau neștiuți ai acestei țări. Cinste lor!”